marți, februarie 28, 2012

Gogoşele de ademenit primăvara

Cum primăvara nu pare dornică să se arate, am încercat s-o ademenim cu mărţişoare confecţionate de Măriuţa şi aburi parfumaţi cu scorţişoară şi cardamom, de la sosul de mere. Se pare că vântul care spulberă zăpada (din care cauză vedeţi şi pozele învăluite în alb) a dus departe şi ispita venită de la noi...
Pentru curioşi şi pofticioşi, oferim totuşi reţeta gogoşelelor noastre, care au dispărut ca zburate de viscol din castron !

ingrediente pentru
sos
: mere, miere, cardamom şi scorţişoară măcinate, ulei de cocos, puţină apă
gogoşele: făină integrală şi puţină făină albă de grâu, câteva linguri de pulpă de soia rămasă de când am pregătit laptele de soia, drojdie, apă călduţă şi sare

preparare
Se prepară un aluat pentru gogoşele, se frământă bine până ce se desprinde de pe degete şi se lasă la dospit. Când a crescut suficient, se întinde o foaie şi se taie diverse forme care se coc la foc mic în cuptorul preîncălzit.
Pentru sos am "călit" câteva mere rase, le-am blenduit împreună cu mirodeniile, apa, uleiul şi mierea (DUPĂ ce s-au răcit merele).

Noi le-am mâncat calde, dar ieri am citit că e greşit să consumăm aluaturi proaspăt coapte pentru că fermentează.
Nu pot să nu recomand site-ul descoperit ieri, tuturor celor interesaţi de hrana vegetariană.
http://www.enthusiasticlife.net/

sâmbătă, februarie 18, 2012

Germeni şi vlăstari- hrană minunată

Ieri am cumpărat două cutii cu germeni (am şi eu germeni de brocoli, floarea soarelui şi de grâu, producţie proprie, dar încă sunt prea mici) de la CasaBio (7 lei caserola) şi am descoperit că sunt foarte gustoşi combinaţi cu pâine prăjită, pate de linte şi supă de legume cu ovăz. Spre marea mea uimire Nectaria a mâncat ca şi mine aseară, adică direct din caserolă şi nu i-a scos afară cum mă temeam.

Pe mâine plănuiesc un mujdei de usturoi şi germeni alături de falafel şi cartofi fierţi în coajă. Ştiind cât de hrănitori sunt germenii, am de gând să nu ratez nicio ocazie de a îmbogăţi mesele noastre cu ei. Găsiţi informaţii despre ei la Biovega, Ligia Pop şi în multe alte locuri...

Sunt simpatici, mici, coloraţi şi plini de viaţă! Vă rămâne doar să îi încercaţi !

joi, februarie 09, 2012

Lecturi şi muzică pentru copii

În ultima vreme am citit mai multe cărţi pentru copii şi am spus poveşti din serialul "Maimuţica Judy", serial inventat de mine din raţiuni pragmatice. Judy şi frăţiorii ei se confruntă deseori cu aceleaşi probleme ca Măriuţa şi surioara ei, prin urmare soluţiile găsite de ei sau de părinţii lor pot fi mai uşor acceptate de către micuţa mea cea mare decât dacă i le-aş propune pur şi simplu; tactica e veche de când lumea, iar rezultatele sunt îmbucurătoare. Printre avantaje se numără costul redus (nu socotesc energia cheltuită de actul creator :) ), posibilitatea de a petrece oriunde şi oricând puţin timp plăcut, chicotelile (eu produc şi efecte speciale!), întrebările uneori hazlii ale Măriuţei şi mai ales apropierea sufletească ce se creează între noi. Chiar mă gândesc să înregistrez măcar o parte dintre episoade pentru ca Măriuţa să poată asculta când eu nu sunt în preajmă sau în viitorul îndepărtat, când îi va fi dor de mama.

Cred că mai toţi părinţii sunt autorii unor istorioare amuzante, eventual cu morală şi mi se pare un adevărat privilegiu să îţi auzi puiul rostind mirat şi amuzat "Chiar, mami ?" şi să îi zăreşti sclipirea din ochii lucind ca nişte cărbuni aprinşi. Cât despre surse de inspiraţie, ele sunt pretutindeni, doar să alungăm oboseala şi grijile: cărţi, viaţa de zi cu zi, evenimente istorice etc. Sigur, unele povestioare sunt mai interesante, mai izbutite, altele mai puţin, însă criticii noştri nu-s nici pe departe aşa severi ca un critic literar, iar dragostea lor pentru noi şi pentru poveşti acoperă scăderile autorului...

Cărţile tipărite au şi ele rolul lor aşa că ne bucurăm de fiecare vizită la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" şi profităm de rafturile pline de tentaţii. Astfel că, în ultima vreme, ne-am delectat cu poezii de Elena Farago şi Eminescu, Pippi Şoseţica, Poveşti la gura sobei (o carte cu ilustraţii minunate şi cu poveşti aparţinând mai multor popoare, preferatele mele sunt cele ruseşti), Un secret important, Mary Poppins (lectură incompletă, prea dificilă pentru vârsta ei totuşi), iar acum savurăm Cele mai frumoase basme ruseşti. Lectura e însoţită uneori de întrebări ca să mă asigur că a înţeles evenimentele narate sau de încercări de a prevedea continuarea poveştii.

De la naşii fetelor am împrumutat Vivaldi şi cele patru anotimpuri, din care am câştigat nu doar dragostea pentru muzica lui Vivaldi, ci şi învăţătura despre efortul constant, condiţie esenţială pentru succes. De fapt, am mai câştigat ceva, întrucât această carte mi-a stârnit dorinţa de a o introduce pe Măriuţa în lumea muzicii clasice mai serios şi mai organizat decât am făcut-o până acum. Aşa a luat naştere ideea de a ne ocupa de câte un compozitor pe lună şi de a-i dedica o carte alcătuită de noi, după modelele de aici. Sunt foarte curioasă să văd ce va ieşi !

Şi pentru că nimic nu merge mai bine în această perioadă alături de o carte dragă decât un ceai cald sau o muzică frumoasă, vă las în compania lui Vivaldi şi vă doresc lectură cât mai plăcută!