duminică, decembrie 11, 2011

Recunoştinţa se învaţă !

Aceasta este o postare începută în noiembrie, dar cum între timp am trecut prin mai multe, mai ales printr-o schimbare a locuinţei, o public de-abia acum.

Deşi Ziua Recunoştinţei
a trecut, cred că ar merita să ne gândim puţin la semnificaţia cuvântului "recunoştinţă" în orice zi a anului, nu doar la început de noiembrie.
RECUNO
ȘTÍNȚĂ s. f. aducere aminte cu dragoste, recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine. (după fr. reconnaissance) Sursa: MDN

Nu ştiu alţii cum stau la acest capitol, dar eu sufăr de amnezie şi nu numai că uit binefacerile şi darurile primite de la Dumnezeu, ba mai am şi neruşinarea de a mă "sfădi" cu El când lucrurile nu ies aşa cum mi-am dorit. Rezultatul e nefericit, nu atât din pricina pedepsei divine (care de cele mai multe ori nu vine!), ci din pricina unei stări aproape continue de nemulţumire, stare care erodează bucuria de a trăi. Nici nu e nevoie să fie motive importante de nemulţumire; destul e că Măriuţa a făcut ceva trăsnaie, că Nectaria nu i-a îngăduit să termin de citit, că soţul şi-a lăsat cămaşa pe măsuţa copiilor şi nu pe umeraş, că e ceaţă şi nu e soare, că nu pot "umbla" pe Internet cât am nevoie, că îmi trebuie nu ştiu ce lipici şi nu ajung azi în Cluj, că trebuie făcute anumite reparaţii în casă, că X mi-a vorbit mai aspru, că nu se mai termină rufele de spălat ş.a. m. d. Măruntele mele nemulţumiri îmi întunecă viaţa şi mă fac oarbă în faţă infinitelor motive de bucurie... E puţin lucru să fii relativ sănătos împreună cu familia ta, să ai cele necesare, părinţi şi fraţi minunaţi în viaţă, să te poţi bucura de soare, de frig (chiar şi de ceaţă!), de o carte, de un ceai deosebit, de un mic dar sau de o îmbrăţişare drăgăstoasă oferită de braţele mici ale copiilor, de pupicii lor lipicioşi sau de râsul nestăvilit, de sosirea acasă a soţului pe care Domnul l-a adus cu bine, întreg , chiar dacă obosit, de prieteni şi vecini cu suflet darnic şi luminos ? Nu cred că e lipsit de importanţă faptul că pot să mai văd lumina o zi sau că picioarele mele mă duc acolo unde le poruncesc sau că la capătul celălalt al firului încă răspunde vocea dragă a părinţilor, nici că încă mă pot duce la părintele duhovnic sau la Sfântul Potir, că mai pot învăţa atâtea, că mai pot face vreun bine cât de mic sau că pot îndrepta răul săvârşit cu sau fără voia mea. Scriu şi mă gândesc că ar trebui inventaţi ochelari împotriva acestei afecţiuni a ochilor interiori care nu văd motivele de recunoştinţă, înregistrând în schimb orice minusculă nemulţumire!

Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui.
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale;
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
Psalmul 102

Link
Şi iată că Domnul mi-a şi arătat leacul acestei boli într-un mod nesperat, chiar acum când scriu aceste rânduri.
Versetele de mai sus mi-au "răsărit" în minte şi mi-au picurat în inimă un balsam care alină orice întristare. Şi ca să nu mai uit de "răsplătirile Lui" îmi voi nota într-un carneţel special motivele de recunoştinţă în fiecare zi. Ştiţi vorba latinească "verba volant, scripta manent"!

Mi-a plăcut această idee când am găsit-o la Jamie Martin, autoarea cărţii
Steady Days, dar am rămas doar cu plăcutul, nu şi cu aplicatul. Ea scria că gratitudinea contribuie la menţinerea entuziasmului şi a sănătăţii (partea cu sănătatea e recunoscută şi de medici precum dnul. dr.Doru Laza) şi cita un studiu efectuat pe 400 de participanţi în 2003, de către psihologii Robert Emmons şi Michael McCullough ale cărui concluzii sunt îmbucurătoare: cei care obişnuiesc să îşi noteze şi să se concentreze pe motivele de recunoştinţă sunt optimişti, au mai multă îndrăzneală şi energie, sunt mai dispuşi să îşi ajute semenii şi au şanse mai mici de a cădea în ghearele unei depresii. Am descoperit că există şi posibilitatea de a crea un jurnal de recunoştinţă on-line la adresa butterbeehappy.com !
Personal prefer foaia şi hârtia la care am acces chiar şi la ore mai înaintate din noapte :)
Ca să pun capăt postării acesteia neobişnuit de lungi vă mai spun că îmi doresc s-o ajut şi pe Măriuţa să se bucure de ceea ce are şi să înveţe arta de a fi recunoscător, deşi sunt un maestru tare nepriceput... Am observat la ea o stare de nemultumire care mă îngrijorează, nu ştiu cât e de firesc să te plictiseşti de darul lui Moş Nicolae la câteva ore după ce l-ai primit sau să tânjeşti după jucăriile primite de alţii în condiţiile în care ai primit ce ţi-ai dorit, dar ştiu sigur că a fi nerecunoscător e un defect ce îţi distruge relaţia cu Dumnezeu şi că nu vreau ca acest defect să se cuibărească în inimioara ei. Aşa că fie vom avea un jurnal de recunoştinţă împreună, fie separat (copilul poate scrie sau desena motivele), dar cu siguranţă vom scrie negru pe alb ce ne-a bucurat în fiecare zi (cam 3 idei zilnic) şi sperăm să învăţăm amândouă cum să trăim mai frumos...






Blinkie de la Lumea Piticilor

miercuri, noiembrie 16, 2011

Link-uri utile

Am plăcerea şi onoarea de vă recomanda câteva din site-urile vizitate în ultima vreme, nu aşa de des cât mi-aş dori (dar mai bine şi mai puţin decât deloc, nu ?). Sunt româneşti, sunt pline de idei grozave şi reprezintă o sursă de inspiraţie inepuizabilă !

kidtime connect e locul unde o veţi găsi pe Gabriela, mămică, educatoare, practicantă a homeschooling-ului şi conducătoarea grădiniţei proprii în Bucureşti. Activităţile prezentate pe site se adresează vârstelor cuprinse între 2 şi 7 ani, dar în afară de activităţi veţi descoperi tot felul de articole şi sfaturi pentru părinţi, pe care e bine să le cunoaştem.

Cristela Georgescu vă va încânta prin ingeniozitatea reţetelor pregătite pentru cei doi băieţi ai săi, prin sinceritatea, dar şi delicateţea prezente în postări şi comentarii şi prin deosebita capacitate de a sintetiza informaţiile culese din surse variate şi de a argumenta foarte clar şi logic poziţia pe care o adoptă în diverse situaţii.

Mă bucur că pot să mă folosesc de munca acestor doamne deosebite şi nădăjduiesc s-o fac şi pe viitor :), mai ales că încă nu am reuşit să parcurg toate paginile de pe blogurile lor! Le sunt recunoscătoare şi cred că şi alţi părinţi vor aprecia aceste bloguri odată ce au apucat să le cunoască.

vineri, noiembrie 11, 2011

Minunea Sfântului Nectarie pentru familia noastră

De departe postarea cu cele mai multe comentarii e cea dedicată Sfântului Nectarie. M-am bucurat să le citesc pe toate şi cred că numărul rândurilor scrise despre minunile făcute de sfânt e în creştere. Mă simt datoare de multă vreme cu propria mărturie despre ajutorul primit, care chiar dacă poate fi pus la îndoială de către o minte sceptică, pentru mine e de necontestat.

