miercuri, decembrie 02, 2009

Daruri mici, bucurii mari !



Nu mai reusesc sa ajung la calculator decat pentru maximum 5 minute/zi in ultima vreme, asa ca acesta e motivul pentru care n-am putut scrie nimic nou de mult timp... Scoala, Mariuta si casa imi ocupa fiecare minutel, dar n-am renuntat la a cauta (si a spune si altora) lucruri frumoase. Si pentru ca tot se apropie mosii nostri dragi, m-am gandit ca poate ar fi de folos sa scriu pe scurt despre darurile ce se pot face/ ce le-am facut/ ce ne-ar placea sa le facem celor mici si mari din vietile noastre...

1. Creioane colorate JUMBO produse de SC Euro Pencils SA, Sibiu Romania pentru motivele urmatoare: sunt groase, au forma triunghiulara ceea ce le face usor de prins de catre manutele mici, scriu foarte bine (au mina moale) si au un pret grozav (13 ron) comparat cu 17, 20 etc ale celor de la Pelikan, Staedtler etc.

2. Jucarii din lemn de la un magazin proaspat deschis in Cluj. In Bucuresti magazinul e deschis de mai mult timp, numele lui este Boribon si odata intrat in el n-ai mai iesi... Cel putin eu am fost de 3 ori in "misiune", in cateva zile! Preturile? Pe marimea mai multor buzunare.

3. Carti, carti, carti.... stiti deja ca aceasta imi e slabiciunea si viciul! De la editura Cartea Copiilor
Vrei sa fii prietenul meu? de Eric Carle, o carte din care inveti despre prietenie si cum sa iti alegi prietenii, caci cine se aseamana se aduna si soricelul cel singur invata acest lucru tot cautand prieteni printre celelalte animale, o carte la fel de atragatoare prin forma (cartonata, ilustrata frumos) si continut ca si celelalte cu care ne-a obisnuit deja editura.



A doua sugestie e cartea lui Mauri Kunnas, Mos Craciun, in care veti vedea cum se pregateste mosul pentru misiunea pe care o are de indeplinit. Si cum singur n-ar reusi sa faca fata muntilor de scrisori primite, spiridusii si copiii lor scoliti (orele preferate ale copiilor de spiridusi sunt cele de geografie si cele de "lucru manual" unde invata sa confectioneze cadouri:)) il ajuta pe Mosul in tot "procesul de poductie" a darurilor. Mariuta e innebunita dupa orezul cu lapte pe care il mananca familiile de spiridusi in casa lui Mos Craciun si dupa depozitul cu jucarii, iar cartea, citita deja si rascitita, continua sa o umple de buna dispozitie si ii provoace tot felul de ganduri... A trebuit sa ii scriem scrisoare Mosului, desi niciunul din noi n-am pomenit acest fapt in casa, incercand mai degraba sa subliniem aspectul religios al sarbatorii. Cu bucurie am descoperit ca spiridusii cei mici au pregatit o serbare cu colinde pentru parintii lor intorsi dupa o noapte obositoare de impartit daruri!


A treia sugestie: Ne pregatim de Craciun, autoare Alice Nichita, Mihaela Vasiliu, editura Aramis, carte care ne ofera idei pentru decorarea bradului, mesei si a intregii case de Craciun. Sunt prezentate decoratiuni usor de realizat impreuna cu manutele mici ale copiilor nostri dragi.







4. Globul pamantesc! Asta i-am luat Mariutei azi, la insistentele ei si de-abia asteptam sa invatam oceanele, tarile si tot ce se poate de pe noua noastra achizitie. Tati e la fel de entuziasmat de idee ca fetita!





5. Cosulete din pasla rosie sau candele din lemn cu modele de Craciun cum am gasit la magazinul Nobila Casa (Cluj). Deloc scumpe si tare dragute m-au cucerit pe loc. Desigur, daca m-as pricepe la cusut mi-ar placea sa le confectionez singura... Pasla se gaseste de cumparat la Sooters sau la Hobby Art.

6. Si cel mai important dar: timpul si inima noastra...

joi, noiembrie 12, 2009

Lipici facut in casa

Daca aveti nevoie de lipici si v-ati saturat sa dati cel putin 2 ron pe un tub care se termina repede, repede, atunci puteti prepara in casa un lipici bun si rezistent. Iata cum:
Amestecati 1 masura de zahar si 3 masuri de faina cu 1 lingurita de otet si apa, pana rezulta o pasta groasa pe care o incalziti pe foc mic pana ajunge la consistenta lipiciului. Lipiciul se pastreaza la rece mai multe saptamani.

Reteta e preluata din cartea Amandei Soule.

joi, octombrie 29, 2009

Alaptarea prelungita si sfarsitul ei (intarcarea)

Am scris candva o postare despre cum am ajuns s-o alaptez pe Mariuta la o varsta "inaintata" conform spuselor celor din jur. Iata ca a venit momentul sa povestesc pe scurt cum s-a petrecut si "intarcarea", cuvant pe care nu-l agreez in mod deosebit. S-a petrecut simplu si firesc. Numarul meselor la san era oricum redus (uneori treceau o zi, doua pana isi amintea sa ceara) cred ca din primavara, asa ca in vara cand am mers la bunici a uitat aproape cu desavarsire. Evident, productia de laptic a scazut drastic, DAR fara dureri, tensiuni inutile, Dostinex si alte suplicii. Cand am mers la mare, noutatea locului si a experientelor traite i-au anulat pofta de supt, asa ca... am terminat cu totul acest capitol din viata noastra, la varsta de 3 ani si vreo 3, 4 luni. Fara lacrimi, fara regrete de nicio parte, fara complicatii.
Au fost momente in ultimul an cand alaptarea ma irita, dar au fost si momente cand datorita conversatiei cu Mariuta (acum pe stanga, acum pe dreapta:) ) m-am amuzat copios.
A fost o parte frumoasa din viata si nadajduiesc s-o retraiesc cu aceeasi bucurie, cu voia Domnului. Si mai e ceva: am capatat mai multa incredere in instinctul matern vazand ca nu m-am inselat si Mariuta a renuntat de la sine, asa cum ii "prorocisem" sotului meu. :)
Poze...n-avem!

miercuri, octombrie 28, 2009

Pictura cu degetul



Aceasta a fost prima noastra experienta cu guasele! Locul de desfasurare al activitatii: pe parchetul (acoperit in prealabil cu o musama)din sufragerie.
Materiale: hartie de buna calitate, groasa, rezistenta,mare (am cumparat blocul de desen cu 5 Ron de la Carrefour, guase Revlitz (au culori vii si sunt usor de folosit fiind puse in borcanele),o pensula mai groasa si...mai ales degetele de diverse dimensiuni (a fost o adevarata placere sa pictez cu degetele!). Timpul: aseara, aproximativ o ora.
Rezultate: curcubee si pete de culoare (prima imagine), fluturi (vezi mai jos) si diverse ipostaze de mata adulta si mat mic, cu sau fara cosuletul de paie.
Posibile probleme: timpul trece prea repede, iar guasele dispar din borcanele cu viteza luminii... (O cutie a costat 14 Ron).
Expozitia cu operele de arta e deschisa la orice ora, exponatele aflandu-se lipite cu bluetack pe usa, frigider etc.

luni, octombrie 26, 2009

Ce-am invatat azi...

N-am scris inca despre noul meu loc de munca pentru ca nu am avut timpul si mai ales puterea sa o fac. Este un loc in care credinta si rabdarea iti sunt puse permanent la incercare, iar eu am resurse modeste din ambele...
M-am hotarat sa scriu totusi despre o fetita din clasa a III-a, al carei exemplu mi-a oferit azi o lectie de viata unica prin tragismul situatiei si prin puritatea reactiei copilului.
Mai in gluma, mai in serios le amintesc copiilor in timpul orelor noastre, sa isi mentina spatele in pozitia corecta, pentru a evita problemele de mai tarziu ale coloanei vertebrale. I-am pus mana pe spate unei fetite slabute si zambind, i-am cerut sa-si indrepte cocoasa. Lucica, imi raspunde cu un zambet nevinovat ca nu poate pentru ca si-a rupt coloana. Eu, uluita, o intreb cum s-a putut intampla asa ceva. Iar ea imi raspunde pe un ton domol, resemnat, firesc, ca a cazut de pe bicicleta si tatal i-a tras o bataie de i-a rupt spatele... De la colegii mei aveam sa aflu ca fetita si mama au fost batute crunt si au zacut in spital 3 saptamani. Nu stiu mai multe, dar stiu ca azi am vazut un inger in ochii unui copil.

miercuri, octombrie 14, 2009

Praz, ciuperci si masline

Blinkie de la Lumea Piticilor

Am combinat doua feluri de mancare (mancare de praz si tocanita de ciuperci) si a iesit ceva care imi place: am calit prazul taiat rondele subtiri, am adaugat ciuperci champignon taiate marunt, rosii taiate marunt, sare, piper, masline si le-am lasat sa fiarba la foc mic, in suc propriu. Daca mai e nevoie, se poate adauga putina apa. La sfarsit se pun patrunjel verde taiat fin si... gata. Merge de minune cu mamaliguta!

luni, octombrie 12, 2009

Un an de blog si alte motive de sarbatorit...

