marți, martie 29, 2011

Grâu încolţit şi polen crud



Am început de o săptămână o cură de grâu încolţit atât eu cât şi Măriuţa. Nădăjduiesc să mă ajute cu starea de slăbiciune provocată probabil de oboseală, iar pentru Măriuţa motivele sunt mai multe (ajută la o creştere armonioasă, la o bună mineralizare a oaselor şi dinţilor, la ameliorarea astmului bronşic de care e suspectată etc.). Şi Nectaria primeşte cu plăcere grâul încolţit şi zdrobit, amestecat cu fruct, căci încă nu-i dau miere.
Din păcate, încântarea Măriuţei a dispărut după câteva dimineţi de grâu cu miere, dar insistăm, insistăm, mai explicăm beneficiile, mai şantajăm, mai mituim, mai cedăm şi revenim ziua următoare... la fel fac şi cu green smothie.
In schimb nu e nevoie de momeli când vine vorba de polen! Amândouă fetele îl consumă cu bucurie :)
N-aş fi îndrăznit să îi dau Nectariei polen dacă nu găseam recomandarea într-o carte a binecunoscutului doctor francez, Jean Valnet. Până acum n-a avut nicio reacţie alergică la grăuncioarele colorate.
Beneficiile curei cu grâu încolţit sunt nenumărate: de la îmbunătăţirea vederii până la depresii şi imunitate scăzută.
Vă invit să aflaţi mai multe despre grâul germinat de aici, iar despre polenul crud aici.
Sursa imagine

duminică, martie 27, 2011

Copiii au nevoie şi de linişte...


Se pare că uneori ignorăm această nevoie a copiilor noştri: televizorul funcţionează non-stop, telefoanele sună, diverse aparate electrocasnice contribuie şi ele la "orchestră", muzica din autobuz/maşina personală/CD player etc. acaparează atenţia ascultătorului, agitaţia din grădiniţă/ şcoală e deloc de neglijat; creierul copilului procesează zgomote şi stimuli auditivi în fiecare minut (aş adăuga şi celebra idee conform căreia bebeluşii trebuie să doarmă în zgomot, ca să se obişnuiască să doarmă oriunde, de parcă adulţii sunt capabili să fac acest lucru în mod normal...).
Voi menţiona doar în treacăt ceea ce mulţi părinţi cunosc deja : mass-media transmite o imagine complet falsă a fericirii conform căreia satisfacerea dorinţelor materiale (cât mai multe!) şi aspectul fizic "fotomodelic" şi cât mai "strălucitor" reprezintă sensul existenţei noastre. Un copil care priveşte mult la TV va investi şi mai mult timp şi energie în obţinerea ultimei jucării de pe piaţă, ciocolăţele sau joc pe calculator. Când le primeşte va fi foarte încântat, dar această emoţie piere repede şi curând va trece la următoarea "nevoie". Copiii puţin expuşi mass-mediei preferă în schimb să se joace cu câteva cuburi de lemn şi pluşuri; jocurile de rol, cărţile, poveştile, sportul sau ieşirile în natură şi activităţile cu întreaga familie sunt preferatele lor, astfel de copii dând dovada unei capacităţi de concentrare şi a unei răbdări pe care puţini din copiii suprasaturaţi de mass-media o au. Poate credeţi că unui copil nu-i place liniştea şi se plictiseşte, însă liniştea încurajează foarte mult creativitatea şi cunoaşterea de sine. [Într-un cuvânt de învăţătură, Înaltul Bartolomeu ne îndemna pe toţi la acest act de "curăţenie spirituală", fie chiar şi de numai câteva clipe în tumultul cotidianului.]

Câţiva paşi practici pentru a-l ajuta pe copil să descopere bucuria tăcerii şi a singurătăţii :
  • uşuraţi tranziţia de la prea mult zgomot (TV, radio, calculator etc) la linişte, folosindu-vă de muzica relaxantă
  • limitaţi timpul petrecut în faţa "cutiei negre" sau scăpaţi de ea (!)
  • renunţarea la dulciurile rafinate, băuturi cofeinizate, aditivi alimentari este nu numai utilă ci şi absolut necesară
  • oferiţi-i MULTĂ mişcare în aer liber
  • lăsaţi copilul să vadă că dvs. înşivă aveţi nevoie de singurătate şi linişte pentru rugăciune, lectură, introspecţie (exemplul convinge!!!)
  • petreceţi timp împreună relaxându-vă în natură
  • reduceţi din activităţile opţionale (cursuri de dand, gimnastică, limbi străine, pictură etc); încercând câte o activitate odată aveţi ocazia să descoperiţi adevărata înclinaţie a copilului spre un anume domeniu
  • încercaţi jocul tăcerii - programaţi un timer şi vedeţi dacă puteţi păstra liniştea timp de 5-10 minute ( potrivit în special la începutul unui joc de puzzle a unei activităţi art & craft etc.); veţi constata cu plăcere că toţi participanţii se bucură şi se concentrează mult mai bine
Traducerea, adaptarea şi completarea informaţiilor din cartea Calm and Compassionate Children îmi aparţin.