Am o fire mai vulcanică şi oboseala mă face şi mai...vulcanică! Un nou loc de muncă, o navetă obositoare, diverse probleme mai mari sau mai mici acasă şi la servici, câteva nemulţumiri care rodeau din bucuria de a trăi, suprapuse peste răul provocat de primele luni de sarcină m-au făcut să mă simt îngrozitor de vinovată faţă de mica viaţă ce creştea în mine. Vina era provocată de faptul că în ciuda eforturilor de îmi păstra calmul, mă enervam din orice şi din miel blând deveneam într-o clipită leu fioros. Eram perfect conştientă de răul pe care îl făceam, dar aproape incapabilă să nu îl mai fac.

Cu toţii ştim cât de importantă e starea mamei în timpul sarcinii şi cum agitaţia, trăirile negative, teama afectează atât fizic cât şi psihic bebeluşul nevinovat, aşa că oricine îşi poate imagina grijile şi gândurile care îmi bântuiau sufletul.

Dacă Nectaria e un copil sănătos şi normal, o datorez rugăciunilor şi Sfintei Împărtăşanii şi Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat insistent, deşi cu o credinţă şovăielnică uneori, să protejeze pe micuţul (care s-a dovedit a fi micuţa) meu chiriaş, scăldat-vrând nevrând de hormonii de stress pe care nu îi puteam ţine în frâu.

Cred că oricine îmi înţelege bucuria şi recunoştinţa, iar aceste câteva rânduri scrise izvorăsc atât din dorinţa de a-i mulţumi Sfântului, cât şi din dorinţa de a încuraja mamele ce trec prin diverse conflicte interioare. Sfântul Nectarie şi Maica Domnului nu neglijează nicio rugăminte!

vineri, noiembrie 04, 2011

Urşi şi cărţi; lecturi frumoase pentru copii


Dacă vă bucuraţi de aceste frumoase zile de toamnă, probabil că aţi mai redus puţin numărul paginilor de citit împreună cu copiii, în favoarea plimbărilor şi a jocurilor afară, în soarele binefăcător. Cum însă peste puţin timp ne vom confrunta cu frigul şi zăpada iernii, mi se pare o idee foarte bună să citim împreună cu odraslele noastre cărţi precum Fram ursul polar, eventual savurând un ceai sau un nectar de măceşe, un măr copt cu scorţişoară...

Cartea scrisă de Cezar Petrescu îmi stârneşte amintiri foarte dragi din copilărie şi când am regăsit-o în casa bunicilor mei, am hotărât să o aduc acasă pentru a i-o citi Măriuţei. Era vară când i-am citit-o, dar i-a plăcut mult şi am constatat cu plăcere că multe din întâmplările sau din gândurile lui Fram i s-au întipărit în minte. Poate că lectura e mai dificilă pe alocuri pentru vârsta ei, dar am simplificat, am adaptat şi explicat unde era nevoie, iar ea asculta cu mare atenţie fiecare capitol şi se supăra când întrerupeam lectura pentru a o culca.
A fost emoţionant să o urmăresc în raţionamentele ei care percepeau foarte bine uneori drama lui Fram, puţin frustrant alteori când nu reuşea să urmărească firul narativ ce alterna prezentul cu trecutul şi înduioşător când a înţeles ce viaţă aveau animalele din circ (a urmat o discuţie bună de postat pe site-urile dedicate protecţiei animalelor). După ce am terminat de citit cartea, am lăsat-o să îmi povestească ce îşi amintea din ea şi am încercat să aflăm mai multe despre urşii polari, în special.

Recent am descoperit la British Council un documentar extraordinar, care se găseşte în întregime pe Youtube, Deep Blue. L-am văzut toate trei de 2 ori (pe Nectaria o interesau numai animalele mari, în special urşii polari !) şi am învăţat multe despre viaţa din regiunile polare şi nu numai.
Link

Întâmplarea a făcut ca la puţin timp după ce am terminat de citit Fram, să primim, prin amabilitatea celor de la editura Cartea Copiilor o carte pe care am îndrăgit-o toate trei imediat! Cum s-ar putea altfel când personajele principale sunt Marele Urs, blând, răbdător şi plin de idei şi Pui de Urs, mic, fragil, jucăuş şi ... cam fricos. Măriuţa a fost extrem de amuzată de frica ursuleţului de întuneric, deşi a înţeles-o, dar şi mai mult i-a plăcut soluţia finală găsită de Marele Urs. Povestea are darul de a menţine curiozitatea fără a suprastimula copilul, iar imaginile foarte frumoase îndeamnă la liniştire (culori calde, nuanţe pastelate) şi la alungarea oricărei frici. Mi se pare imposibil să nu adormi la sfârşitul lecturii care trezeşte nostalgia şi duioşia oricărui cititor mare sau mai puţin mare.
Sunt foarte recunoscătoare pentru posibilitatea de a citi această poveste copiilor mei, cu atât mai mult cu cât Nu ţi-e somn, ursuleţule ? vorbeşte cu delicateţe despre teamă, pătrunzând în universul tainic al copilăriei cu paşi lini pentru a încuraja înfruntarea şi învingerea fricii de necunoscut.

Dacă vă întrebaţi ce daruri ar putea aduce moşii lunii decembrie micuţilor ce vă sunt dragi, gândiţi-vă şi la urşii despre care v-am vorbit azi...

Link

duminică, octombrie 30, 2011

Uleiul de peşte, aliat al sănătăţii (III)

partea I
partea a II-a
Astăzi voi sintetiza ce am aflat despre acţiunea acizilor graşi Omega-3 asupra sistemului nervos.
  • Graviduţele şi proaspetele mămici vor fi bucuroase să afle că pot preveni depresia postnatală printr-un consum adecvat de Omega-3.
  • Cei care are au munci foarte solicitante beneficiază de ajutorul acestor acizi care conferă protecţie la stres intelectual şi fizic (în Islanda, în unele locuri de muncă, salariaţii primesc gratuit Omega-3), cresc capacitatea de concentrare, combat depresia şi oboseala cronică (atenţie mămici cu N nopţi nedormite!).
  • Omega-3 se dovedeşte de asemenea de folos în cazul deficitului de atenţie şi a hiperactivităţii, stabilizează dispoziţia şi încetineşte degradarea celulei nervoase (poate fi de ajutor în cazul bolii Alzheimer)
Întrebarea mea e dacă nu putem primi suficienţi acizi graşi din hrana vegetală: seminţe de in, cânepă, nuci etc. Am citit şi despre conversia ALA în EPA şi DHA, dar cum încă nu îmi sunt clare toate detaliile, am decis să consum ulei de peşte (am cumpărat între timp o sticlă de Omega-3 cu aromă foarte plăcută de lămâie pentru noi fetele, doar Nectaria nu e doritoare!) în paralel cu diverse alimente vegetale.

Firme Lysi susţine că produsele lor sunt din "materie de ce mai bună calitate" şi că sunt extrem de pure, fiind supuse multor analize, aşa că nu-mi rămâne decât să vă spun peste ceva vreme care sunt rezultatele testării pe noi!