Blinkie de la Lumea Piticilor

12 octombrie 2008 Prima postare de pe blogul acesta 12 octombrie 2008. Pierdusem un copilas dorit si cumva scrisul mai umplea putin din gol.
12 octobrie 2009 Un an de activitate (mai mult sau mai putin utila celor din jur) pe blog.
Un pui de mata denumit Orbut (Mariuta i-a pus numele), de la celebra
noastra Miti. Azi are 2 saptamani si face ce a facut si pana acum: suge si doarme!
Un pui de om, la mine in burtica, a carui inimoara bate vesela la cele 8 saptamani.

Ce ziceti, sunt motive serioase de bucurie?

Blinkie de la Lumea Piticilor

sâmbătă, septembrie 19, 2009

Invierea lui Lazar si pisica de la 2 Mai

Stiu ca nu vedeti nicio legatura intre cele doua parti ale titlului, dar veti intelege repede despre ce e vorba.
Ii citisem Mariutei din Evanghelia pentru copii, inainte de a pleca la mare, episodul cu invierea lui Lazar. I-am aratat poza cu mormantul si am incercat sa-i explic cum m-am priceput mai bine ce s-a intamplat si uimirea oamenilor care au vazut minunea, precum si faptul ca toti murim si vom invia. Totul i s-a intiparit foarte bine in minte si avea sa iasa la suprafata cand ma asteptam mai putin...
Intr-o seara, pe cand ne intorceam la pensiunea unde stateam la mare, Mariuta s-a desprins de noi si s-a repezit inspre sosea. Ne-am speriat si am facut un salt rapid, am prins-o repede si am certat-o, apoi i-am explicat, mai bland, ce se poate intampla in asemenea situatii. (Gestul ei ne-a surprins pentru ca nu s-a mai intamplat asa ceva de cand era micuta, micuta.)
La ceva timp dupa acest incident am zarit in fata unei case de pe marginea drumului, o pisicuta calcata de o masina. Biata de ea avea toate intestinele afara. Era seara tarziu, dar inca se vedea destul de bine. Si atunci mi-a venit ideea sa ii arat Mariutei ce se poate intampla cand iesi in strada si esti neatent. Mi-am asumat riscul ca imaginea sa produca o impresie puternica, dar am mizat pe principiul "o imagine face cat o mie de cuvinte". I-am spus pe scurt ce se intamplase si i-am aratat pisicuta. In seara aceea si in zilele urmatoare a vorbit extrem de des despre ea, mai ales ca o vedeam cand mergeam la plaja. Apoi, cineva a luat pisicuta si eu i-am spus Mariutei ca a ingropat-o intr-un mormant. Iar Mariuta m-a intrebat : "Dar pe ea de ce nu o invie Domnul Iisus?"
I-am raspuns ca la Judecata de Apoi vom invia cu totii si s-a consolat cu acest gand, pentru ca zilele urmatoare ne-a tot spus ca pisicutei ii e mai bine in mormant acum si ca oricum va invia la Judecata de Apoi.
Iata deci unde adus lectia mea de circulatie regulamentara!

miercuri, septembrie 16, 2009

Din nou despre stimularea imunitatii copiilor


Iata cam ce am incercat noi in materie de stimulare a imunitatii si tratare a racelilor; cred ca stiti deja ca polipii neoperati (inca) ai Mariutei ne-au pus la incercare toate cunostintele de medicina alternativa. Asadar acestea sunt mijloacele omenesti la care am apelat:

0. ALAPTAREA

1. Ceaiuri de plante: tei, soc, coada soricelului, cimbrisor, anason, macese, Hapciu (produs de Fares) indulcite cu miere. Am adaugat si lamaie sau tinctura de propolis.

2. Miere + propolis + polen, de preferinta pe burtica goala

3. Aromoterapie: ulei esential de levantica, cimbru, pin, sau Inhalant (produs de Biofarm)

4. Plantusin; anul acesta avem sirop de brad produs de manutele noastre.

5. Cure de 10 zile la salina (Praid, Slanic Prahova), 12 zile la mare (anul acesta)

6. Tratament homeopatic

7. Tinctura de usturoi, ulei de catina

8. Gemoterapie

9. Alimentatie cu cat mai putine dulciuri (zaharul l-am inlocuit cu miere si fructoza), cat mai putina faina alba, fara carne de porc

10. Suc de mar + morcov + sfecla rosie

11. Soare, miscare, aer curat, fructe de la tarani cat cuprinde…

12. Aparatul salin, bai de aburi cu plante sau sare din salina, aerosoli (nebulizator)

13. Cura cu oua de prepelita (1 luna numai)

14. Baie cu fiertura din muguri de brad

15. Temperatura din camera in jur de 20 de grade iarna si aerisit inclusiv noaptea


Adaug cu intarziere ca am facut si cure cu Imunogrip (de la Plantextrakt) si Imunorezistan.


16. … Sa vedem ce mai aflam. Aveti sugestii?

luni, septembrie 14, 2009

Carti pentru mari si mici


Am ramas in urma cu scrisul pe blog datorita inceputului gradinitei si serviciului. Amanunte mai tarziu; dar cum am obosit de atat lucru ne aflam in plin concediu de sanatate (Mariuta are o viroza pe care am avut-o si eu acum vreo saptamana...). Asa ca savuram tovarasia prietenilor nostri dragi: cartile. Iata despre ce e vorba acum:
"Ghici cat de mult te iubesc", o carte minunata, pe care am primit-o chiar de ziua nasterii Sfintei Maria si care ne-a bucurat mult prin caldura si delicatetea ce o caracterizeaza. Succesul lecturii a fost asa de mare, ca acum sunt solicitata in fiecare seara s-o citesc, iar Mariuta face gesturi largi (deschizandu-si bratele, de plida) sa imi arate cat de mult ma iubeste si ea si ma intreaba :"E mult?"Castanuta-cel-Mic si Castanuta-cel-Mare au devenit deja prietenii nostri, pe care ii imitam si pe afara la joaca, topaind sau masurandu-ne din cap pana in picioare si ne place mai ales scena adormirii celui mic, in bratele parintelui sau, dupa ce si-a exprimat nemarginita sa iubire. As indrazni sa spun ca "Te iubesc pana la luna" e una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste pe care un pui (de om) o poate face mamei/tatalui sau, iar completarea "Te iubesc pana la luna si inapoi" pe care o face Castanuta-cel-Mare, reprezinta masura dragostei parintesti, intr-o lume in care se pare ca uitam tot mai mult de bucuria de a fi parinte...
O carte cu imagini pline de gingasie si caldura, oferita cititorilor de editura despre care v-am mai vorbit, Cartea Copiilor.

Si am mai descoperit ceva :) tot cu mare bucurie, 2 povesti ilustrate de acelasi Eric Carle:
http://www.youtube.com/watch?v=w3Hvzh2BTxE
http://www.youtube.com/watch?v=1J-GL5FJ0wQ
Va invit sa va bucurati impreuna cu micutii vostri !


duminică, septembrie 06, 2009

Copilul- un lux nu numai in Africa...

Acest articol mi-a amintit de initiativa unui grup de mame pe forumul Despre Copii. Babyklappe era numele proiectului in care ma implicasem si eu si la care n-am renuntat sa visez, proiect foarte similar celui descris mai jos si din pacate, extrem de necesar. Mi s-a spus ca ProVita si activitatea parintelui Tanase sunt suficiente, realitatea romaneasca dovedeste insa contrariul...

"Cosul de copii", o sansa la viata pentru bebelusii abandonati din sudul Africii



-- Pana acum, organizatia a avut grija de aproape 800 de copii abandonati, de cand a fost creata, in 1999.

4 septembrie, 16:21
























Cazurile mamelor care isi lasa bebelusii pe unde apuca, dupa ce abia i-au adus pe lume, sunt de-a dreptul dramatice si adesea greu de inteles. Cu toate astea, nimeni nu le poate impiedica sa isi abandoneze pruncii. In sudul Africii, insa, a fost creat un loc in care mamele isi parasesc copiii in deplin anonimat, intr-o incercare de a preveni abandonarea micutilor pe strada sau la usa necunoscutilor. Potrivit tabloidului "The Sun", acest loc e prevazut cu o trapa si seamana cu spatiul in care se pot arunca hainele vechi, pentru reciclare. Dar gaura mica de metal din peretele respectiv are un scop de-a dreptul sfasietor: sa colecteze copiii nedoriti. Si, ceea ce e si mai tragic, criza mondiala a facut ca numarul bebelusilor parasiti in acest "cos de copii" din Africa de Sud sa creasca, in fiecare zi gasindu-se un alt bebelus in el. Kate Allen, in varsta de 34 de ani, manager al organizatiei de caritate Door of Hope, din Johannesburg, sudul Africii, si care conduce "Cosul de copii", a declarat ca in Marea Britanie astfel de cosuri de caritate colecteaza haine, jucarii, mancare sau bani. "Aici primesc oameni. Este oribil sa vezi copii abandonati in acest fel si ideea in sine ii deranjeaza pe unii oameni. Dar cel putin "Cosul de copii" le da o sansa la viata bebelusilor care altfel ar muri de foame intr-o statie de autobuz sau la usa unei case", a mai spus ea. Unii copii sunt malnutriti, cativa au doar cateva saptamani de viata. Multi sunt abandonati noaptea, pentru ca mamele se simt rusinate si pot folosi cosul in deplin anonimat.
























