M-a amuzat foarte tare această imagine găsită pe Facebook și o postez ca să vedeți cum arătam la începutul și cum voi arăta la sfârșitul anului școlar (care pentru noi va fi undeva prin august). :)
prima parte
Mă pregătesc pentru
conferința despre homeschooling cu trup și suflet și sunt foarte bucuroasă că
Sandra
a organizat-o, pentru că am descoperit din ce în ce mai mulți părinți
dornici să afle, ca și mine, tot mai multe despre un subiect
fascinant. Această pregătire constă în adunarea și sintetizarea tuturor
informațiilor pe care le-am aflat de-a lungul timpului și în analizarea
propriilor dorințe, obiective, acțiuni și rezultate.
Primul pas
l-am făcut deja în
postarea anterioară, înainte de apariția ideii
grozave a Sandrei ! :) Îl fac acum pe al doilea, în încercarea de a
prezenta motivele pentru care un părinte ia în calcul o altă variantă în
afara sistemului public sau privat de învățământ.
Lista e cu
siguranță foarte lungă: de la a oferi posibilitatea atât copiilor
supradotați cât și celor ce suferă de diverse afecțiuni să să își
dezvolte întregul potențial, până la diverse nemulțumiri provocate de
sistemul de stat sau teama pentru siguranța copilului. N-aș putea să
enumăr toate argumentele unui părinte care decide să își asume o
asemenea responsabilitate, dar le pot înșirui pe ale mele și probabil că
în unele dintre ele vă veți regăsi...
Ne dorim
o legătură cât mai strânsă între noi și fete și între cele două surori
- chiar dacă nu suntem acolo unde visez, am observat de-a lungul
timpului semne care m-au încurajat, de pildă bucuria Nectariei când îi
cântam Măriuței un fragment din refrenul cântecului
Congratulations,
ca încurajare pentru munca bine făcută sau invers, bucuria Măriuței
când Nectaria a făcut corect un puzzle cu litere sau a răspuns la
diverse întrebări, dorința de a se ajuta reciproc la treburi în casă, în
rezolvarea micilor probleme cu care se confruntă, compasiunea atunci
când le cert sau când se rănesc
Încercăm să găsim
un ritm de învățare adaptat puterilor copilului
- mai exact avem zile productive si zile mai puțin rodnice, dar încerc
să îi respect pe cât posibil Măriuței puterea de concentrare și să nu
forțez prea mult limitele, de aceea alternez lecțiile solicitante
(citire, scriere, matematică) cu mișcarea (ea ne învață balet pe
Nectaria și pe mine, pauze în natură, mers cu bicicleta sau cu rolele,
joacă prin casă sau afară cu Nectaria, desen, lupte cu mine :)), iar
dacă simt că chiar nu merge, abandonez și revin ulterior la lecția
respectivă; în sens invers nu stau 2 ore pe o pagină dacă o parcurgem
într-o oră, ci mergem mai departe; încerc din răsputeri să renunț la
comparațiile cu copiii de vârsta ei aflați în școală, deși din când în
când întreb pe prietenii Măriuței ce au mai făcut și unde au ajuns cu
lecțiile și uneori mă minunez de cât de avansați sunt unii dintre ei...
Suntem în căutarea unor
materiale școlare cât mai atractive și care sunt în acord cu principiile noastre, de la imagine până la conținutul ideatic, prefer să evit pe cât posibil (uneori e imposibil!) povești cu vrăjitoare, magie, exclud imaginile cu pokemoni sau tot felul de monștri și creaturi ciudate și texte preluate din literatură gen Harry Potter (am întâlnit într-un manual de clasa a doua...).
Suntem în căutarea unui stil de viață care să îmbine flexibilitatea cu strictețea -
am în sânge plimbarea și cum n-avem mașină, un drum în oraș înseamnă
mult mers pe jos, respectiv mult timp petrecut departe de lecții,
rezultă că am nevoie să găsesc un echilibru între multele trebușoare ce
se cer rezolvate și orele de studiu, ceva ce n-aș putea face având
copilul la o școală cu program fix, pe de altă parte încerc să nu devin
prea plimbăreață, deși Clujul are destule ispite !
Ne dorim copii care să știe nu doar carte, ci și lucruri practice precum
orientarea în oraș, cum procedăm în diverse situații, cum ne comportăm
în instituții ca biblioteci, muzee sau în magazine, la piață, cum și
unde căutăm hrană adecvată etc., vorba profesorului meu drag de română
din gimnaziu: "un ochi în carte și doi în viață "
Ne dorim copii care să știe ce au de făcut în casă și cum -
treburile casei sunt pentru toată lumea, la fel cum toată lumea știe să
ceară de mâncare, nu degeaba e scris în Biblie "Cine nu muncește, să nu
ceară de mâncare." (2 Tesaloniceni 3:11), așa că fiecare, după puterile lui, face câte ceva
(împachetează hainele uscate, împerechează șosete, mătură, scoate hainele din
mașina de spălat, strânge paturile dimineața, spală vase, udă florile,
duce gunoiul, spală fructe, legume, ba chiar am fost răsfățate într-o zi
de Măriuța care ne-a pregătit tartine cu puterea lui Mowgli, preparată
de ea însăși după rețeta Cristelei Georgescu și ne-a servit frumos, ca
pe prințese în sufragerie, etc.)
