duminică, martie 29, 2009

Lecţii simple de viaţă

Acum câteva zile oftez şi mă văicăresc către Măriuţa:
- Ce mă fac mami, că tare am obosit! Ghiciţi ce-mi răspunde!
- Te rogi la Doamne Doamne să-ţi dea putere.
M-a pus pe gânduri...

Vă invit să ascultaţi, dacă cumva n-aţi făcut-o deja, conferinţa maicii Siluana Părinţi şi copii.
Sunt multe de învăţat şi de aplicat...

joi, martie 26, 2009

Când va veni şi clipa aceea...

De ceva vreme mă urmăreşte un gând. Arghezi l-a rostit atât de frumos,încât nu are nicio importanţă că vorbeşte din perspectiva tatălui; la fel de bine ar putea fi mama...



Dacă e adevărat că în clipa aceea îţi revezi întreaga viaţă, atunci sper ca Domnul să mă binecuvânteze numai cu clipele frumoase.
Doamne, nu uita să-mi dăruieşti zâmbetul Măriuţei şi mângâierea ei plină de o nevinovată dragoste. Te rog...

Naşterea şi... Sf. Nectarie

Preiau o parte din mail-ul trimis de una din bunele mele vecine:

Poate ca multi stiti ca parintele (e vorba de părintele Ciprian din Haşdeu, Cluj) are in altar moaste de la Sf Ierarh Nectarie din Eghina. Inainte sa nasc l-am rugat pe parintele sa-mi aduca sfintele moaste sa ma inchin la ele si sa ma binecuvinteze sa nasc cu bine. A doua zi au inceput contracriile care au fost destul de suportabile. Am ajuns la spital la 4.40 si la ora 6 deja am nascut fara sa trebuiasca sa ma taie sau sa ma coase. Am impins doar in 3 contractii si nu a fost nici atat de dureros ca la prima nastere. O alta minune care a facut-o Sf Nectarie a fost cu Ana-Nectaria. De pe la 6 luni pana la un an jumate a crescut foarte putin, cam 1,6 kg. Dupa ce l-am rugat pe parintele sa o binecuvinteze cu sfintele moaste a crescut in 3 luni 1.3 kg. Tot pe Ana a mai ajutat-o sfantul si pe la 4 luni cand abia mai putea sa manance si sa doarma din cauza refluxului gastroesofagian. Cum incepea sa manance ii venea laptele inapoi, se ineca si incepea sa tipe. Dupa ce am dat-o cu mir de la Sf Nectarie i-a trecut in cateva zile. Asa ca apelati cu nadejde la Sfantul ca face multe minuni si il avem si fizic aproape de noi.

Altă mămică, mărturiseşte şi ea că a beneficiat de ajutorul sfântului:

Si eu subscriu. Si eu m-am rugat Sfantului Nectarie sa mijloceasca pentru mine ca sa nasc repede. Si am nascut incredibil de repede asa ca marturisesc aceasta minune care s-a intamplat si cu mine. Dar cred si ca fiecare nastere, mai ales una grea, tocmai pentru ca e grea, ca pare imposibila, e o minune.

Mai e nevoie să adaug ceva? Doar că am bucuria să le cunosc pe ambele mămici şi pe pruncuşorii lor, deci am o dovadă...palpabilă! :)

miercuri, martie 25, 2009

Ce am mai facut in ultima vreme?

De la decoratul uşii din dormitor până la clătite cu făină integrală...



Jocul cu animalele şi cartea din imagine sunt de la editura Aramis.



Despre lecturile noastre recente în episodul următor!:) Numai bine tuturor!

duminică, martie 22, 2009

Fara titlu

Am preluat de aici acest mesaj. O rugaciune si un banut cat de mic pot face minuni...