"O fetita de un de zile, care a fost lasata aici, cantarea la fel cum ar fi trebuit sa o faca la nastere. Este inspaimantator", a mai spus Kate. Ceea ce e si mai rau e faptul ca ingrijitorii au observat o crestere a nasterilor premature, pentru ca viitoarele mamici sunt prea sarace, pentru a se putea hrani corespunzator. In aceasta saptamana, UNICEF-ul a avertizat ca recesiunea financiara are un efect devastator asupra Africii, cauzand moartea tot mai multor copii. "Este socant sa vezi aceste efecte ale recesiunii. Putini oameni instariti ofera locuri de munca saracilor din sudul Africii, asa ca si cele mai umile slujbe sunt pe cale de disparitie. Femeile raman insarcinate si nu au nici un fel de venit. Cu nici un fel de mancare, dau nastere foarte devreme, unele chiar nasc pe pragul usii noastre. Am devenit singura modalitate pentru ca bebelusii lor sa ramana in viata", a mai adaugat Kate. Femeia este la randul sau mama a doi copii si s-a mutat din Portsmouth in Johannesburg in 2001. In momentul in care in cos este lasat un copil, se actioneaza un senzor de sub patura, care alerteaza un membru al personalului organizatiei. Russel Ames, de 23 de ani, este cel care colecteaza de obicei copiii. "In 30 de secunde dupa ce copilul este abandonat, se afla deja in bratele noastre. Asta le da timp mamelor sa-si paraseasca bebelusul fara sa fie identificate, daca vor sa ramana anonime. Din nefericire, multe aleg sa faca asa. Rusinea si durerea abandonarii propriului copil sunt prea greu de suportat si femeile dispar pur si simplu in noapte. Este oribil sa-ti imaginezi prin ce trec in momentul in care isi parasesc pruncul. Dar multe fac asta pentru ca nu ar putea infrunta situatia, fara sa ramana anonime. Pentru noi, este o slujba cu norma intreaga. Unul dintre noi este de serviciu 24 de ore, sapte zile pe saptamana, intrucat adesea copiii sunt abandonati chiar la primele ore ale zilei", a declarat Russel.
























Fiecare bebelus abandonat este izolat timp de cateva zile, pentru tratament medical si analize de sange, pentru boli precum SIDA si tuberculoza. Ingrijirea fiecarui copil din orfelinat costa 264 de euro pe luna. "Multi sunt malnutriti. Imi amintesc de o fetita de aproape sase luni, al carei par se facuse alb, pentru ca fusese aproape infometata. A fost ingrozitor. Altii s-au nascut din mame dependente de droguri sau cu diete gresite, asa ca au deficiente serioase, sau cantaresc cam 900 de grame", a mai spus Russel. Organizatia isi are bazele pe pamantul unei biserici, din cartierul Berea. Copiii sunt ingrijiti cate sase, intr-un dormitor, de o mama provizorie, pana se insanatosesc. Din pacate, se intampla rar ca parintii sa se intoarca sa isi ia bebelusii inapoi. Echipa este sustinuta de 24 de voluntari, majoritatea din Anglia. Cu aproape 50 de copii de ingrijit o data, trebuie sa se descurce cu doar 7500 de scutece pe luna. Intrucat bebelusii ajung la centru, in medie, cate sase pe saptamana, locurile libere se umplu repede, iar viitorul copiilor ramane in mana parintilor adoptivi din sudul Africii sau din Europa. Pana acum, organizatia a avut grija de aproape 800 de copii abandonati prin intermediul "Cosului de copii", spitale si politie, de cand a fost creata, in 1999. Institutia este sustinuta de donatii, care acum, pe timp de criza, au scazut.
























Daca in Marea Britanie, statul poate furniza banii necesari unui copil, in cazul in care parintii nu-l pot intretine, Africa de Sud nu are capacitatea de a se descurca si bebelusii devin victimele ascunse ale crizei. Pe masura ce parintii sunt nevoiti sa calatoreasca sute de kilometri, in cautarea unui serviciu, copiii mai mari sunt si ei lasati in urma. "Femeile parasite de barbati lucreaza ca prostituate, inainte sa renunte la familia lor. Dar cand pun capat acestui mod de viata si nu au ce manca, apeleaza la noi. Varsta copiilor parasiti incepe sa creasca. Nu vorbim de nou-nascuti acum. Este mult mai tragic, intr-un fel, intrucat acestia sunt oameni mici cu personalitate, care trebuie sa-si cunoasca mamele si tatii. Si, bineinteles, cand o mama si copilul sau sunt despartiti, parintele este cel care simte durerea", a mai spus Russel.

marți, septembrie 01, 2009

Cat de mult iubesc esarfa port bebe ?

Infinit de mult! Asa ca am luat-o cu noi la mare si a fost minunat s-o tin pe Mariuta in brate, dimineata la 6 fara ceva si sa vorbim despre pescarusii care cautau vesta soarelui, despre cainii care ne insoteau si care ne aminteau de patrupezii lasati acasa, despre marea inspumata si despre turcoaz, partea de dincolo de geamandura, care reprezenta cea mai indepartata bucata de mare pentru ochisorii ei de copil...
Iar dupa ce terminam cu scaldatul si uscatul, hoppediz-ul cum ii spunem noi, servea de hamac pentru Mariuta: il intindeam pe jos, eu prindeam de un capat si sotul de celalalt, iar Mariuta se aseza confortabil, inchidea ochii si noi o leganam... pana cand oboseam:).
Merita incercat si cu cearsaful!
P.S. Pe plaja am vazut si un copilut in ring sling.

luni, august 31, 2009

Bun gasit !


Am revenit! Cu bucuria ca i-am revazut pe cei dragi noua, ca am vazut locuri frumoase si oameni frumosi, cu tristetea ca de maine Mariuta mea draga va petrece mai mult timp cu strainii decat cu mine...
Cat am stat la bunici am vizitat si manastirile Crasna si Suzana, am luat putin aer tare de munte de la Cheia, apoi am plecat la mare, la 2 Mai, chiar daca Mariuta avea probleme serioase cu burtica (de cate ori am plecat la bunici, de atatea ori s-a deranjat la burtica (: ).
La mare, trecand peste aceasta problema si inca alte cateva mici inconveniente, a fost frumos si am reusit sa ne relaxam putin, iar Mariutei i-a placut sa inoate cu si fara colac (adica la mine in brate!), sa se joace cu algele (a tot facut supa de alge in galetica), sa admire pescarusii si sa se joace cu nasica ei mica (care are cu 3 luni mai putin decat ea). Ne-am plimbat des in Mangalia, oras frumusel si curat, cu preturi mai mici decat in 2 Mai, am mers de 2 ori in Venus, o data sa ne vedem cu nasii, o data la Parcul de Copii, unde banuiesc ca va imaginati ca i-a placut... Ce nu mi-a placut acolo in schimb, a fost un panou urias cu tinere dezgolite, panou care era la limita pornografiei, dar pe care am incercat sa il ignoram... Am ramas neplacut impresionata si de atitudinea nepasatoare, blazata a celor care lucrau acolo ca si de servirea la unele terase din 2 Mai. Aproape ca m-am simtit prost ca voiam sa comandam ceva de mancare... Nu mi-a placut nici viclenia ospatarilor care isi opreau bacsisul cu nerusinare si nici lipsa de jena a celor care faceau curse 2 Mai- Mangalia, fara sa iti dea macar o data bilet... Dar au fost si terase la care am mers cu mare placere pentru mancarea buna si servirea ireprosabila: 2 Mai, Micul Golf (chiar pe plaja), Luca (in Mangalia).
Pe plaja din 2 Mai era liniste, destul spatiu era relativ curata (evident nelipsitele sticle, cutii, mucuri de tigara erau prezente, dar erau femei care se straduiau sa curete mizeria); am avut parte si de alge in majoritatea timpului, dar si de apa limpede de vreo 3 ori, iar rasaritul soarelui nu se poate compara cu nimic... Am prins multe rasarituri caci ne grabeam sa prindem aerosolii marini. Unul dintre vecinii nostri de pensiune ne-a daruit cateva poze cu rasaritul, una mai frumoasa ca alta.



miercuri, august 05, 2009

Daruri inainte de plecare

Plecam la bunici si apoi... cu ajutorul lor la mare. Dar nu pot pleca fara sa imi iau la revedere si fara sa va ofer doua daruri culese din infinitul spatiu al Internetului:

-un filmulet cu Omida mancacioasa (l-am descoperit datorita editurii Cartea Copiilor) care a incantat-o pe Mariuta astazi:





-si un filmulet despre bine, rau si Dumnezeu.