Măriuța are mai mult timp liber pentru zburdat și pentru jocuri cu prieteni - pentru
că la vârsta aceasta consider că e foarte important să ai parte de
mișcare cât mai mult, prin urmare profităm uneori de pauze mai lungi
între ore, iar la prânz ne odihnim citind povești toate trei și uneori
alunecând în țara viselor :).
Ne rămâne timp pentru hobby-uri - balet și cor, deocamdată, dar mai am planuri.
Nu pierdem timpul cu naveta obositoare
- ci îl câștigăm citind sau creând povești, odihnindu-ne sau lucrând
ceva ce ne face plăcere (am găsit-o uneori pe Măriuța, după ce am adormit-o pe Nectaria, regizând un mic
teatru de păpuși sau decorând o coroniță, citind singură dintr-o carte
sau desenându-mă), iar dimineața mă bucur că deși se trezește la 7 sau chiar înainte, nu trebuie să alergăm niciunde, ba chiar uneori ne rămâne puțin timp pentru giugiuleli :).
Ne lipsim de ocazia de a învăța vulgarități pe drum
sau în autobuz (din păcate și când mergem împreună în Cluj auzim tot
felul de cuvinte murdare, încerc să îi distrag atenția, iar la nevoie
sunt gata să ofer explicații de ce "Așa nu !", dar cel puțin știu ce
aude la vârsta aceasta și pot interveni)
Ne lipsim de ocazia de a ne îndopa de o hrană nocivă (gen chipsuri, bombonele, foietaje, suculețe etc) - nu le putem elimina complet, sunt conștientă, dar cu cât mai puține cu atât mai bine !
Ne lipsim de ocazia de a demonstra cine e cel mai bun, cel mai grozav, cel mai harnic, cel mai rapid la exerciții, cel mai cu moț în frunte, adică
nu încurajăm competiția, cum spunea dragul meu soț în discuția noastră de aseară. Vor avea destule de demonstrat mai târziu și vrem din toată inima să învețe de dragul cunoașterii, nu al notelor și nici ca răspuns la presiuni exterioare. Căutăm să dezvoltăm motivația intrinsecă, chiar dacă nu e întotdeauna ușor (mai multe despre cele două tipuri de motivație găsiți în acest
articol bine documentat și plin de exemple concrete). Dar ce bucurie am trăit amândouă când Măriuța a citit și a învățat
din proprie inițiativă o poezie sau când și-a cusut singură ruptura dintr-o pereche de pantaloni, când a învățat-o pe Nectaria un cântec sau când a înțeles singură din exemplul lui Pinocchio (recomand călduros această carte, pentru multele învățăminte pe care le transmite, în principal care sunt consecințele neascultării de părinți, ale minciunii și ale lenei) de ce e bine să înveți !
Ne rămâne timp să zicem o
rugăciune în tihnă (
nu întotdeauna, din nefericire!) dimineața sau să citim ceva din Biblie sau să tămâiem prin casă, ceea ce ne ajută să pășim grațios prin aventurile zilei. Eu am un temperament mai vulcanic (am și eu ceva în comun cu Ștefan cel Mare care era iute la mânie, după spusele cronicarului Ureche !) și dacă nu încep ziua cu un timp dedicat sufletului meu și relației lui cu Dumnezeu, atunci nimic nu-mi merge bine, iar compania copiilor mei mă poate irita mult. Dar o rugăciune singură și una zisă cu ele, câteva versete din Biblie, ne apropie mult și ne liniștesc, ne dau mai multă răbdare și o fărâmă de înțelepciune. De toate acestea avem
mare nevoie, zilnic !
Ne place să ne desfășurăm activitatea
fără constrângeri de spațiu, lecțiile noastre se desfășoară la masa din bucătărie sau la măsuța din sufragerie, pe jos, în pat, în fața blocului, la iarbă verde, în bibliotecă, în autobuz, în baie cam pe oriunde putem :)
Dar mai presus de toate se află un motiv de care am devenit din ce în ce mai conștientă:
dorința de a savura fiecare clipă din scurta lor copilărie, aș vrea cumva să îmi întipăresc toate zâmbetele, năzdrăvăniile, descoperirile, toate lucirile din ochi și cuvintele simple care uneori mă uimesc prin înțelepciunea lor, clipele minunate și chiar și cele mai puțin minunate, în inimă și de acolo să nu dispară nicicând această comoară... Nu degeaba a zis Micul Prinț :
"L'essentiel est invisible pour les yeux".
De ce să ne fure școala sau grădinița cei mai frumoși ani, când simt că viața e atât de scurtă ?
(update)
Recomand cu bucurie două articole, în limba engleză, celor care caută să-și clarifice motivele pentru care vor să aleagă drumul educației acasă.
http://simplehomeschool.net/the-worst-reason-to-homeschool/
http://simplehomeschool.net/reason-enough-to-homeschool/
Necăjită că am scris mult la o altă postare, dar am pierdut-o, mi-am amintit de aceasta, care avea nevoie de împrospătare.