Am primit acum câteva zile mesajul de ajutor pentru Dragoş. Un alt mesaj, ca şi celelalte peste o sută şi ceva, în ultimele opt luni. Despre Dragoş, alt tânăr obişnuit din România, alt elev obişnuit - un licean de 18 ani din România, copilul unei femei obişnuite din România. Diagnosticat de curând cu leucemie: „Dragoş Croitoru are 18 ani, este elev în clasa a XII-a la Liceul Dante Alighieri din Bucureşti şi fiu unic al Corneliei Croitoru - o femeie oarecare din această ţară - şi a fost diagnosticat cu leucemie acută mieloblastică, în noiembrie 2008. Singura şansă a lui Dragoş este un transplant de măduvă, lucru posibil doar într-o clinică din străinătate. Astfel de operaţii nu se pot finanţa prin formularul E 112, ci se suportă din bugetul Ministerului Sănătăţii. Dosarul lui Dragoş a fost depus la Direcţia Sanitară în data de 28 ianuarie 2009, cu numărul de înregistrare 868, dar se întârzie aprobarea lui. Dragoş nu mai are timp să aştepte ca funcţionarii să tot amâne rezolvarea situaţiei. Pe dosar scrierisc maxim”. Dragoş are nevoie urgentă de bani, sperăm să îl puteţi ajuta şi dumneavoastră…”

Apoi am primit altul. Redau mesajul aşa cum l-am primit. Dacă vă aflaţi în aceeaşi situaţie sau doriţi să sprijiniţi demersul mamei lui Dragoş, puteţi lua legătura cu dânsa, mai jos sunt datele de contact:

Să schimbăm o lege

pentru ca oamenii să nu mai moară cu zile în România.

Dragoş Croitoru - un caz care trebuie să schimbe un sistem”.

Dragos Croitoru, un baiat de 18 ani are nevoie de ajutor. Pentru aceasta, s-a mobilizat o armata de voluntari, fara macar a cunoaste pacientul.

Are leucemie si zilele ii sunt numarate, starea fiind tot mai grava.

Medicii din Romania nu-l pot ajuta, iar medicii din Occident sunt dispusi s-o faca, fireste contra cost.

Are nevoie de banii nostri (prin intermediul Ministerului Sanatatii, care administreaza banii nostri din contributii).

Cum il putem ajuta pe el si pe altii ca el?

Trebuie sa militam pentru modificarea legii: initierea unui pachet legislativ care sa contina termene precise pentru rezolvarea prioritara a acestor dosare si sanctiuni severe pentru nerespectarea lor. Moartea este implacabila si nu stie sa astepte frumos la rand!

Trebuie sa militam pentru TRANSPARENTA in tratarea acestor dosare!

Trebuie sa militam pentru schimbarea sistemului sanitar din radacini.

Pacientii din Romania nu-si cunosc drepturile, acest lucru trebuie sa se schimbe.

Istoric:

1. Exista un dosar care, dupa 4 luni de „zacut” pe la Directia Sanitara Bucuresti, a ajuns la Ministerul Sanatatii pentru aprobarea fondurilor necesare. Cat va mai „zace” si la Minister, nu stim…

2. Birocratia tipic romaneasca il poate baga-n mormant pe acest tanar. De ce? Incredibil, exista o comisie medicala care aproba aceste dosare si care se intruneste doar o singura data lunar! PENTRU CAZURI DE URGENTA pe dosarul lui Dragos scrie RISC MAXIM DE EXITUS - ADICA DE MOARTE). Nimeni nu stie cand. Nu exista nici o regula.

3. De ce militam pentru rezolvarea acestui caz? Pentru viata unui tanar de 18 ani, dar si pentru a altora ca el (oricare dintre noi putem ajunge in orice clipa intr-o situatie similara, nimeni nu ne garanteaza ca noua nu ni se poate intampla…)

4. Idealul organizarii sociale este democratia participativă si de aceea ne asociem pentru schimbarea lucrurilor.

5. Nu suntem Dumnezei sa-l favorizam pe Dragos in detrimentul altor tineri in situatii similare, insa legile pot fi schimbate doar pornind de la cazuri concrete.