Dea Domnul sa ne "revedem" cu bine in septembrie! Doamne ajuta tuturor!!!

sâmbătă, iulie 25, 2009

Fericit cel ce se gandeste la sarac si la sarman II


Cu cateva luni in urma scriam despre o mama de etnie roma si cei 3 copii ai sai. Ajutorul pe care l-a primit de la Amalia, si de la vecinii mei a bucurat-o mult, chiar daca eu am tot amanat sa scriu despre acest lucru.
In prezent femeia locuieste in Cluj, in baraca reconstruita, mai jos de Selgros, peste calea ferata; lucreaza in continuare ca femeie de servici la magazinul de obiecte bisericesti al dnei. Bizau (unde a primit si pachetele de la Amalia si de la mine) si i-ar prinde bine o noua mana de ajutor (alimente, haine, bonuri de masa orice are fiecare disponibil). Telefonul pe care si-l cumparase mi-a spus ca l-a amanetat ca sa cumpere mancare pentru cei 3 copii. Astept sa ma sune duminica seara pe fix si m-as bucura mult sa am macar o veste buna pentru ea.
Ce ziceti?

joi, iulie 23, 2009

Caut cazare la mare

intr-o casa curata, fara televizor, internet si aer conditionat, cu acces la bucatarie (evident), baie, spatiu verde, NU departe de plaja (10 minute maximum), gazde primitoare si...pret rezonabil :)
Cunoasteti asa ceva? Daca da, va sunt recunoscatoare pentru ajutor!!!
Perioada: a doua jumatate a lui august.

miercuri, iulie 22, 2009

Se poate intampla ORICARUI copil !


Tristele intamplari de mai jos s-au petrecut recent si cred ca avem datoria sa invatam din nefericirea altora, pentru a o evita in casele noastre.

1. Fetita vecinei noastre a trecut prin spatele leaganului in care se balansa fericit fratele ei mai mare. Nu s-a uitat la leaganul care avea o viteza destul de mare si... am auzit o bufnitura. Copila curajoasa n-a scancit macar, dar sangele siroia de deasupra arcadei drepte, care avea o gaura destul de adanca. A fost dusa la urgente si cusuta. In timpul pe care l-a petrecut asteptand sa intre cu ea la medic, bunica a vazut alte doua cazuri. Tragice.

2. Un baietel de 10 luni a cazut de pe canapeaua pe care incerca sa se catere (nu stiu detalii) si cazatura i-a afectat coloana. Copilul a intrat, a iesit si a reintrat in coma.

3. O fetita de varsta Mariutei a inghitit pastile din tratamentul pentru inima al bunicii. A ajuns constienta la spital, dar a murit acolo in ciuda tuturor incercarilor de resuscitare a medicilor de la Urgente.

4. Caz netragic, dar cu potential periculos: Mariuta s-a incuiat in baie (niciodata nu umblase cu cheia) ca sa isi asigure intimitatea la toaleta! Din fericire, cheia de la sufragerie s-a potrivit si la usa de la baie si asa am scos din baie o fetita cam speriata, dar si amuzata.

Concluzia: Domnul sa ne pazeasca pe toti si sa ne invete sa ne pazim de orice ne poate face rau noua si copiilor nostri!

sursa imaginii

marți, iulie 21, 2009

Ar fi putut sa fie azi in casa noastra...


Revin, acum ca am scapat de examen cu ceva care m-a tulburat cu cateva saptamani in urma. N-as fi vorbit despre asta daca n-as fi dat de Dalida si senina ei inconstienta. Gandul ca in clipa in care eu rad, copii nevinovati sunt ucisi cu monstruozitate de mana doctorului Hades si a mamei care refuza sa fie mama, gandul acesta infricosator mi-a trezit alte amintiri pe care le-am crezut deja uitate.
Singurul motiv pentru care am ales sa impartasesc niste trairi foarte personale este acela ca marturia mea va servi cuiva candva.
Nu stiu cati dintre cititorii acestui blog cunosc faptul ca azi ar fi putut fi in casa noastra doi copii. Domnul a vrut altfel insa si ne-a lasat doar primul dar; pe cel de la doilea l-a luat la El pe cand avea 8 saptamani. Tratamentul cu hormoni si odihna la pat n-au folosit la nimic, in cateva saptamani am facut mai multe echografii (nu transabdominale) decat mi-as fi dorit sa fac intr-o viata, am vazut mai multi ginecologi decat am crezut ca voi vedea vreodata, m-am rugat cu incapatanare si cu nadejde ca Domnul stie mai bine ce face, asa cum nu cred ca am mai facut vreodata... Am refuzat categoric chiuretajul propus imediat de medici; au fost cazuri cand copilul respectiv era cat se poate de viu, iar sarcina s-a dovedit a nu fi oprita din evolutie.
N-a fost cazul nostru; cu toate astea am refuzat in continuare chiuretajul pentru ca vorbeam de copilul meu si nu de un 'somoiog de celule' cum s-a exprimat un cititor pe blogul Dalidei. Am luat medicamentele prescrise de medic, inclusiv antibioticul, am rabdat durerea fizica si sufleteasca si am rugat pe toti din jur sa se roage sa nu am nevoie de "interventii" chirurgicale, iar pentru rugaciunile lor, Domnul m-a crutat.
Unul dintre doctori m-a suspectat si de sarcina ectopica, alte analize, alte controale. Din fericire, astfel de cazuri ( sarcina normala+ ectopica) sunt rarissime si eu n-am fost unul dintre ele. Dar cateva zile si nopti am cercetat tot Internetul si asa am aflat de minunile Domnului: sarcini extrauterine duse pana la 30 si ceva de saptamani, am vazut poze cu copiii nascuti din aceste miracole. M-am cutremurat!
Am crezut ca am uitat toata durerea acelor saptamani, tristetea si suferinta sotului meu, agitatia si neputincioasa iritare a Mariutei, careia am incercat sa ii ascundem realitatea. Ne tot intreba unde e bebe si cand iese sa se joace cu el; i-am spus ca daca da Domnul, peste nu mult timp se va juca, apoi, cand a fost clar ca nu mai era nicio speranta, i-am spus ca a plecat la Doamne Doamne. O vreme a mai vorbit de bebe, apoi n-a mai zis nimic si tacerea s-a asternut peste copilul plecat dintre noi.
Intr-o seara la culcare mi-a revenit in minte totul, toata tensiunea si framantarea acelor zile si mi-am dat seama ca n-am uitat, m-am amagit doar si mi-am neglijat copilul; nu m-am rugat asa cum se cuvine pentru el, ci doar pentru noi cei vii de aici. Numai cine a trait asa ceva poate intelege, altfel nu se poate sa simti acea sfasiere cumplita, venita din senin, pe care numai rugaciunea si lacrimile o pot alina.
Si daca astfel doare cand pierzi un copil pe care l-ai dorit, cum sa nu doara gandul si fapta ucigasa??? Eu insami stau marturie ca undeva, candva amintirile si un intreg cortegiu de sentimente, trairi si regrete iau cu asalt cetatea sufletului impietrit.

Sursa imagine

sâmbătă, iulie 04, 2009

MAMA, episcopul Ioan Suciu

O invitatie la lectura. O carte draga parintelui Teofil Paraianu, o carte ce poate fi oricand un dar de neuitat pentru o femeie: MAMA.
Eu am ales doar 2 capitole si un fragment superb si emotionant de Mozart.


Mama de Ioan Suciu

miercuri, iulie 01, 2009

Ce le invatam pe fetele noastre

Ascultati, va rog, acest scurt fragment din cuvantul de invatatura al inconfundabilului parinte Serafim, de la manastirea Casiel. Pe mine m-a cucerit si mi-a intarit convingerea ca e bine sa ne obisnuim copiii cu anumite munci, de mici. De aceea ma ajuta Mariuta la gatit si la "prajiturit", chiar daca astfel lungesc timpul de preparare... Uitam sa mentionez placerea cu care ma ajuta, mai ales la prajituri :). Ar mai fi hranirea pisicii, curatenia, stransul hainelor si spalatul geamurilor, activitati pe care le desfasuram cu drag impreuna.
Iar principiul montessorian "ajuta-ma sa te ajut" e pe deplin exemplificat de cuvintele parintelui!

Cuvantul de invatatura

marți, iunie 30, 2009

Mici bucurii


TEI INFLORIT
Vezi mai multe imagini Diverse


Pe scurt, caci invatatul imi mananca tot timpul...