O idee de muzică relaxantă:

sâmbătă, martie 19, 2011

Cum am scăpat de mucegai ?

Am adăugat în bara din stânga un mic sondaj adresat în special ardelenilor. Sunt bineveniţi şi cei din alte zone, evident!
Vă rog, nu îl ocoliţi.


Simplu!
Cu ulei volatil de scorţişoară, care are proprietăţi antifungice. Am aplicat pe petele de pe perete cu ajutorul unei bucăţi de vată uleiul, am tamponat bine, ca să intre uleiul în perete şi am aşteptat câteva luni să văd ce se întâmplă. Iată rezultatele:
  • am scăpat de mucegai, ieftin şi fără să îmi intoxic copiii cu substanţe periculoase
  • dormitorul a mirosit a scortişoară mai multe zile
  • peretele e puţin pătat, dar nu ştiu în ce măsură e de vină uleiul şi în ce măsură clorul cu care am şters peretele înainte să îmi vină ideea cu scorţişoara; oricum prefer petele posibilelor alergii şi acceselor de tuse ale Măriuţei
Dacă nu vă place scorţişoara, puteţi încerca alte uleiuri volatile cu proprietăţi antifungice, ca uleiul de tea-tree, de pildă.

joi, martie 17, 2011

Suc verde




... sau "green smoothie" cum e cunoscut pe alte meleaguri. Nu numai că e delicios, dar e şi foarte hrănitor. Mai nou e micul meu dejun, iar cafeaua de dimineaţă constă în câteva linguriţe de polen. Noi am încercat până acum combinaţia de banane, măr, kiwi, ananas sau portocală cu spanac verde sau frunze de salată/gulii/ridichi/pătrunjel sau iarbă de grâu. Din fericire am mare succes la Nectaria(are mustăţile doveditoare în poză), din păcate succesul e aproape insucces la Măriuţa ! Culoarea verde şi gândul că are frunze de legume o fac să strâmbe din nasul acela mic şi mofturos! Dar nu renunţ nici în ruptul capului!!!

marți, martie 15, 2011

Două activităţi simple şi utile

Am adăugat în bara din stânga un mic sondaj adresat în special ardelenilor. Sunt bineveniţi şi cei din alte zone, evident! Vă rog, nu îl ocoliţi. Mulţumesc.

Prima e cântatul! Măriuţei (şi nouă tuturor!) ne place să cântăm. Avem şi instrumente muzicale în casă; acesta e unul dintre ele şi sperăm chiar că vom avansa de la nivelul de lovit clape, la cel de cântat ca un pianist serios!:)
Cred că e important să îi ajutăm pe copii de la vârste fragede să se "împrietenească" cu muzica clasică sau alte "muzici" binefăcătoare sufletului. Un prim pas îl reprezintă ascultarea muzicii în casă (ca de obicei, exemplul convinge!) şi familiarizarea cu diferite instrumente. Următorul pas sunt concertele, evident pe măsura înţelegerii şi vârstei copilului; Mozart e varianta cea mai potrivită cred. Noi suntem norocoşi, pentru că în cadrul bisericii noastre există un cor de copii, din care Măriuţa face parte cu mare bucurie, de peste un an.





A doua e mersul pe linie desenată/panglică/ sfoară, cu sau fără elemente de dificultate adăugate. Mai jos "evoluează" Măriuţa şi prietena sa cu 2 pahare pline cu apă, apă ce nu trebuie să se verse pe covor! Activitatea este simplă, însă necesită concentrare şi coordonare ochi-membre, iar sursa de inspiraţie este Maria Montessori. (How to Raise an Amazing Child)


Conferinţă despre homeschooling în Cluj...

Am adăugat în bara din stânga un mic sondaj adresat în special ardelenilor. Sunt bineveniţi şi cei din alte zone, evident!
Vă rog, nu îl ocoliţi.
Blinkie de la Lumea Piticilor

joi, martie 10, 2011

L de leucemie şi M de la Marian !