6. Dorim egalitate in fata legii, dar nu in fata unei legi strambe.care este interpretata aleatoriu (in cazul concret al lui Dragos se tergiverseaza raspunsul astfel incata pacientul sa moara, „obiectul” dosarului dispare si Ministerul nu mai cheltuie cu el… Vi se pare cinic, nu ???)

7. Dragos Croitoru nu este un favorizat al sortii, ci doar un precedent, un semnal de alarma ca lucrurile trebuiesc urnite.

Toti cei cu spirit civic sunt invitati sa sustina acest demers prin toate mijloacele de care dispun (transmiteti-l mai departe catre catre cunostinte din presa, tv, Parlament, Partide). Poate cineva va avea timp sa se indrepte si catre problememe reale ale oamenilor simpli.

Date de contact:

Cornelia Croitoru - o mama disperata - tel 0742 052 179

Oana Gheorghiu - 0722 292 669

ogheorghiu@ro.tramex-europe.com

oana@cobat.ro

joi, martie 19, 2009

Joia fara imagini :)

Venind azi spre Parcul Central, am vazut o tiganca batrana cersind, in zona Universitatii Tehnice. Cred ca e cunoscuta de catre clujeni.
Batrana asezata pe cimentul rece, statea cu mana intinsa asteptand mila trecatorilor zgribuliti de frig. O alta batrana, imbracata in negru, destul de garbovita, trece prin fata cersetoarei, scotocind prin geanta ei veche si nu tocmai aratoasa. Le depasesc pe batrane, dar nerezistand curiozitatii, intorc capul ca sa vad ceea ce stiam deja. Batranica gasise o bancnota de 1 leu si o intindea cu o mana tremuranda celeilalte maini tremurande. Cred ca si ingerii au lacrimat putin.

marți, martie 17, 2009

Dileme din educatie


Am o nelamurire; poate voi, cititori dragi, ma ajutati sa ma hotarasc.
Cum e mai bine pentru un copil micut: sa stea in liniste si sa astepte ca toti colegii lui de grupa din gradinita sa termine activitatea respectiva (ex. pictat) sau sa faca altceva ce ii place/il intereseaza, in liniste (de preferat)?
Ceea ce am scris nu e o critica la adresa nimanui; am asistat azi la o activitate la gradinita si mi-a aparut aceasta idee in minte. Practic, e vorba de opozitia dintre sistemul clasic de invatamant si cel inovator, gen Montessori. Cum se obtine echilibrul dintre pastrarea linistii si libertatea copiilor de a face altceva decat activitatea impusa? Cred ca un anume grad de disciplina e necesar.

Imagine preluata de aici.

luni, martie 16, 2009

Dragostea unui copil


Acum cateva zile eram in microbuz cu Mariuta. Veneam acasa dupa o mica iesire in oras. Ma pregateam sa ma asez pe scaun, dar din greseala m-am lovit la cap si am exclamat destul de tare: "Au capul meu!". Mariuta a inceput sa planga tare; am crezut atat sotul meu cat si eu ca s-a lovit si ea de geam, dar ne-a spus printre suspine, ca plange pentru ca ma doare pe mine capul...

Alaltaieri, am intervenit in disputa dintre Miti si Linda, cele doua prietene necuvantatoare despre care v-am mai vorbit. Miti mi-a zgariat atat de rau aratatorul, incat s-a umplut imediat de sange. Mariuta a inceput din nou sa planga pentru mine si de atunci imi tot spune sa am grija sa nu ma mai zgarie pisica...

Intr-o seara ne jucam amandoua; trebuia sa ghicim forma geometrica prin pipaire. M-am prefacut ca nu stiu raspunsul, iar Mariuta mi-a dat raspunsul corect, m-a mangaiat pe fata si mi-a dat o bombonica imaginara, spunandu-mi: "Nu-i nimic, eu iti dau bombonica chiar daca n-ai stiut raspunsul!".

Simt ca nu merit atata nevinovatie si bunatate...