1. Cartea de rugaciuni pentru copii (editura Sofia), pe care Mariuta a indragit-o imediat si din care ma tot pune sa ii spun rugaciuni. Sunt simple, calde si se prezinta sub forma de poezii pentru cei mici. Are si o sectiune pentru copiii peste 10 ani, plus elemente de catehism si mici istorioare.

2. Randunicile care isi fac cuib deasupra bucatariei noastre. O adevarata incantare sa le privesti in timp ce aranjeaza cu migala si pricepere cuibul. Cel mai mult ne place sa le vedem cu capsoarele scoase afara si privindu-ne! Sa mai spun si cum vorbesc pe limba lor pasareasca?!

3. Perlele Mariutei si povestile pe care mi le spune. Ei da, schimbam rolurile uneori si inventeaza ea povestile! E minunat sa adorm :) cu ganguritul ei in urechi.

4. Masuta si scaunele de copii pe care ni le-a daruit o vecina draga. Mariuta are acum un loc clar unde sa se desfasoare 'artistic' si nu numai.

5. Parfumul innebunitor al teilor din preajma si verdele datator de viata al dealurilor ce ne inconjoara.

6. Cantecul Mariutei, ieri in troleu. Canta tare si fara nicio retinere si am vazut mai multe zambete si fete descretite! Cu toata rusinea, am lasat-o sa cante pentru ca se bucura prea mult ca s-o opresc.

7. Oamenii care i-au sarit in ajutor Dalidei. De fapt aceasta a fost o maaaare bucurie...

luni, iunie 15, 2009

Te iert, mami!

Postarea Cristinei mi-a amintit un incident petrecut nu de mult. Eram foarte suparata pe Mariuta (nu mai stiu de ce anume, ca sa vedeti cat de important era!) si am strigat la ea. Raspunsul m-a redus la tacere: "Mami, esti asa urata cand vorbesti urat!". Mi-e rusine sa scriu acest lucru si sa mi-l amintesc, dar poate va folosi cuiva ce am scris...
Altadata mi-am cerut iertare pentru ca ii vorbisem pe un ton agresiv si mi-a raspuns: "Esti rautacioasa ca pisica din ratoi!" (adica pisica ce l-a tratat rau pe ratoiul cel urat din poveste).
De fiecare data cand i-am gresit, mi-am cerut iertare (ce usurare sa poti face asta) si mare minune, mangaierile si pupicii ei, ca si scurtele rugaciuni pe care o puneam sa le spuna Domnului, ca sa nu mai fiu nervoasa si ca sa ma ierte aveau (si au) puteri nebanuite.
Nimic nu se compara cu cele doua manute stranse pe dupa gatul meu si cu cuvintele: Te-am iertat!

Inger tinand o ramura de maslin

vineri, iunie 12, 2009

Puiule, nu ne trezi dimineata!


din Maria Montessori, Copilul- fiinta divina, dar neinteleasa

Unul dintre cele mai inspaimantatoare capricii pentru familie este cand copilul se desteapta dimineata si se duce sa trezeasca pe tata si pe mama, care ar dori sa mai doarma; acesta e lucrul cel mai ingrozitor, de care toti se plang. Dar copilul care coboara din pat e o fiinta pura, care face ceea ce toti ar trebui sa faca atunci cand se arata soarele si lumina; lumea ar trebui sa se scoale, dar tata si mama dorm inca si aceasta mica fiinta se duce la ei, parca ar zice: "Invatati a trai sfant, dimineata oamenii se scoala!" Dar copilul nu e un dascal, se duce numai sa-i priveasca, pentru ca ii sunt dragi; abia se desteapta si dorinta lui e de a fugi indata la cei pe care ii iubeste. Va trebui sa treaca prin odai inca intunecoase, inchise ca lumina sa nu-i poata trezi inainte de vreme; copilul se duce, se impiedica, nu-i e frica de intuneric, nu-i e frica de usi pe jumatate inchise si ajunge langa tatal sau si langa mama sa si-i atinge dulce. De cate ori i se spune "Puiule, nu ne trezi dimineata!"!Dar copilul vine, ii trezeste si apoi zice: "Dar eu nu te-am trezit, ti-am dat numai o sarutare". Se gandesc parintii cum ar face sa-l dezvete. Dar cand se va mai intampla oare in viata ca cineva, abia trezit, sa arda de dorinta de a alerga la noi, invingand orice greutate, pentru a ne sta aproape, fara sa-i treaca prin minte sa ne trezeasca, ci numai pentru a trezi pe cei dragi lui si pentru a le da un sarut?

Sursa imaginii

vineri, iunie 05, 2009

O noua zi in paradis

Cautam un cantec pentru predarea unui timp verbal in engleza si am gasit aceasta melodie foarte draga mie. Pe langa mesajul emotionant pe care il transmite, cantecul acesta imi starneste si amintirea unei ore la o clasa a noua, ora care cred ca s-a intiparit si in memoria elevilor de atunci, studenti probabil acum...

miercuri, iunie 03, 2009

Dar mantuirea dreptilor e de la Domnul; El e ocrotitorul lor la vreme de necaz; Ps. 36

Am fost la conferinta despre care am scris in ultima postare. Am fost de dragul copilului pe care il avem si a celor pe care i-am mai putea avea si am senzatia ca am participat la ceva din domeniul fantasticului. Cand citesti carti sau vezi documentare despre cipuri si ce presupun ele e una, cand ti se spune verde in fata de catre niste oameni curajosi cat de mare e pericolul (pe care tu din frica tot incercai sa-l indulcesti....) e altceva.
Fragmente din conferinta puteti vedea aici, iar aici gasiti mai multe filmulete menite sa va puna pe ganduri, daca nu sunteti deja in alerta...
Am scris aceasta postare cu nadejde, cu incredere ca inca putem face ceva, chiar daca suntem tradati de statul in care traim, de unii membri ai ierarhiei bisericesti, de nepasarea si comoditatea noastra. Puneti cap la cap informatiile din carti precum Intoarcerea la Hristos, marturii ale fostilor detinuti din perioada comunista si de pe site-uri precum http://www.razbointrucuvant.ro/ sau http://nunemaispionati.org/,
(de pilda) si vedeti singuri ce frumos se aranjeaza piesele din puzzle. Internetul e inca liber, sa profitam cat se mai poate de accesul la informatie; dnul. Sarkozy se grabeste sa inceapa restrictionarea accesului, invocand stoparea pirateriei pe Internet. Evident, acesta ar fi doar inceputul...
Am vazut oameni care au avut curajul sa riste vorbind, precum judecatoarea Carmen Paduraru, careia ii multumesc pentru gestul sau (chiar daca nu o cunosc personal), oameni care ne-au prezentat cu o limpezime binefacatoare consecintele dezastruoase ale acceptarii cipurilor in vietile noastre. Ce mai ramane de spus? Ca totul a fost spus cu frica de Dumnezeu si cu speranta ca Cel de Sus ne va feri de rele. Mai ramane sa facem si noi ceva!

sâmbătă, mai 30, 2009

Foarte important pentru clujeni !!!


Conferinta publica si Lansare de Carte, Cluj-Napoca,

Duminica, 31 mai, ora 17.00,

Casa Municipala de Cultura, Piata unirii 24

Participa : Pr. prof. dr. Mihai Valica
prof. Raul Voicinschi (detinut 16 ani in temnitele comuniste)
Prof. Nicolae Purcarea (detinut politic in temnitele comuniste)
monah Filoteu Balan (manastirea Petru Voda)
si INVITATI SPECIALI SURPRIZA…


Anunt preluat de aici.

joi, mai 28, 2009

Rucodelia copiilor





Acest "impletit cu degetele", caci nu stiu cum altfel sa-i spun, l-am gasit descris pentru prima data intr-o carte minunata, plina de idei simple si incantatoare care inspira pe orice parinte dornic de activitati cu copiii.












Iata o varianta de impletitura, dar din cate am inteles, posibilitatile sunt nenumarate! Deocamdata am impletit (mai mult eu) cu Mariuta un lantisor, care serveste si de omida si de sarpe :)





Altii impletesc flori...

marți, mai 26, 2009

Munte, brazi, soare




Altfel spus de joi pana sambata am petrecut cateva zile minunate, alaturi de Mariuta si vecina noastra cu bebelusa ei care au o cabanuta la Baisoara, la vreo ora de mers cu masina de locul unde stam noi. Datorita lor am avut ocazia sa vedem locuri minunate, sa respiram aer de munte, sa bem apa de izvor, sa mancam muguri de brad si sa facem o baie de soare si arome de neuitat! Imposibil sa nu mergi descult


si sa nu culegi...."hupida", o noua specie de flori, descoperita de Mariuta!


Seara, dupa o cina simpla, dar absolut delicioasa (!) un ceai din mladite de afine culese din spatele cabanei,


iar la plecare o poza cu minunatele flori "Nu-ma-uita"...