Multă sănătate tuturor şi o săptămână cât mai plăcută!

vineri, octombrie 28, 2011

Uleiul de peşte, aliat al sănătăţii (II)

Partea 1

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când aud de ulei de peşte mă gândesc la celebrul Tom Sawyer (despre care sunt nevoită să admit cu ruşine că nu îmi amintesc altceva decât faptul că mătuşa îl forţa să ia o lingură de ulei de peşte în fiecare zi!). Însă zilele acestea am început să caut şi alte informaţii, constat că există multe studii si dovezi medicale, aşa că deşi nu îmi place peştele, iau serios în calcul consumul de ulei! Ca de obicei, există şi informaţii ce par să contrazică ceea ce voi scrie mai jos, aşa că nu pot decât să recomand analizarea tuturor datelor înainte de a lua o decizie. (Majoritatea link-urilor incluse în aceste postări sunt în engleză, timpul pe care îl am la dipoziţie nu îmi îngăduie să traduc cele citite, dar se găsesc suficiente articole şi în română pentru cei care nu cunosc limba engleză.)
Aici găsiţi chiar şi o carte Fish Oil şi detalii oferite de autorul ei, neurochirurgul Joseph Maroon, iar aici puteţi citi un articol despre beneficiile consumului de ulei de peşte precum: articulaţii, creier şi inimă sănătoase, reducerea sau eliminarea inflamaţiei din organism, vindecarea cazurilor de acnee, psoriazis, scăderea în greutate. Principalii componenţi ai uleiului de peşte: EPA (acid eicosapentaenoic) şi DHA (acid docosahexaenoic) acţionează sinergic pe mai multe planuri. Astăzi mă voi opri la câteva dintre beneficiile pe care Omega-3 le oferă în special adulţilor. Fragmente din studiile ştiinţifice care susţin afirmaţiile de mai jos, găsiţi pe site-ul lysi.eu. Să reţinem deci următoarele aspecte referitoare la Omega-3:
  • îmbunătăţesc circulaţia cardiovasculară, scad aritmiile, moderează presiunea sanguină
  • normalizează nivelul colesterolului şi al trigliceridelor
  • reduc inflamaţia articulaţiilor, durerile provocate de afecţiuni ale coloanei vertebrale sau ale oaselor
Fie că alegem suplimente de origine vegetală (uleiul de peşte din apele reci precum codul, somonul, tonul, sardinele nu e singura sursa de Omega-3) sau de origine animală, un lucru e clar: hrana noastră actuală (alimente conservate, rafinate etc.) e cam săracă în Omega 3 şi urmările se văd în timp, dacă nu decidem să schimbăm acest lucru.

joi, octombrie 27, 2011

Votează arborele anului, ai putea slava o pădure!

http://www.arboreleanului.ro/voteaza.php?id=17

Am aflat de această competiţie ieri, din Formula As, datorită unui articol despre Retezat, care prezintă comorile ţării noastre, comori ce riscă să dispară din cauza inconştienţei şi a lăcomiei...
Mai aveţi timp până pe 31 oct. 2011 să votaţi în această competiţie.
Un minut oferit acum vă poate fi răplătit mai târziu de priveliştea minunată a unei păduri virgine...

marți, octombrie 25, 2011

Uleiul de peşte, aliat al sănătăţii


Cine mă cunoaşte deja, ştie că de vreun an încerc să devin vegetariană împreună cu familia mea, mai mult sau mai puţin doritoare de hrană vegetală. Ar fi o ipocrizie să spun că încercările mele au avut succes în totalitate, dar au fost perioade când chiar am reuşit şi perioade când o "fripturică" sau o cană de lapte mi-au gâdilat plăcut cerul gurii... Cât despre ouă, la ele nu am renunţat deloc! Nenorocirea mai mare e că îmi plac (prea) mult prăjiturile şi repede , repede mă apuc să coc câte ceva, în compoziţie fiind prezente, evident, şi ouă (de la bunici, ţărani etc.), lapte etc.

Peşte nu mănânc de când mă ştiu şi constat că Nectaria îmi seamănă, însă ulei de peşte am mai înghiţit (mai ales iarna sau în sarcină, noroc că avea gust de lămâie:)) pentru că am auzit că e benefic şi i-am dat chiar şi Măriuţei o sticlă (dar de la Moşu'!). Cine n-a auzit de Omega 3 şi de virtuţile acestor acizi graşi prezenţi în mai multe alimente?!

Şi tocmai pe când cugetam (activitatea aceea de care ai parte intens în nopţile albe create de enteroviroze, viroze respiratorii şi cum s-or mai fi numind afurisitele acestea de boli!) dacă să le cumpăr fetelor ulei de peşte, doar-doar om trece iarna fără vizite la medic, numai ce mă trezesc cu un mesaj de la Arena Communications, din care redau primele rânduri.

Brandul islandez Lysi este unul dintre cei mai apreciati producatori internationali de ulei de peste si de suplimente nutritive pe baza de ulei de peste. Impreuna cu agentia de relatii publice ARENA Communications, in a doua jumatate a lunii octombrie, ne propunem sa ajutam cat mai multe persoane sa se informeze si sa constientizeze importanta acizilor grasi Omega 3 pentru sanatatea lor. Din pacate, nu toate produsele care contin Omega 3 sunt la fel de eficiente. Omega 3 din uleiul pur de peste se bucura insa de o eficienta excelenta, mai ales daca este produs… corect, asa cum este cazul Capsulelor Omega 3 Lysi.

Am acceptat propunerea dumnealor de a testa capsulele Omega 3 (deşi mi-e milă de bieţii peşti...) şi de a publica 3 articole privitoare la beneficiile oferite de aceşti acizi graşi conţinuţi de uleiul de cod, în special. Rezultatul capsulelor nu îl pot publica imediat pentru că sunt 120 într-o cutie; în plus, nu mă aştept la îmbunătăţiri miraculoase, dar nădăjduiesc că vor fi efecte benefice vizibile, totuşi, mai ales că i am oferit cu drag capsulele galbene soţului meu, mare iubitor de peşte (în farfurie!), care are un program extenuant. Iată ce am aflat până acum despre uleiul de peşte, din pliantul oferit de firma islandeză Lysi şi din informaţiile oferite pe alte site-uri. Prima postare e dedicată copiilor (născuţi şi nenăscuţi) şi gravidelor.

  • Consumul de ulei de peşte poate preveni astmul şi combate rahitismul (uleiul Lysi pentru copii e îmbogăţit cu vitamina D), contribuie la dezvoltarea atenţiei şi creşte rezistenţa la stres.
  • O cantitate suficientă de Omega 3 este mai mult decât benefică pentru dezvoltarea creierului şi a ochilor încă din viaţa intrauterină. (mai multe informaţii)
  • Dr. Sears recomandă Omega 3 (care se găseşte nu numai în uleiul de peşte) ca aliat împotriva neplăcerilor sezonului rece, împreună cu alte 7 alimente imunostimulatoare.
(imagine preluată de aici)

vineri, octombrie 21, 2011

Din nou despre înţărcare

Răspund cu mare plăcere cererii celor de la Qbebe şi adaug câteva rânduri postării despre sfârşitul alăptării sau înţărcare, termen pe care încă nu-l îndrăgesc !
Scriam acum doi ani (2 ani ???) cum a renunţat Măriuţa la alăptare şi cât de natural s-au petrecut toate. Ce n-am spus şi cred că trebuia precizat, e că de la 1, 5 ani nu mai sugea noaptea. A...nu din proprie iniţiativă :), ci îndrumată de tăticul ei cu care povestea noaptea, până când şi-a dat seama că odihna de noapte e cu adevărat preţioasă !

Nectaria are în curând 1, 5 ani şi nu intenţionează să renunţe la lăpticul preferat. Iar eu nu am motive s-o încurajez, dar când vine vorba de noapte... e o altă poveste. Tati însă nu mai e dornic de conversaţii nocturne, aşa că mă trezesc încă de n ori pe noapte (ba ies dinţi, ba o doare burtica, ba una, ba alta...) şi pot să aplic toate uleiurile presate la rece din lume, cearcănele mele pur şi simplu nu vor să dispară!