Cei care doriţi să îl susţineţi pe Marian în lupta cu leucemia cea crudă, o puteţi face şi prin intermediul Romtelecom-ului !

Numar de teledon ROMTELECOM

0900.900.086 - Apel 6 EURO Numarul de teledon este valabil in perioada 10.03.2011-31.05.2011

luni, martie 07, 2011

Joc de rol




Ce vedem în poza? O doctoriţă care operează de polipi, o maimuţică iubitoare de căţărări şi o regină ce face plecăciuni.
Nu e nevoie de costume sofisticate, doar de dorinţa de a te lăsa cucerit de ingeniozitatea copilăriei!

duminică, martie 06, 2011

Conversaţia cu bebeluşii

Am cunoscut persoane care cred că viaţa cu un bebeluş e monotonă. Ce ştie un nou-născut să facă ? Sau chiar un bebeluş de câteva luni ? În afara faptului că ştie cum să farmece pe toată lumea cu zâmbetele şi sunetele pline de delicateţe (cunosc şi varianta cu plânsetele, dar un wrap poate rezolva în mare parte problema!), ce altceva mai ştie să facă???

Poate că vi se pare incredibil, dar de la aproximativ trei luni puteţi avea o conversaţie nemaipomenită cu bebeluşii. Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, atunci s-o credeţi pe Margot Sunderland, director al Centrului de Sănătate Mintală a Copiiilor din Londra şi autoare a mai multor cărţi, dintre care eu am citit numai una: The Science of Parenting.
În această carte, despre care cred că voi mai vorbi, apare şi ideea conversaţiei cu bebeluşii, care sunt mult mai interesaţi în primele luni de feţele celor din jur, decât de jucării. Tehnica e simplă: alegeţi un moment când micuţul e odihnit şi sătul, stabiliţi contactul vizual şi folosiţi diverse sunete şi expresii faciale/mişcări. Aşteptaţi răbdător răspunsul copilaşului. E posibil să nu vină imediat, dar va veni cu siguranţă. Fiţi atenţi la reacţia lui: dialogul e extrem de stimulant şi va avea nevoie de multe pauze. Asta înseamnă că va privi în altă parte şi nu în ochii dvs. Când va fi pregătit, vă va privi din nou.

Distracţie plăcută!!!

vineri, martie 04, 2011

Obiecte noi în casa noastră


Ceasul deşteptător e pentru mine! L-am luat în speranţa că voi reuşi din nou să mă trezesc la 5.30-6, ca să câştig puţin timp pentru sufletul meu.
Zâmbăreţul e un timer care mi-aduce aminte de mâncarea de pe foc, înainte să îmi aducă aminte mirosul de ars. S-a dovedit util însă şi ca jucărie pentru Nectaria, dar mai ales ca stimul pentru Măriuţa, care are nevoie de "încurajare" dimineaţa la îmbrăcat şi la spălatul pe faţă sau la alte trebuşoare ("Până cântă zâmbăreţul ai timp să te îmbraci." e o propoziţie ce-a putut fi auzită în casa noastră în ultimile zile)
Trăiască fraţii noştri chinezi care ştiu să creeze obiecte amuzante şi ieftine!

joi, martie 03, 2011

Poveste de iubire cu un copac


Acum vreo două zile am mers din nou în pădure pentru a ne reîntâlni cu prietena noastră (mai ales a Măriuţei)"copăciţa". Cine e copăciţa?! Un copac tânăr (probabil fag, dar nu sunt foarte sigură) pe care Măriuţa l-a îmbrăţişat pentru prima dată săptămâna trecută. L-a mirosit, l-a mângâîat, s-a cuibărit binişor pe trunchiul lui în formă de V, l-a sărutat şi i-a vorbit cu multă dragoste. Despre ce? Ei, nu ştiaţi că pruncii pot vorbi cu ... copacii? Despre cât de frumos e "Flautul fermecat", ce bine i-ar sta lui în casa noastră, cum ar putea să ajungă cu crengile lui să îi gâdile pe vecinii de sus la tălpi, apoi să îşi întindă ramurile prin acoperiş până sus în Rai şi noi să ne căţărăm pe el şi să intrăm în Rai prin gaura pe care o va face el în cer...
La ultima vizită i-am promis copacului că Măriuţa îi va face portretul pe o hârtie şi i-l vom arăta ulterior, drept pentru care am avut grijă să îi studiem scoarţa ca nişte veritabili artişti. Aşa că urmează să ni se stârneasă apetitul creator...