Ce vedeam de la geamul camerei unde am dormit:

nu pot reda si mirosurile sau cantecele pasarilor...
La intoarcere am poposit la tanti Cornelia, la care Mariuta s-a simtit ca acasa de cum am intrat pe poarta si de la gainile careia am mancat niste oua care chiar aveau gust de oua (!). Tot dumneai ne-a facut rost de lapte, din care am baut chiar nefiert cu muesli... O adevarata delicatesa!



Se cuvine sa-l mentionam si pe Rex, unul dintre cei mai prietenosi caini din cati am intalnit vreodata!


Iar acasa...am ramas cu amintirile, cetina de brad culeasa pentru baia Mariutei si cu siropul de brad care acum sta la macerat! Iata reteta:

Intr-un borcan de sticla sau, mai bine, intr-un vas de lut cu capac se pun alternativ un strat de muguri de brad, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ doua degete), pana se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se inchide ermetic vasul si se lasa la intuneric si racoare sau ingropat in pamant vreme de patru-opt saptamani. Dupa trecerea acestui interval, se filtreaza continutul, iar siropul obtinut se trage in sticle inchise la culoare.



duminică, mai 24, 2009

Miluieste-ma, Dumnezeule!

Doua interpretari, aceeasi traire!




O mentiune: autorul versurilor nu e Radu Gyr...

duminică, mai 17, 2009

Dormitul copilului cu părinţii- capriciu sau dovadă de iubire?


Nu voi face altceva decât să vă împărtăşesc, într-o formă prescurtată, părerea Mariei Montessori cu privire la acest subiect. Rândurile de mai jos le veţi regăsi în COPILUL fiinţă divină dar neînţeleasă.
Copilul iubeşte adultul neînchipuit de mult! Când se culcă, vrea întotdeauna ca o persoană iubită să-i stea aproape. Dar persoana iubită spune că trebuie să împiedice capriciul; copilul nu trebuie să câştige reaua deprindere de a nu adormi fără a avea pe cineva lângă dânsul. (De câte ori nu mi s-a spus acest "adevăr" de către cei din jur!)
Sau copilul vrea să vină la noi când mâncăm şi plânge pentru că vrea să ne privească, să stea aproape de noi, să fie văzut
(adică să nu se simtă neglijat). Cine va mai plânge într-o zi, din nemărginita dorinţă de a ne vedea când prânzim? Şi cu câtă tristeţe vom zice într-o zi: "Nu mai am pe nimeni care să plângă, pentru că mă doreşte aproape, când se duce să se culce!". Numai copilul îşi aminteşte în fiecare seară şi zice : "Nu mă lăsa, stai aici lângă mine!" şi adultul: "Nu pot, am de lucru şi apoi ce capriciu mai e şi ăsta?"
Când timpul îmi va permite, voi adăuga un citat care m-a emoţionat mult. Deocamdată atât am putut...

sâmbătă, mai 16, 2009

Somnul copiilor


Astăzi Măriuţa nu voia nicicum să doarmă la prânz. N-am forţat-o, cum din nefericire am făcut alte dăţi (prin metode mai puţin plăcute). Am aplicat metoda: "joacă-te în linişte şi eu mă culc". Mi-a ceruit voie să deseneze lângă mine şi l-a colorat pe răţoiul cel urât cu un creion cerat verde (poza e făcută cu camera web, de aceea e neclară), cu multă atenţie. Era foarte concentrată şi încântată de ce făcea (a depăşit puţin conturul, faţă de alte dăţi!) şi tot şoptea pentru sine. I-am admirat răţoiul şi am mângâiat-o pe faţă, zâmbind cu multă dragoste. Şi ce credeţi? A adormit în câteva secunde! Mult m-am bucurat că am fost lângă ea, că s-a simţit apreciată, iubită şi în siguranţă înainte de a adormi...
N-am dormit, dar m-am trezit mai odihnită decât dacă aş fi făcut-o!

Vorbeam mai demult despre cartea Magdalenei Dumitrana, Copilul, Familia şi Grădiniţa (ed. Compania, 2000). La pagina 22, autoarea scrie: "Unii copii au mare nevoie de somn (de cel de după-amiază), alţii-mai puţin ori deloc. Nu e nevoie ca ei să fie forţaţi să stea în pat un interval fix de timp.În schimb, oferta de joacă se poate face subtil: o salteluţă plasată în colţul de joacă, o pernă moale- de obicei, în formă de animal sau o jucărie pufoasă- sunt tot atâtea invitaţii pentru copil ca, atunci când oboseşte, să se întindă şi să aţipească. El poate adormi fericit şi relaxat printre jucării."

vineri, mai 15, 2009

Medicina creştină

Cartea dnului. profesor Pavel Chirilă mi-a sărit imediat in ochi, deşi mă uitam după altceva. Poate pentru că eram încă în căutarea unor răspunsuri cu privire la homeopatie, deşi începusem tratamentul Măriuţei, cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Am urmărit cu mult interes postările de pe Viaţa la tara si cred ca această carte mi-a ieşit în cale ca să servească drept ultim argument pro homeopatie.
Celor care doresc să afle mai multe despre acest subiect controversat, dar şi celor care intuiesc că medicina se poate (şi trebuie să se umanizeze) "umaniza" le adresez invitaţia de a citi cartea şi de a decide singuri ce preferă.
Printre subiectele abordate se află atât cauzele bolilor (de la poluarea solului până la postul exagerat sau neiubirea aproapelui), cât şi beneficiile/dezavantajele vaccinurilor, prezentarea succintă a diverselor terapii şi evident, profilaxia eficientă a bolilor.
O observaţie care vă poate fi de folos: e posibil să găsiţi cartea la un preţ mai mic în librării!

Bucurii cu copii


Venim de afară.
După ce am mers desculţe pe nisipul cald şi pe pietricele, după ce am suflat în puful păpădiilor şi ne-am duelat cu tijele lor fragile, după ce am desenat păpădii ca nişte pictori adevăraţi (adică privind cu atenţie natura), micuţul nostru vecin de aproape 4 ani ne-a spus cu o naturaleţe demnă de invidiat, dar şi de admirat, că vrea şi el să mănânce fasole la noi, aşa că acum am 2 năzdrăvani la masă şi...prin casă.
Am atâtea motive să fiu recunoscătoare Domnului, totuşi uit, uit, uit mereu să mă plec în faţa bunătăţii şi generozităţii Lui...

miercuri, mai 06, 2009

Cărţi pentru copii


Bună dimineaţa! Ce-aţi zice de un mic-dejun alături de o omidă mâncăcioasă?!
Aceasta e cartea pe care am comandat-o pentru ziua Măriuţei de la editura Cartea Copiilor. I-a plăcut la nebunie, aşa că o tot citim din 6 aprilie! Ne-am făcut şi o omidă din hârtie glace pe care am lipit-o pe uşă în dormitor. Avem şi poster şi stickere de la editură cu omiduţa. Iar pe site-ul editurii se găsesc şi planşe de colorat cu omida! Dacă aveţi probleme cu copii mofturoşi la mâncare (noi nu avem, din fericire), cred că omida i-ar putea convinge să-şi schimba atitudinea! Numai să nu devină lacomi ca ea:).

Am mai comandat încă două cărţi cu ursuleţi, pe care le-am oferit în dar apropiaţilor noştri şi o altă carte Balul Florilor, pentru nepoţica noastră de 6 ani. Vă puteţi imagina că le-am citit pe toate şi le-am îndrăgit rapid, atât datorită mesajului emoţionant (şi educativ) pe care îl transmit, cât şi datorită calităţii grafice deosebite.
Nota 10 editurii care a expediat imediat comanda. Vom reveni cu siguranţă pe site-ul dumnealor atât de frumos şi de primitor!

marți, mai 05, 2009

Despre educaţie şi alte bucurii ale vieţii


Dacă tot vorbea Irina de educaţie, m-am gândit că e mai mult decât util un schimb de idei pe această temă. Sunt mult prea sătulă de teorie searbădă, aşa că de câţiva ani mă interesează lucrurile practice, care îţi bucură sufletul şi mintea, care te fac să iubeşti viaţa si pe Creatorul ei.
Aparent banale, exemplele pe care le voi da au o reală semnificaţie pentru mine şi cred cu tărie că educaţia este mult mai mult decât studiul organizat în cadrul unei instituţii de învăţămînt.

Am avut parte de câţiva profesori extraordinari, cărora le mulţumesc adesea în gând pentru că m-au învăţat frumuseţea sub diversele ei forme. Însă majoritatea orelor de studiu din şcoală nu reprezintă pentru mine acum decât o sursă de regrete: timp pierdut pe care l-aş fi putut folosi cu adevărat în folosul propriu: drumeţii, lecturi... Privind retrospectiv îmi dau seama ce comoară am avut. Atunci nu simţeam decât apăsarea fără a conştientiza cauza problemei; cum aş fi putut?! Eram prea ocupată să am note mari! Nu că notele mari ar fi un lucru rău!!! Doar că sunt o capcană; am luat note mari la fizică, chimie, trigonometrie; azi abia de mai ştiu câteva formule şi principii.