Partea bună e că aceste condiţii sunt prielnice rugăciunilor de noapte! Doamne, ajut-o să doarmă, Doamne, dăruieşte-mi şi mie măcar o noapte de SOMN...

Totuşi, convingerea mea a rămas neschimbată; copilul renunţă singur definitiv la alăptare în momentul în care e pregătit, iar forţarea înţărcării îi face rău şi mamei şi copilului (ca orice forţare, de altfel: a naşterii, a a diversificării etc.).
Dacă Domnul îngăduie şi suntem sănătoşi, Nectaria va avea acelaşi drept ca sora ei, adică să primească lăptic cât va dori.

Aici am povestit experienţa înţărcării Măriuţei.

marți, octombrie 18, 2011

Inamicul cu care ne luptăm: enteroviroza; NOUTĂŢI

Nu ştim exact de unde l-a cules Măriuţa (din oraş, de la tovarăşii de joacă), dar sâmbătă duşmanul şi-a arătat colţii: greaţă, durere de cap, de burtă, diaree cruntă şi febră. Cred că Linksimptomele au fost precedate de nas curgător şi o uşoară tuse.
Aşa că am avut un weekend cu consum sporit de hârtie igienică, lămâie şi orez brun fiert.
Pentru febră i-am pus comprese pe frunte cu bitter "Taina plantelor", pentru dureri comprese călduţe cu bitter :) sau tradiţionala sticlă cu apă caldă, pentru diaree 3 linguriţe/zi de bitter cu sau fără apă de izvor şi ceai antidiareic. Am epuizat aproape stocul de afine şi ne-am cam săturat de orez... Iar morcovii nu prea prezintă interes!
Până acum i-am dat doar 2 plicuri de Smecta şi 2 de Hidrasec, aştept să văd dacă mai e nevoie.
Continuăm cu hrana de regim, hidratarea şi păstură pentru a căpăta puteri, iar după ce îşi revine, cred că îi voi da mai mult sirop de cătină.

Nectaria cred că a fost şi ea afectată săptămâna trecută judecând după numărul şi aspectul scaunelor şi starea mai plângăcioasă, dar nu sunt foarte sigură. Aşteptăm să vedem ce mai urmează. Oricum, am progresat! Anul trecut la 1 septembrie eram cu toţii bolnavi!
Ca să ne mai înveselim şi să ne amintim de vremurile bune, privim pozele mai mult sau mai puţin recente şi încercăm, după puteri să avem divese activităţi...

Multă sănătate tuturor şi să nu aveţi duşmani! :)

Veştile sunt aproape bune: adică dacă am mare grijă cu alimentaţia, burtica Măriuţei e fericită şi stă cuminte, dacă din nefericire, mai îngădui abateri (alune prăjite, tartă cu prune etc.) rezultatul final e o vizită rapidă la toaletă. Continuăm deci să bem o duşcă de bitter cu tinctură de afine, revenim la ceaiul de mentă, dar mai ales nu renunţăm la orez, sub orice formă (fulgi, boabe, lapte, făină). Micuţa mea mîncăcioasă (tot mâncăcioasă este) a slăbit, dar mă îngrijorează puţin pierderea mineralelor şi a vitaminelor. Colac peste pupăză a început să îi curgă nasul şi să tuşească în somn...
Nici burtica Nectariei nu pare prea mulţumită, dar nici acum nu mi-e clar ce se întâmplă exact...

marți, octombrie 04, 2011

Simpozionul " Familia si binele comun"

anunt preluat de la AFR


SIMPOZION DESPRE FAMILIE LA CLUJ

Va recomandam tuturor sa participati la simpozionul international “Familia şi binele comun” care se va tine la Cluj pe 14 si 15 octombrie 2011 incepind de la ora 9. Locul de desfasurare este: Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj – Aula Magna. La simpozion vor participa conferentiari prestigiosi din Romania, Italia, Ungaria, Franta, Austria. Printre ei vor fi si personalitati proeminente ale cultelor religioase din Romania, iar conferinta in sine se incadreaza in evenimentul “Casatoria si Botezul 2011” lansat de Biserica Ortodoxa Romana si a evenimentului “Familia 2011” lansat de Biserica Romana-Catolica din Romania. Cei interesati in mai multe detalii sunt rugati sa o contecteze pe d-na Oana Gotia la gotia@istitutogp2.it.

duminică, octombrie 02, 2011

Activităţi simple, ieftine şi distractive

Acestea sunt o parte din activităţile desfăşurate de noi 3 (Nectaria participă şi ea, chiar şi împotriva voinţei noastre!) atât în casă cât şi pe afară.



Copac cu nori şi floare

desen în cariocă (când eu o adorm pe Nectaria la prânz, Măriuţa îşi alege activitatea pe care s-o desfăşoare în cealaltă cameră, în linişte)














Picături sau lacrimi colorate

desen în cariocă




















Păsările despre care am vorbit mai demult
(urmează să învăţăm de aici cum să desenăm şi alte lucruri)
acuarelă


















































Tava cu făină
, în care exersăm literele şi numerele cu ajutorul unui beţigaş (material didactic ieftin, plăcut care face apel la folosirea mai multor simţuri pentru învăţare; singurul inconvenient: făina mai iese din tavă...)














Tava cu orez
, în care căutăm obiecte ascunse



















Ieşiri la pădure
(profităm de aceste minunate zile de toamnă şi de soarele plăcut de la prânz)



















Cules
(şi mâncat!) de fructe sălbatice (Măriuţa cu cercei de păducel)















admirat animalele fericite



admirat peisajul şi ghicit unde se află blocul nostru



eterna joacă cu apă şi noroi (!)



SFÂRŞIT




sâmbătă, septembrie 24, 2011

Bucuriile şoarecelui de bibliotecă

Am reuşit ieri seară, chiar la sfârşitul săptămânii Porţilor deschise să ajungem la Biblioteca Judeţeană Goga şi să ne înscriem, atât eu cât şi Măriuţa. Nectaria mai aşteaptă puţin, deşi s-a bucurat şi ea de jucării, de mobilier şi de cărţi !
Am rămas plăcut impresionată de personalul extrem de amabil, de curăţenia şi bunul gust care caracterizează încăperile, de decorul prietenos care a cucerit-o pe Măriuţa, de multitudinea de cărţi despre care Măriuţa m-a asigurat că sunt în număr suficient şi nu îşi mai face griji că nu mai sunt poveşti de citit... Erau acolo ceva copii care se uitau la desene animate şi, cât am cercetat eu cu Nectaria spaţiul generos, s-a uitat şi Măriuţa la 101 dalmaţieni.
Oferta e îmbelşugată: cărţi pentru toate soiurile şi vârstele copiilor, în diferite limbi, enciclopedii şi tot felul de materiale ştiinţifice, desene animate şi documentare, CD-uri cu muzică şi poveşti, ce mai timp să ai pentru toate!

Pentru noi a fost o experienţă foarte plăcută, iar acum mă bate la cap să o duc la Ora Poveştilor, o activitate de o oră, în care bibliotecara le citeşte poveşti copiilor. Singurele impedimente şi deloc de neglijat sunt transportul şi aerul extrem de poluat din cartierul Mărăşti (Măriuţa a tuşit azi-noapte)... Dar poate că din când în când îi voi face această bucurie...



