marți, iunie 30, 2009

Mici bucurii


TEI INFLORIT
Vezi mai multe imagini Diverse


Pe scurt, caci invatatul imi mananca tot timpul...

1. Cartea de rugaciuni pentru copii (editura Sofia), pe care Mariuta a indragit-o imediat si din care ma tot pune sa ii spun rugaciuni. Sunt simple, calde si se prezinta sub forma de poezii pentru cei mici. Are si o sectiune pentru copiii peste 10 ani, plus elemente de catehism si mici istorioare.

2. Randunicile care isi fac cuib deasupra bucatariei noastre. O adevarata incantare sa le privesti in timp ce aranjeaza cu migala si pricepere cuibul. Cel mai mult ne place sa le vedem cu capsoarele scoase afara si privindu-ne! Sa mai spun si cum vorbesc pe limba lor pasareasca?!

3. Perlele Mariutei si povestile pe care mi le spune. Ei da, schimbam rolurile uneori si inventeaza ea povestile! E minunat sa adorm :) cu ganguritul ei in urechi.

4. Masuta si scaunele de copii pe care ni le-a daruit o vecina draga. Mariuta are acum un loc clar unde sa se desfasoare 'artistic' si nu numai.

5. Parfumul innebunitor al teilor din preajma si verdele datator de viata al dealurilor ce ne inconjoara.

6. Cantecul Mariutei, ieri in troleu. Canta tare si fara nicio retinere si am vazut mai multe zambete si fete descretite! Cu toata rusinea, am lasat-o sa cante pentru ca se bucura prea mult ca s-o opresc.

7. Oamenii care i-au sarit in ajutor Dalidei. De fapt aceasta a fost o maaaare bucurie...

luni, iunie 15, 2009

Te iert, mami!

Postarea Cristinei mi-a amintit un incident petrecut nu de mult. Eram foarte suparata pe Mariuta (nu mai stiu de ce anume, ca sa vedeti cat de important era!) si am strigat la ea. Raspunsul m-a redus la tacere: "Mami, esti asa urata cand vorbesti urat!". Mi-e rusine sa scriu acest lucru si sa mi-l amintesc, dar poate va folosi cuiva ce am scris...
Altadata mi-am cerut iertare pentru ca ii vorbisem pe un ton agresiv si mi-a raspuns: "Esti rautacioasa ca pisica din ratoi!" (adica pisica ce l-a tratat rau pe ratoiul cel urat din poveste).
De fiecare data cand i-am gresit, mi-am cerut iertare (ce usurare sa poti face asta) si mare minune, mangaierile si pupicii ei, ca si scurtele rugaciuni pe care o puneam sa le spuna Domnului, ca sa nu mai fiu nervoasa si ca sa ma ierte aveau (si au) puteri nebanuite.
Nimic nu se compara cu cele doua manute stranse pe dupa gatul meu si cu cuvintele: Te-am iertat!

Inger tinand o ramura de maslin

vineri, iunie 12, 2009

Puiule, nu ne trezi dimineata!


din Maria Montessori, Copilul- fiinta divina, dar neinteleasa

Unul dintre cele mai inspaimantatoare capricii pentru familie este cand copilul se desteapta dimineata si se duce sa trezeasca pe tata si pe mama, care ar dori sa mai doarma; acesta e lucrul cel mai ingrozitor, de care toti se plang. Dar copilul care coboara din pat e o fiinta pura, care face ceea ce toti ar trebui sa faca atunci cand se arata soarele si lumina; lumea ar trebui sa se scoale, dar tata si mama dorm inca si aceasta mica fiinta se duce la ei, parca ar zice: "Invatati a trai sfant, dimineata oamenii se scoala!" Dar copilul nu e un dascal, se duce numai sa-i priveasca, pentru ca ii sunt dragi; abia se desteapta si dorinta lui e de a fugi indata la cei pe care ii iubeste. Va trebui sa treaca prin odai inca intunecoase, inchise ca lumina sa nu-i poata trezi inainte de vreme; copilul se duce, se impiedica, nu-i e frica de intuneric, nu-i e frica de usi pe jumatate inchise si ajunge langa tatal sau si langa mama sa si-i atinge dulce. De cate ori i se spune "Puiule, nu ne trezi dimineata!"!Dar copilul vine, ii trezeste si apoi zice: "Dar eu nu te-am trezit, ti-am dat numai o sarutare". Se gandesc parintii cum ar face sa-l dezvete. Dar cand se va mai intampla oare in viata ca cineva, abia trezit, sa arda de dorinta de a alerga la noi, invingand orice greutate, pentru a ne sta aproape, fara sa-i treaca prin minte sa ne trezeasca, ci numai pentru a trezi pe cei dragi lui si pentru a le da un sarut?

Sursa imaginii

vineri, iunie 05, 2009

O noua zi in paradis

Cautam un cantec pentru predarea unui timp verbal in engleza si am gasit aceasta melodie foarte draga mie. Pe langa mesajul emotionant pe care il transmite, cantecul acesta imi starneste si amintirea unei ore la o clasa a noua, ora care cred ca s-a intiparit si in memoria elevilor de atunci, studenti probabil acum...

miercuri, iunie 03, 2009

Dar mantuirea dreptilor e de la Domnul; El e ocrotitorul lor la vreme de necaz; Ps. 36

Am fost la conferinta despre care am scris in ultima postare. Am fost de dragul copilului pe care il avem si a celor pe care i-am mai putea avea si am senzatia ca am participat la ceva din domeniul fantasticului. Cand citesti carti sau vezi documentare despre cipuri si ce presupun ele e una, cand ti se spune verde in fata de catre niste oameni curajosi cat de mare e pericolul (pe care tu din frica tot incercai sa-l indulcesti....) e altceva.
Fragmente din conferinta puteti vedea aici, iar aici gasiti mai multe filmulete menite sa va puna pe ganduri, daca nu sunteti deja in alerta...
Am scris aceasta postare cu nadejde, cu incredere ca inca putem face ceva, chiar daca suntem tradati de statul in care traim, de unii membri ai ierarhiei bisericesti, de nepasarea si comoditatea noastra. Puneti cap la cap informatiile din carti precum Intoarcerea la Hristos, marturii ale fostilor detinuti din perioada comunista si de pe site-uri precum http://www.razbointrucuvant.ro/ sau http://nunemaispionati.org/,
(de pilda) si vedeti singuri ce frumos se aranjeaza piesele din puzzle. Internetul e inca liber, sa profitam cat se mai poate de accesul la informatie; dnul. Sarkozy se grabeste sa inceapa restrictionarea accesului, invocand stoparea pirateriei pe Internet. Evident, acesta ar fi doar inceputul...
Am vazut oameni care au avut curajul sa riste vorbind, precum judecatoarea Carmen Paduraru, careia ii multumesc pentru gestul sau (chiar daca nu o cunosc personal), oameni care ne-au prezentat cu o limpezime binefacatoare consecintele dezastruoase ale acceptarii cipurilor in vietile noastre. Ce mai ramane de spus? Ca totul a fost spus cu frica de Dumnezeu si cu speranta ca Cel de Sus ne va feri de rele. Mai ramane sa facem si noi ceva!