Sincer, nu acest lucru îmi doresc pentru copilul nostru. Sigur că m-ar bucura notele mari (nu sunt chiar aşa de ipocrită...), dar m-ar bucura mai mult să văd că de-abia aşteaptă să citească o carte folositoare (de la bricolaj, croitorie, limbi străine până la Dostoievski), că îi face plăcere să cânte la un instrument, să aibă discuţii folositoare sufletului, să vrea să-i ajute pe cei mai puţin norocoşi, că simte nevoia de a-i mulţumi Domnului pentru minunile pe care i le aşterne în cale: de la buburuză până la adâncimea cerului, că nu se teme să fie curioasă şi să descopere.
Aceasta cred că e esenţa educaţiei: curiozitatea, acea curiozitate bună despre care vorbea Înaltul Bartolomeu intr-o predică.

Ieri am avut bucuria de a petrece 4 ore împreună cu Măriuţa colindând dealurile din apropiere. 4 ore de deplină bucurie şi recunoştinţă: să poţi merge nestingherit unde vrei când vrei, să te bucuri de căldura şi lumina soarelui, de explozia de verdeaţă, să vezi un câmp alb de păpădie pufoasă, să cânţi un cântec unui greiere şi unui cărăbuş, să îţi priveşti minunea dată de Domnul culegând cochilii de melcişori şi smocuri de lână de la oile ce trecuseră pe acolo, să poţi citi dintr-o carte în timp ce o voce subţirică îndrugă vrute şi nevrute... O adevărată lecţie despre educaţie atât pentru mine cât şi pentru ea.

Iar astăzi am avut parte de o nouă lecţie: a trebuit să repar broasca uşii de la intrare, care s-a blocat. Nu-mi place în mod deosebit să cobor pe geam, aşa că m-am pus pe treabă şi m-am autoeducat. Mâinile de filolog, obişnuite de altfel şi cu smulsul buruienilor din grădină, au descoperit bucuria "meşteritului". Şi... minune mare! Au reuşit, la fel cum au reuşit să coasă goblen sau să lege eşarfa port-bebe sau să facă o bunătate de cozonac. De unde rezultă că educaţia ţine şi de satisfacerea necesităţilor, care nu sunt numai de natură abstractă...

Am atâtea de învăţat de la Marii Părinţi şi de la micuţa mea educatoare, dar şi de la toţi cei în mijlocul cărora trăiesc, că nu am timp să mă plictisesc. Educaţia continuă. Din dragoste, din necesitate şi dintr-o nestăvilită curiozitate.

Ar mai fi de scris...

sâmbătă, mai 02, 2009

Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman;



în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi. (PS.40;1)

Mă adresez acum în special cititorilor din Cluj, în speranţa că vor putea oferi puţin din puţinul sau multul lor unei mame (de etnie romă) şi celor 3 copii pe care îi creşte într-o casă modestă pe lângă Gherla. Până nu demult a avut o baracă mai jos de Selgros, adică unde n-ar mai fi crezut nimeni că sunt locuinţe, dar... a ars şi acum nu mai are nimic decât pe cei 3 copii.
Orice e binevenit: tacâmuri, veselă, ceva oale, lenjerie, haine, detergent, bonuri de masă sau un bănuţ, mâncare, jucării, medicamente, paturi, plapumă, mobilier, petrol pentru păduchi...
Femeia lucrează la magazinul de obiecte bisericeşti al dnei. Bizău; acolo i-am lăsat de mai multe ori pachete. Am fost şi la ea la baracă în iarnă, cu nişte prieteni.
Dacă reuşiţi să strângeţi ceva anunţaţi-mă, vă rog, ca să o anunţ la rându-mi. Dacă preferaţi, vă pot da numărul de telefon al unui vecin; e singura mea modalitate de a ţine legătura cu femeia.
Mulţumesc mult pentru bunăvoinţă!

miercuri, aprilie 29, 2009

Nursery Rhymes

În cazul în care folosiţi calculatorul cu preşcolarii, iată o sugestie care cred că îi va încânta. Audiţie şi vizionare plăcute!

marți, aprilie 28, 2009

Calculatorul - belea sau binecuvântare?

Televizorul, calculatorul şi copilul


Rodica Nanu, Gina Palicari
medici pediatri consultanti UNICEF

In practica noastra curenta ne confruntam tot mai des cu patologia favorizata de vizionarea aparatelor electronice (de la cifoze accentuate pana la pseudoautism), precum si cu antrebari angrijorate ale parintilor. De aici a derivat necesitatea de a ne documenta si de a ne raspunde la o serie de antrebari.

Televizorul si calculatorul, an mod incontestabil, reprezinta un mare progres al omenirii: informare, instruire, educare, comunicare rapida, anlesnite prin aceste realizari ale tehnicii. Totusi, tinem sa ne alaturam celor care atrag atentia asupra unor consecin te nefavorabile ale folosirii acestui tip de vizionare. Deteriorarile starii de sanatate a copilului pot fi grave si pe termen lung, unele dintre ele cu un rasunet semnificativ asupra vietii sale de adult si chiar asupra generatiilor viitoare. Cu cat copilul este mai mic, cu atat repercusiunile excesului de vizionare sunt mai grave.

Efecte fiziopatologice...

In toata perioada de maturare a sistemului nervos central, diferite faze ale dezvoltarii se caracterizeaza printr-o sensibilitate deosebita a neuronilor fata de mediu, asa-numita "plasticitate electiva".

"¢ Consecintele asupra activitatii corticale si asupra vietii afective sunt de temut: tehnologia audio-video are multiple efecte negative asupra dezvoltarii si functionarii mintii umane. In fata ecranului, activitatea corticala este complet diferita de cea obisnuita. In cazul copiilor, mai ales al celor mici, influenta poate fi definitiva din punct de vedere al raspunsului creierului la provocarile lumii reale; se modifica modalitatea de procesare a informatiei. In timpul privirii ecranului, activitatea emisferei cerebrale stangi se reduce mult, legatura dintre emisfere prin corpul calos este aproape antrerupta, dezvoltarea si functionarea cortexului prefrontal este afectata.

"¢ Emisfera cerebrala stanga este zona importanta pentru gandirea constienta, analiza datelor receptionate, logica, decizie, ordonare, identificare. Emisfera dreapta trateaza datele primite an mod necritic, nu decodifica informatia, ci o ia ca atare, raspunsurile ramanand mai degraba emotionale decat logice. Activitatea emisferei stangi este inhibata an timpul vizionarii. Daca privirea ecranului intervine timpuriu si prelungit an viata copilului, emisfera stanga nu se dezvolta normal, ceea ce conduce la deficiente ale gandirii logice si analitice, ale vorbirii, ale construirii frazei, ale scrisului si cititului.

"¢ Neuropsihologii mai constata ca, an timpul vizionarii ecranului, comunicarea dintre cele doua emisfere prin corpul calos este mult diminuata, dupa unii, aproape antrerupta.

"¢ Cortexul prefrontal al deosebeste pe om de animal; aici este sediul proceselor mintale superioare, al atentiei, al motivatiei, al controlarii comportamentului si emotiilor. In cortexul prefrontal se desfasoara procesele de reflexie, de decizie, de sinteza antre gand, emotie, comportament. Consecintele tehnologiei audio-vizuale asupra cortexului prefrontal sunt serioase: scad capacitatea de concentrare a atentiei, memoria, motivatia; sunt favorizate comportamentele instinctive (bulimia, agresivitatea, pulsiunile sexuale).

"¢ Undele cerebrale asi scad frecventa pe masura ce televizorul/calculatorul sunt mai mult timp aprinse si privite: undele alfa si teta devin preponderente (studiu facut an Australia - Canberra de sotii Emery timp de 25 de ani). Cand omul se concentreaza vizual pe ceva sau observa ceva an mediul anconjurator, deci cand asi antreneaza atentia activa, frecventa undelor cerebrale creste, apar undele beta.

... si modificari ale comportamentului

Toate aceste urmari ale vizionarii exagerate conduc la modificari functionale, uneori chiar structurale ale creierului, posibil de transmis ca schimbari de comportament, poate si de abilitati mintale an generatiile urmatoare.

Cu ocazia consultatiilor de pediatrie constatam destul de frecvent, la copiii mici, dependenta de televizor, multi dintre ei fiind foarte greu de dezobisnuit de obiceiul de a privi, fara implicare, imagini colorate si spoturi luminoase stridente. Unii copii manifesta ticul apasarii an nestire pe telecomanda, evident fara a cauta ceva anume, pentru ca, oricum, cei mici nu anteleg nimic din ceea ce vad pe "micul ecran". Alti copii sunt conditionati de reclamele de la televizor, fenomen "speculat", an nestiinta lor, de unii parinti care astfel asi hranesc prin andopare pruncul cu apetit capricios, ignorand/uitand ca tocmai aceasta manevra induce inapetenta de durata, antarzieri de limbaj, scaderea creativitatii. Este remarcata nervozitatea copiilor care petrec mult timp an fata ecranelor puse la dispozitie de tehnologia audio-vizuala.