La ieşire, am admirat o minunată expoziţie de fotografie, intitulată sugestiv Evadare. Cred că e important să cultivăm frumosul de la vârste cât mai mici, aşa că am zăbovit puţin în faţa fiecărei fotografii, comentând cele văzute.


Am sfârşit seara cu linzer cu mere şi un buchet de flori galbene, deşi era vineri (!) şi am ajuns acasă, obosite frânte, dar (prea) entuziasmate! :)

Iar astăzi... am fost să o înscriu la balet (orice şoarec de bibliotecă are nevoie de mişcare!!!), la Palatul Copiilor, dar nu ştim încă dacă rămânem, din acelaşi motiv: transportul! Rămâne de văzut...

Weekend plăcut şi odihnitor, tuturor!

luni, septembrie 19, 2011

Zilele porţilor deschise la Biblioteca Goga Cluj

Între 19 şi 23 sept. 2011 se vor petrece o mulţime de evenimente la Biblioteca Judeţeană Goga, chiar şi pentru prichindei şi mămici, nu doar pentru şcolari!

Programul activităţilor

miercuri, septembrie 14, 2011

Atenţie la viespi !


Mă refer la cele adevărate, cu aripi şi ac ascuţit!
Una dintre ele a înţepat-o pe vecina noastră, mămică de doi copii, şi în 40 de minute a ajuns la Urgenţe, din cauza reacţiei alergice severe: faţă umflată şi roşie, tensiune scăzută, dificultate în respiraţie. O echipă de specialişti (slavă Domnului că există!) au pus-o pe picioare destul de repede, administrându-i diverse substanţe, dar i-au spus că viaţa i-a fost în pericol...
Şi pe mine şi pe Măriuţa ne-a înţepat câte o viespe, dar din fericire, nu am ajuns la Urgenţe, ci doar ... în casă unde am pus gheaţă şi uleiuri volatile de mentă şi tea tree pe locul dureros.

Sursa foto

luni, septembrie 12, 2011

luni, septembrie 05, 2011

Site-uri utile pentru activităţi cu copiii

Aici găsiţi:
  • modele de păpuşi din hârtie reprezentând copii din diferite părţi ale lumii (ideal pentru cei care vor să înveţe câte ceva despre alte culturi):
http://www.activity-sheets.com/cutout/world-children/

  • în completare puteţi folosi acest site (unde se găsesc şi videoclipuri de pe National Geographic for Kids)
http://www.mrdonn.org/index.html


  • albume grupate pe vârste cu activităţi pentru "lecţii" de biologie, geografie, istorie etc. în stil Montessori:
http://moteaco.com/albums.html

  • informaţii despre diferite habitate:
http://www.miamisci.org/ecolinks/everglades/animals.html

  • diverse experimente ştiinţifice:
http://www.exploratorium.edu/science_explorer/

  • extrem de multe activităţi practice pentru copii şi materiale didactice gratuite
http://educatie.inmures.ro/





joi, septembrie 01, 2011

Delicii de vară


Sunt din fire orientată mai mult spre trecut decât spre prezent, aşa că e explicabil de ce regret plecarea verii :)
Ca să mă consolez, încerc să îmi amintesc de bunătăţile pe care le-am putut prepara (şi pe care le savurez în prezent) şi de multele momente frumoase petrecute în familie. Azi voi scrie însă doar despre câteva bunătăţi pentru care nu am, din nefericire şi poze.

Gem de afine şi mure preparat la rece
2kg de afine, 200g mure, 2 kg zahăr brun (ideal era să avem miere), baton de vanilie
Fructele zdrobite le-am amestecat cu zahăr, le-am pus apoi într-un borcan mare, curat şi şters cu un şerveţel îmbibat în ulei de scorţişoară (pe post de conservant).
Rezultatul e delicios, dar mă îndoiesc că va rezista până în iarnă! Tot scoatem borcanul din frigider şi mai luăm câte o lingură...

Sirop de cătină cu miere de salcâm
1kg de fructe, 1kg de miere
Fructele bine stoarse (cojile şi seminţele le-am păstrat pentru ceai) se amestecă cu mierea. Nu cred că mai are nevoie de descriere...

Îngheţată de cireşe amare cu zmeură de pădure
Fructele se amestecă cu zahăr brun şi iaurt (ochiometric). Se bagă la congelator, unde se amestecă din când în când pentru a obţine o compoziţie cremoasă. Pentru o zi cred că m-au iubit şi copiii vecinilor !

Suc de coacăze roşii cu miere
coacăze roşii stoarse bine , miere după gust
A rezistat câteva zile în frigider, culoarea, gustul, aroma sunt absolut delicioase!

duminică, august 28, 2011

Ce înseamnă să fii adevărat?

Cum să creşti nişte copii minunaţi este o carte amuzantă, emoţionantă, plină de exemple reale şi soluţii practice, numai bună de citit de către părinţii de copii năzdrăvani, obosiţi şi sătui de conflicte cu odraslele lor, îngrijoraţi şi frustraţi de încăpăţânarea copiilor lor care le solicită toată răbdarea şi tot autocontrolul pe care le (mai) au. Sunt destule zile în care mă veţi regăsi în această categorie de părinţi! :)
De aceea citesc şi recitesc cărţi despre creşterea copiilor, îmi iau notiţe, fac promisiuni măreţe cum că sigur data viitoare îmi voi păstra calmul, zic o rugăciune şi o iau de la capăt... Uneori am chiar nostalgia zilelor când Măriuţa ştia doar să fie dusă în eşarfa port-bebe (wrap etc) şi să gângurească, fără să ceară mereu câte ceva :)

Din cartea aceasta am aflat despre o altă carte, pe care am şi primit-o în scurt timp, ca s-o citesc împreună cu Măriuţa. Eram deja extrem de curioasă din pricina unui fragment citat de soţii Borsellino:

"Oare ce înseamnă să fii adevărat? întrebă Iepuraşul într-o dimineaţă, pe când stăteau amândoi ascunşi într-un colţ mai liniştit, ştiind că, în scurt timp, dădaca va veni să facă ordine în cameră. Înseamnă să ai în tine ceva care face zgomot şi un arc cu cheiţă? Nu lucrurile din care eşti alcătuit te fac să fii adevărat, răspunse Căluţul de piele. Pur şi simplu, ţi se întâmplă la un moment dat. Când un copil te iubeşte mult, mult timp, şi nu numai pentru că vă jucaţi împreună, ci pentru că te iubeşte cu adevărat, atunci devii şi tu adevărat. Şi doare? întrebă Iepuraşul. Uneori, răspunse cu blândeţe Căluţul de piele, care era întotdeauna sincer. Dar, când devii adevărat, nu te superi dacă te doare puţin." (fragment citat din cartea Iepuraşul de catifea sau Cum prind viaţă jucăriile, de Margery Williams, editura Cartea Copiilor )