Tabloul se numeste Flowers for Mothers.

marți, martie 10, 2009

Alăptarea şi vârstele ei

De ceva vreme mi-am propus să scriu despre subiectul meu preferat: alăptarea şi iată că în sfârşit încerc! Sunt atâtea informaţii pro alăptare azi, încât e aproape imposibil cred, să nu găseşti rezolvare problemelor pe care le întâmpini ca mămică..."alăptătoare".
Ca să eliminăm toate necunoscutele din ecuaţie, declar de la început că sunt una dintre acele mămici care alăptează copilul perfect capabil să vorbească, să alerge şi să scoată tot felul de perle, deci copil mărişor, care împlineşte în curând 3 ani... Nu fac această declaraţie pentru a provoca replici sau surâsuri ironice, compătimitoare sau mai ştiu eu cum. O fac atât pentru a oferi o încurajare celor care doresc să facă asta, dar nu simt că se pot opune valului de proteste din partea rudelor, prietenilor etc., cât şi pentru a arăta că se poate face acest lucru (nu, laptele nu s-a terminat!) şi că e o variantă avantajoasă pentru ambele părţi implicate!
Pentru a citi despre beneficiile pentru mamă şi copil, vă recomand site-ul La Leche League (extrem de bine documentat, care oferă răspunsuri şi ajutor tuturor mămicilor!), şi kellymom, alt site pe care îl îndrăgesc.
În ceea ce mă priveşte, pot doar să spun că nu m-am gândit la început că voi alăpta până la 3 ani şi că aş fi fost una din multele femei care ar fi alăptat cel mult câteva luni, dacă ascultam de sfatul doctoriţei la care eram înscrise atunci. Nu regret decât linguriţele de lapte praf pe care i le-am dat plângând, când ea plângea şi faptul că i-am transmis de multe ori stări de tensiune prin acest act atât de intim şi care ne leagă profund.
După cum au avut ocazia să constate toate acele care au alăptat vreodată, orice stare negativă a mamei îl afectează pe copil, la fel cum orice stare plăcută a mamei se reflectă şi în purtarea copilului... Imaginaţi-vă ce efect are rugăciunea!
Fiindcă veni vorba de rugăciune, am recomandat-o mereu mămicilor care se confruntă cu teama, îndoială sau alte probleme la începutul alăptării. L-am "şantajat" pe Dumnezeu şi El m-a ajutat să găsesc soluţii, atunci când nimeni nu mi le oferea şi astfel mi-am putut alăpta pruncuşorul. E drept că dragul meu soţ mi-a fost un adevărat sprijin şi că a avut încredere în instinctul meu, instinct care nu m-a înşelat. Aşa am ajuns să citesc zile şi nopţi despre alăptare şi aşa am descoperit ce minunat lucru e şi ce uşor poate fi dacă nu ne "băgăm coada" în sistemul perfect creat de Dumnezeu...
Acum când ne pregătim să serbăm cel de al treilea anişor al Măriuţei, nu pot decât să fiu recunoscătoare că există această minunată posibilitate de hrănire, dar şi de menţinere a unei legături unice cu un copil aflat în plină cucerire a lumii...
Mai multe data viitoare; mă cheamă... doi cărbunaşi care nu mai au răbdare!


Imaginea e preluată de aici.

vineri, martie 06, 2009

Mici noutati


N-am dat de veste din cauza virozei Mariutei, pe care acum am preluat-o, din cauza lecturilor pe bucăţele (să ştiţi că putem citi foarte bine despre metodele Montessori sau despre activităţi în engleză cu copiii, între 2 ture de aerosoli!), din cauza începutului Postului Mare, care impune tăcere chiar şi vorbăreţilor ca mine şi din cauze mai puţin fericite, care ţin de sănătatea soţului.
Din fericire, am apucat să mai vizitez blogurile care îmi sunt dragi şi mărturisesc, chiar să citesc mesaje lăsate pe blogul meu.
Iertare, dar atât pot face momentan!