Din ce an ce mai des constatam comportament pseudoautist, greu de amendat si care impune o atenta si insistenta recuperare, cu schimbari de comportament ale familiei, uneori dificil de atins.

Efecte indirecte, dar tot nocive

Urmari nefavorabile ale vizionarii excesive decurg si din renuntarea la activitatile fizice, la sport, la jocuri sau alte actiuni creative desfasurate an aer liber.

Folosirea unei singure maini doar pentru manevrarea telecomenzii/mouse-ului se coreleaza cu scaderea creativitatii, a andemanarii, stiut fiind ca an dezvoltarea si mentinerea capacitatilor intelectuale un rol important al au manipularea materialelor, folosirea mainilor.

Copilul are nevoie sa experimenteze, sa atinga obiectele, sa lucreze cu mainile, nu sa priveasca toate acestea pe un monitor! Ocuparea dominanta a timpului liber al copilului cu o activitate de obicei solitara (internet, jocuri electronice, televizor) duce si la scaderea comunicarii cu familia, precum si a ocaziilor de amprietenire cu alti copii. Pentru o dezvoltare armonioasa, copilul are nevoie de interactiune cu cei din jur, cu copii, cu adulti, cu animale. In fata monitorului nu se poate anvata relationarea cu ceilalti, nici asteptarea randului, nici elementare bune maniere. Copilul ansingurat si anstrainat de familie devine mai vulnerabil an fata drogului, a atragerii sale an grupuri de delincventi etc. In plus, continutul multor programe tv, al jocurilor pe calculator conduce la agresivitate, violenta, diferite tulburari de comportament. Sunt de-a dreptul periculoase si imaginile dure, foarte violente, prezentate frecvent si rupte de contextul an care s-au petrecut evenimentele (de exemplu, distrugerea turnurilor gemene din SUA, tsunami etc.).

Sunt foarte frecvente viciile de postura (hipercifoze, scolioze), relativ usor de prevenit prin corectarea pozitiei, dar mai ales prin scurtarea vizionarii si intensificarea activitatilor fizice an aer liber. Anomaliile oculare (vicii de refractie, strabism) se agraveaza adesea. Modificari ale apetitului copilului, deseori an corelatie directa cu folosirea televizorului/calculatorului, se soldeaza cu variate manifestari ale malnutritiei (slabire excesiva, obezitate, anemie hipocroma).

Studii angrijoratoare asupra abuzului folosirii televizorului sau a calculatorului

Cercetatori suedezi au demonstrat, anca din anul 1984, ca adultii care stau aproximativ 4 ore pe zi an fata ecranului functional au o curba a adrenalinemiei inversa fata de cea normala, ca si cum organismul ancearca sa faca fata agresiunii imaginilor vazute, precum si iradierii cauzate de aparate. Cei mai expusi riscului sunt copiii fragili, mai ales cei care nu au repere an valori familiale autentice si care adopta modele promovate de numeroase emisiuni televizate, chiar (mai ales!) filme de desene animate.

Se adauga o serie de alte suferinte, dintre care mentionam cateva: a fost descris un sindrom datorat radiatiilor electromagnetice pulsante (REMP), cunoscute ca perturbante pentru echilibrul celulelor vii. Functionarea ecranelor catodice ale calculatorului, televizorului si jocurilor video se bazeaza pe acelasi principiu: un fascicul de electroni accelerati baleiaza suprafata fosforescenta a ecranului pe care deseneaza, punct cu punct, o imagine luminoasa. Nu ar fi nici o problema daca energia electronilor s-ar limita la formarea imaginii. De fapt, o parte din aceasta energie scapa sub forma unui camp de radiatii cu frecvente variate, mai ales joase si foarte joase (cunoscute, an general, sub acronimul englez VLF - very low frequency). Spotul de electroni care baleiaza ecranul creeaza radiatiile electromagnetice pulsate (REMP).

Efectele nocive ale REMP nu sunt cunoscute de parinti, adesea nici de personalul medical sau sunt ignorate. Este foarte util de stiut ca REMP ale tuburilor catodice pot traversa peretii, plumbul, corpul omenesc, filtrele obisnuite ale ecranelor. Ecranul catodic iradiaza o zona de 8 ori mai mare decat diagonala lui, mai ales pe volumul unui con de 110 grade an fata si an spatele aparatului. Astfel, un copil care merge la jocuri electronice este iradiat din cel putin doua directii. Mai mult, REMP persista de jur amprejurul aparatului ore an sir dupa stingerea, chiar debransarea lui.

In plus, dintr-un studiu polonez (1986) reiese ca femeile care lucreaza pe calculator au o rata a avorturilor spontane semnificativ mai mare decat a celor care nu sunt expuse ecranelor catodice. In acelasi timp, se pare ca expunerea la REMP este o cauza a alterarii spermatogenezei (experimental, la sobolani s-a ajuns la modificari neuro-endocrine importante si la sterilizarea masculilor). Toate acestea reprezinta un pericol pentru generatiile viitoare.

Totodata, se presupune ca "electrosmog"- ul, ceata electronica an care se traieste an prezent an multe zone, favorizeaza, poate chiar provoaca, o serie de boli grave, inclusiv cancere. Amintim Legea Bergonie si Tribondeau (1906): "Efectul radiatiilor ionizante asupra celulelor este cu atat mai mare cu cat ritmul lor mitotic este mai crescut, dezvoltarea cariochinetica mai lunga, morfologia si functiile lor nu sunt fixate definitiv". Or, maturarea tuturor aparatelor si sistemelor este maxima an primii ani de viata, mai ales an perioada de sugar. Scaderea nivelului REMP prin folosirea unor ecrane speciale protectoare este costisitoare, deci la andemana catorva familii.

Uzati, dar NU ABUZATI!

Consideram ca folosirea mijloacelor electronice de informare si de luare a contactului cu lumea este deosebit de importanta pentru un copil. Absenta acestei posibilitati conduce la sentimentul de inferioritate fata de colegi, constituind - an ultima instanta - un handicap. Dar sunt necesare precautii. Medicul practician are de transmis mesajul pentru parinti: cat timp, raportat la varsta copilului, este oportuna vizionarea, ce aparate sunt de preferat, cum trebuie stimulata activitatea fizica si cea de ambogatire intelectuala si afectiva.

Recomandari

"¢ Excluderea televizorului/calculatorului din viata copilului mai mic de 2 ani (recomandare a Academiei Americane de Pediatrie).

"¢ Protejarea ecranului televizorului/ calculatorului cu filtre speciale. Cand acest lucru nu este posibil, aparatele cu ecran catodic sa nu fie tinute an camera copiilor, nici macar an spatele peretelui langa care se afla un pat.

"¢ Instituirea unor reguli an folosirea televizorului/calculatorului de copil, programul fiind adaptat felului de a fi al copilului. Aceste reguli sa fie cunoscute, acceptate si respectate de toti adultii din casa (bunici, bona etc). In general, este de dorit limitarea vizionarii (televizor + video + calculator + DVD) la o ora pe zi an cazul copiilor de 2-7 ani, la 2 ore zilnic pentru copiii mai mari si adolescenti.

"¢ Alegerea cu atentie si discernamant a jocurilor si a programelor tv/calculator, evitandu-se violenta, precum si subcultura.

"¢ Favorizarea altor activitati: discutii cu familia si cu prietenii, desen, mesterit, jocuri de construit, gradinarit, mici munci casnice, tricotaj, jocuri afara, sport organizat sau nu, citirea unei carti an bratele mamei.

"¢ Folosirea - evident limitata si controlata - a unui calculator obisnuit, nu a unuia mic, asa-zis special pentru copii.

"¢ Informarea clara si instruirea copilului an ceea ce priveste pericolul reprezentat de pedofilii care intra online si speculeaza buna-credinta si inocenta.

Bibliografie

1. Cora - Calculatorul an viata unui copil - http://community.webshots. com/user/ceplaton.
2.
Virgil Gheorghe - Efectele televiziunii asupra mintii umane si despre cresterea copiilor an lumea de azi, Ed. Prodromos - Fundatia Traditia romaneasca, 2006.
3. Daniel Marcelli - Tratat de psihopatologia copilului, Ed. Fundatia Generatia, 2003.
4.
Florina Opris - Bazele fizice ale imagisticii medicale, pg. 83-108, Ed. Printech Bucuresti, 2004.
5.
S.E.I.C. sa, Geneva, Suisse - http://www.emf-bioshield.com/french/.

Articol preluat de aici.