Am stat şi m-am gândit la cât de reală sunt eu, căci uneori nici eu nu mai ştiu cine sunt eu, omul care trebuie să se adapteze la cerinţele familiei, prietenilor, cunoscuţilor s.a.m.d. Cum să le arăţi celorlalţi slăbiciunile, lipsurile când pare atât de atrăgător să te prezinţi ca omul cel mai fericit, priceput la multe, sigur pe sine, stăpân pe viaţa sa şi a copiilor săi, cu preocupări elevate, cu o dragoste lipsită de egoism, ce mai încoace şi încolo, mama perfectă şi soţia ideală (cel puţin la acest capitol sunt convinsă ca există persoane care au dubii :) ) ? Cum îţi arăţi imperfecţiunea şi vulnerabilitatea fără a-i îndepărta pe ceilalţi de tine sau fără a-i sminti (termen specific ortodoxiei, pentru care nu găsesc un echivalent mai bun)?
Simt că devin adevărată pe zi ce trece, doare ceva mai mult decât spune Căluţul de piele, dar sunt recunoscătoare pentru această transformare. Cu siguranţă nu e uşor să îţi accepţi greşelile şi să renunţi la vălurile protectoare, dar copiii au un dar special de a te scăpa de iluzia perfecţiunii, iar iubirea lor te face să te simţi adevărat în ciuda inevitabilelor erori pe care le faci...
M-am îndepărtat puţin de mesajul cărţii apărute de curând la editura Cartea Copiilor, dar o carte adevărată pentru copii stârneşte tot felul de asocieri în mintea unui adult! Am citit şi recitit cu Măriuţa povestea plină de sensibilitate despre iepuraşul de catifea, ne-am bucurat de desenele atât de pline de nevinovăţia copilăriei, ne-am bucurat, întristat şi iarăşi bucurat de soarta iepuraşului care dintr-o jucărie oarecare ajunge o jucărie iubită şi apoi... Dar v-aş strica plăcerea lecturii dacă aş dezvălui deznodământul poveştii.
Cu siguranţă timpul şi banii vor fi bine investiţi într-o poveste din care învăţăm multe, mari şi mici deopotrivă.

joi, august 25, 2011

Bunătăţi de la albine pentru pui de gospodine :)

Despre comorile stupului (miere, lăptişor, păstură, propolis), reţete de siropuri din fructe preparate la rece, hrana nepereparată termic, surse de vitamina B12, ouă şi lactate


Proiect de alimentaţie sănătoasă şi delicioasă pentru (pre)şcolari, reţetă de energizant


emisiuni realizate de Casa Bio, Cluj

miercuri, august 24, 2011

Să ne protejăm copiii pe Internet !

Preluat de pe site-ul Reader's Digest

Sedusi Online

De: Lisa Fitterman

Te rog, mama! Toata lumea are cont acolo!“

Marianne* a fost bombardata cu acest refren luni intregi. Nu exista nimic pe lume mai important pentru Katrina, fiica ei cea mica, decat sa se inscrie pe site-ul Habbo.com, cel mai mare hotel virtual si loc de joaca pentru adolescenti. Spunea ca o sa-i schimbe viata si ca o sa cunoasca oameni din intreaga tara.

– Dar ai doar 11 ani!, ii raspundea Marianne.

– Voi fi responsabila. Promit!, replica ea imediat.

Intr-un final, Katrina si-a convins mama. Avea voie sa se inscrie pe Habbo, unde erau deja inregistrate 500.000 de persoane din Olanda, daca respecta anumite reguli. Era interzis sa puna la dispozitie numere de telefon, adrese de e-mail si mai ales adresa fami-liei, care locuia intr-un orasel micut din partea de sud-vest a tarii.

Ce nu a mers bine?

Primul semn ce anunta probleme a aparut intr-o sambata din februarie 2010, cand Katrina s-a dus la o petrecere onomastica, fara mobilul pe care mama ei il cumparase cu o saptamana inainte. Marianne ii arata mobilul unei prietene, cand un mesaj a aparut pe ecran: „Ne vedem in 15 minute. Te iubesc“.

Marianne era confuza. Unde sa fie in 15 minute?, se intreba ea. Katrina nu e la o petrecere?

Ingrijorata, a verificat intregul schimb de mesaje dintre fiica ei si Eric, in total 70. Multe erau indecente, cu tenta sexuala. O, Doamne! A incercat sa-l sune pe „Eric“, dar a fost redirectionata catre cutia vocala a lui „Andreas“. Vocea nu parea sa apartina unui baiat sau adolescent, ci mai degraba unui barbat. Imediat si-a sunat sotul la serviciu.

– Fetita noastra e urmarita de un pedofil, i-a spus ea.

– Vin spre casa, ii raspunse el. Verifica laptopul Katrinei.

Aici a descoperit mesaje de cosmar. Unul dintre ele, venit de la „Andreas“, metiona faptul ca „facusera dragoste saptamana trecuta“ si detalia ce vor face la urmatoarea intalnire. Nu-i venea sa creada ca era vorba de fetita ei, care inca nu purta nici macar sutien. Respira, isi spuse ea. Ii venea sa vomite si simtea cum mintea i-o ia razna. Cu ce gresise oare? Era de vina pentru ca si ea, si sotul ei aveau servicii cu norma intreaga? Katrina stia ca nu e bine sa stea de vorba cu strainii. Era o lectie pe care ea si celelalte trei surori mai mari o invatasera de la parintii lor.

Cand se intoarse acasa, Katrina incerca sa nege totul. Il cunoscuse pe Eric pe Habbo, iar Andreas era doar un prieten mai in varsta al lui.

– Dar care e explicatia pentru toate e-mailurile dintre voi? Dar mesajele de pe telefon?

– Gata, mergem impreuna la politie!, ii spuse Marianne.

Incet, incet, intreaga poveste iesi la iveala. La inceput, Katrina a crezut ca Eric are 12 ani, apoi 14, apoi 18. A inchiriat o camera virtuala la un hotel, unde „s-au mutat impreuna“. El era „iubitul ei“, iar ea era „printesa“ lui. Atunci cand el a sugerat sa faca trecerea de la cuibusorul lor virtual la unul in lumea reala, i s-a parut un lucru firesc. Nu a contat ca avea 28 de ani. A luat-o de la scoala cu BMW-ul sau, au mancat homar la un restaurant, apoi au mers intr-o camera de hotel adevarata, cu un pat adevarat si cu un dus adevarat.

A facut-o sa se simta matura si frumoasa si nimeni din familie nu a banuit nimic, pentru ca se intorcea acasa inainte de cina.

– Il iubesc, marturisi copila.

Marianne a confiscat computerul Katrinei si s-a dus la cea mai apropiata circa de politie, dar aici i s-a spus sa se intoarca luni. Fata ei era in pericol, iar politistii aveau tupeul sa-i spuna sa revina luni pentru ca nu aveau suficient personal sa se ocupe de acest caz in weekend. Oare nu fusese introdusa, de curand, o lege care condamna acostarea si coruperea minorilor prin intermediul internetului?

– Ce sa facem?, isi intreba disperata sotul.

– Mergem la alta sectie de politie, ii spuse el. Nu asteptam.

Din pacate, povestea Katrinei nu este unica. Peste tot in Europa exista povesti ale unor copii care au fost amagiti de o falsa senzatie de siguranta, in timp ce se aventurau online. Ei au fost abordati prin intermediul unei retele sociale online, al unui mesaj pe chat sau al unui joc online si au fost cuceriti de un compliment primit in spatiul virtual. Nu s-au gandit nicio secunda ca ceva rau se poate intampla, daca se vor intalni cu noul lor prieten fata in fata.

Asa s-a intamplat si cu un baiat singuratic de 12 ani din Ungaria, care a crezut ca a cunoscut o fata simpatica pe un chat si s-a dus in parc s-o intalneasca. Acolo a fost violat de un barbat care pretindea ca e unchiul fetei. La fel si cu o fetita de 14 ani din Finlanda, care a fost hartuita sexual de un batranel de 63 de ani care s-a dat drept un pusti de 18 ani. Iar rusul cunoscut sub porecla de „Unchiul Alexey“ Alexeev cauta pe internet tineri pe care ii invita la el acasa si ii abuza sexual, pe unii dintre ei chiar de mai multe ori. Atunci cand a fost arestat, in computerul lui s-au gasit adresele a peste 280 de copii.

Si in Romania, mai multi minori din Valea Jiului, cu varste cuprinse intre 12 si 15 ani, au fost racolati, prin intermediul chatului yahoo messenger, de un tanar de 28 de ani, de profesie topograf. Acesta ii platea cu sume de 20-30 lei in schimbul intretinerii de raporturi sexuale. ~n noiembrie 2009, cand a fost arestat, ofiterii Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate din Hunedoara au descoperit inscriptionate pe CD-uri mai multe imagini si filmulete ce contineau materiale pornografice cu acte sexuale explicite cu minori.

Este un gen de delict care s-a mutat din parcuri si scoli pe un teren de joc mai larg, internetul, care are 14,6 milioane de utilizatori ce nu au implinit inca 17 ani. In timp ce degetele lor danseaza pe tastatura telefoanelor de ultimul racnet, parintii lor, politia si guvernele se chinuie sa tina pasul. Problema e ca nu exista date statistice care sa determine amploarea fenomenului si sa ofere, astfel, un punct de plecare pentru eradicarea flagelului.

Julia Davidson, profesor de criminalistica la Universitatea Kingston din Londra, membra in conducerea primului studiu al Comisiei Europene despre coruperea de minori pe internet, este de parere ca prea putini pradatori (n.r.: pradator online este un utilizator de internet adult care exploateaza copii vulnerabili sau adolescenti, de obicei in scopuri sexuale sau alte acte abuzive) au fost pedepsiti pentru ce au facut.

„In Marea Britanie, se afla inchisi, in prezent, doar 70 de oameni pentru corupere de minori, iar 50 au fost de acord sa fie intervievati in cadrul acestui studiu“, spune ea. „Politistii sub acoperire care pretind ca sunt copii pe internet afirma ca sunt abordati de sute de ori intr-o saptamana de catre adulti, dar de fapt nu stim proportiile reale ale acestei probleme.“

Pentru Yvonne van Hertum, cifrele nu conteaza. Ca activist ce apara drepturile copiilor, in Rotterdam, primeste telefoane in fiecare saptamana de la parinti, inclusiv cei ai Katrinei, care ii cer sfatul dupa ce au descoperit ca fiii sau ficele lor au fost corupti si agresati online. „Pedofilii se simt in vacanta pe internet in Europa“, spune ea.

Dar cum sa controlezi o lume unde, potrivit unui studiu UE realizat anul trecut, 49% din copiii cu varste intre 9 si 16 ani acceseaza internetul de la ei din camera, unde este dificil pentru parinti sa ii verifice. 59% din ei au profilul lor personal pe platforme sociale, dintre care 25% pot fi vizualizate la scara larga de catre oricine. O treime dintre ei recunosc ca au fost in contact cu un strain, iar 9% au acceptat sa se intalneasca in viata reala cu el/ea.

Politia a facut progrese in privinta delictelor impotriva copiilor pe internet, mai precis producerea si transmiterea de imagini pornografice.

Bazele de date ale Interpolului pot fi accesate de anchetatori autorizati din 25 de tari ale lumii. Asa au fost salvati peste 2.100 de copii de pe glob. In martie 2011, Europol si Centrul de Protectie a Exploatarii Copiilor Online din Marea Britanie (CEOP) au reusit sa inchida cea mai mare retea pedofila de pe internet, ai caror mii de membri foloseau metode secrete online pentru a accesa imaginile unor copii abuzati sexual.

Totusi, in ceea ce priveste coruperea de minori prin intermediul internetului, fiecare tara din Europa se confrunta cu probleme proprii. Doar cateva state, precum Marea Britanie, Norvegia si Suedia, au legi care pedepsesc aceste delicte.

Autoritatile nationale au putini specialisti care se ocupa cu monitorizarea internetului si a conversatiilor pe chat, iar o infractiune in curs de desfasurare este greu de depistat. Anchetatorii trebuie sa determine daca o remarca, la prima vedere inocenta, este de fapt o amenintare. Din acest motiv, cele mai multe tari sunt obligate sa-i trimita sub acuzare pe acesti pedofili dupa ce abuzul s-a consumat. Din acelasi motiv, pedepsele variaza de la infractiune pentru coruperea de minori, pana la acuzatia de viol. Iar sentintele pornesc de la amenzi si 10 luni in inchisoare, pentru batranul de 63 de ani din Finlanda, pana la cinci ani pentru „Unchiul Alexey“, inchis in 2008, dar care s-ar putea sa fie eliberat mai devreme pentru buna purtare.

Mult prea des birocratia si lipsa de personal duc la incetinirea investigatiilor. Asa s-a intamplat cu Corentin Laborie, un baietel de 13 ani din sud-vestul Frantei. In 2008, un pradator online, care se ascundea pe internet sub identitatea unei adolescente, l-a convins pe copil sa se dezbrace si sa se masturbeze in fata camerei inserate in computer. Atunci cand mama sa, Gaelle, a descoperit ce s-a intamplat, s-a dus direct la politia locala. Anchetatorii au descoperit, la scurt timp, ca molestatorul locuia intr-un district diferit si atunci au transferat cazul jandarmeriei si autoritatilor nationale franceze. Acolo, dosarul a zacut timp de trei ani. Nu s-a efectuat nicio arestare, iar Gaelle s-a infuriat cand judecatorul i-a spus ca are mult prea multe cazuri in lucru pentru a se concentra pe cel al fiului ei.

O tentativa a Parlamentului European din 2009, de a concepe o lege la nivel continental, a esuat in parte pentru ca legislatia din proiect stabilea si „varsta legala“, un punct sensibil intre tarile implicate, pentru ca variaza de la 13 ani in Spania pana la 17 ani in Irlanda.

Acum, Parlamentul incearca sa voteze proiectul de lege a doua oara. Directiva propusa este bazata pe un tratat ratificat anul trecut de Consiliul Europei, o organizatie cu 47 de state membre, si acopera nenumarate acte de corupere a minorilor, de la turism sexual pana la „acostare“, un termen mai larg folosit pentru coruperea de minori, pentru ca include si activitati de pe internet. Defineste „varsta legala pentru consimtirea unui raport sexual“ ca fiind cea sub care este interzis sa ai raporturi sexuale cu un copil, potrivit fiecarei legi nationale in parte, si se stabileste o pedeapsa maxima de cinci ani de inchisoare pentru adultii care fac acest lucru. In plus, se fixeaza o pedeapsa de un an de detentie pentru adultii care incearca sa se intalneasca cu minori cu intentia de a-i abuza prin intermediul tehnologiei si mijloacelor de comunicare online. Statele membre sunt obligate sa blocheze accesul la site-uri care contin pornografie infantila.

Roberta Angelilli, o aparatoare a drepturilor copiilor si membra a Parlamentului European din partea Italiei, admite ca mai sunt probleme ce trebuie rezolvate, mai ales in privinta blocarii accesului la site-uri. Dar, in acelasi timp, insista ca neintelegerile nu trebuie sa constituie motive de amanare, pentru ca abuzurile de acest gen marcheaza pe viata un copil si se petrec peste tot in lume. „Oprirea actelor de racolare si corupere a minorilor este unul din obiectivele principale ale acestei directive“, explica ea.

Theo Noten le-a vazut pe toate. Din postura de membru al consiliului director al ECPAT, o organizatie nonprofit care sprijina protectia copiilor, a dat de cazuri de minori, precum Katrina, copii veseli si increzatori care sunt nerabdatori sa-si faca noi prieteni prin intermediul internetului si sunt prinsi din intamplare de parinti. A intalnit si copii vulnerabili care provin din familii unde au fost abuzati si le e rusine sa mearga la autoritati si sa marturiseasca ce s-a intamplat.

„Nu exista o solutie simpla, o lege care sa faca sa dispara totul“, subliniaza Noten. „Trebuie sa abordam aceasta problema din unghiuri diferite. Trebuie sa ne gandim cum o putem preveni.“

Primul pas e sa intelegem cum functioneaza mintea agresorilor. Sunt manipulatori si meticulosi si reusesc sa se metamorfozeze in orice au nevoie victimele lor: cel mai bun prieten si confident, un interlocutor plin de intelegere sau, precum intr-un caz din Marea Britanie, intr-un parinte binevoitor. Era vorba de un barbat de 36 de ani, casatorit, cu copii, care a sedus o fata de 13 ani, dupa ce a realizat ca aceasta are nevoie de o figura paterna. Dupa ce a curtat-o pe internet, s-au intalnit de sase ori, pe durata a sase luni, a intretinut raporturi sexuale cu ea si a asaltat-o cu cadouri. A reusit s-o convinga ca asta inseamna iubire. „In mod clar stia ce face. Atacatorii cauta si exploateaza punctele vulnerabile ale victimele lor pentru a obtine propria satisfactie sexuala“, spune Julia Davidson, criminolog englez, unul dintre anchetatorii principali in studiul european despre abuzurile sexuale de pe internet.

Acest barbat este acum in inchisoare.

Conform studiului, atacatorii au un coeficient de inteligenta ridicat, de peste 110, educatie la nivel formal si sunt bine instruiti din punct de vedere IT. Multi vor selecta 200-300 de nume odata de pe mai multe site-uri. Respinsi de majoritatea tintelor lor, isi gasesc victimele mai ales in randul fetelor aflate la inceputul pubertatii, cu precadere al celor care provin din familii cu probleme.

„Intrebarea este: cum ne indreptam atentia spre acel grup vulnerabil de copii?“, spune Davidson.

Pentru a fi siguri, unul din raspunsuri il poate constitui o mai buna informare prin programe educationale bine puse la punct si campanii de informare publice. Dar rezultatele sunt limitate. Si atunci e clar ca site-urile care ii lasa pe acesti copii vulnerabili sa-si asume riscuri trebuie sa ia masuri responsabile si active. Deocamdata sunt doar reactivi, raspunzand atunci cand apar plangeri. Anumiti experti sunt de parere ca traficul este monitorizat in chat-uri fara prea multa tragere de inima.

„Sufera de sindromul strutului care-si baga capul in nisip“, se plange Rebecca Newton, un expert in siguranta copiilor pe platforme online, care a lucrat, la un moment dat, pentru site-ul Habbo, ca ofiter de securitate. „Am vazut tot felul de comportamente sociopate la copii si adulti, dar proprietarii acestor firme nu vor sa creada ca lucrurile se petrec pe site-ul lor.“

Newton afirma ca nu sunt suficienti angajati pregatiti, care sa garanteze siguranta online pentru copii. „Problema e ca sunt milioane de utilizatori care frecventeaza site-ul. E ca si cum ai ruga un vecin sa aiba grija de una sau doua tari“, spune ea.

Apoi, mai exista si o limita legata de cat poate sa detecteze ochiul uman. Poti sa cauti modele si cuvinte precise, dar atacatorii sunt destepti. „Stiu cum pot sa evite semnalele de alarma“, explica ea. „Asta inseamna ca avem nevoie de programe software care sa poata verifica chat-urile mai eficient. Pentru ca scopul nostru e sa facem internetul un loc cat mai sigur, nu-i asa?“

La final, oricat de multe eforturi depun autoritatile si companiile de internet, parintii si copiii trebuie sa fie mai responsabili.

„Noi, parintii, reprezentam linia intai. Ar trebui sa ne facem timp sa discutam toate aceste probleme cu copiii nostri. Aici nu e vorba doar de barbatul urat, care sta la panda in tufisuri, in viata reala. Oricand te poti lovi de pericole neprevazute atunci cand folosesti internetul. Trebuie sa ne invatam copiii sa spuna «Nu».“

Parintii Katrinei au invatat acest lucru in cel mai dureros mod. La peste un an de la trimiterea acelui mesaj de rau-augur, familia inca este zdruncinata. Marianne a fost socata sa-l auda pe Andreas declarand la proces ca-si dorea o relatie si ca a crezut ca fata ei era mai in varsta. Ea e de parere ca ar fi trebuit sa primeasca o pedeapsa mai mare decat cea de doi ani de inchisoare si sase luni de decadere din drepturi, care i-a fost stabilita, in final, de instanta pentru abuzul savarsit si incalcarea legilor tarii privind intretinerea de relatii sexuale cu o minora.

Acum, la varsta de 12 ani, Katrina merge la sedinte de terapie, dar e in continuare indragostita de atacatorul ei si furioasa pe parintii ei pentru ca i-au distrus relatia si s-au dus la politie. E ca si cand in capul ei coexista doua persoane diferite: una care ii spune sa nu renunte la iubirea ei pentru Andreas si alta care este constienta ca el s-a comportat gresit. Nu poate sa se odihneasca noaptea si adesea are cosmaruri.

Din pacate, parintii ei traiesc acum cu un sentiment de vinovatie si esec. Inainte erau o familie normala: doi parinti care lucrau cu norma intreaga, un tata caruia ii placea sa mestereasca in garaj in timpul liber, patru copii si trei caini galagiosi. Luau impreuna cina aproape in fiecare seara si cumva reuseau sa faca sa fie totul in regula.Acum stau ca pe ghimpi, ingrijorati de necunoscut. Se tem de fiecare data cand unul din copiii lor pleaca de acasa. Iar internetul ii ingrozeste. Stiu ca ar trebui atinga un echilibru in atitudine, intre protectia pe care trebuie sa o ofere un parinte si protejarea in exces, dar le este greu. I-au confiscat Katrinei calculatorul.

„O sa fie bine“, spune Marianne. „Dar, daca ar fi sa le transmit ceva celorlalti parinti, le-as spune ca, in cele mai multe cazuri, esti convins ca asa ceva nu i poate intampla familiei tale. Apoi te trezesti incercand sa culegi cioburile.“

Ce pot face parintii

1. Instaleaza Net Nanny, un program de software care filtreaza automat ce site-uri viziteaza copilul tau. Disponibil pe netnanny.com

2. Instaleaza ControlInternet.ro, un filtru de internet de ultima generatie, realizat de o companie romaneasca, care a fost gandit ca un serviciu complet de instrumente de supraveghere si control ale copiilor in mediul virtual.

3. Intra pe safernet.ro sau sigur.info, site-uri care ofera sfaturi copiilor despre cum sa fie in siguranta pe internet. Aici o sa gasesti si sfaturi pentru parinti.

4. Vorbeste cu copiii tai. Toti expertii au cazut de acord ca este un lucru esential. Roaga-i sa te anunte daca ceva de pe internet ii face sa se simta inconfortabil sau in pericol. Asigura-te ca iti cer acordul inainte sa listeze informatii personale. Cere copiilor sa te invete sa folosesti programe pe calculator pe care tu nu le cunosti. Este vital sa mentii liniile de comunicare deschise.

In cazul in care copilul tau e constient ca exista pericole si le poate identifica, atunci ai in posesie cea mai buna metoda de aparare.

Sa ne protejam copiii!

Presiunea opiniei publice a functionat in Marea Britanie. De ce nu si in Europa?

De JULIAN SHER

Socata si speriata, Emily a ascultat cum prietena ei cea mai buna, Julia, a fost la un pas de a fi rapita de un strain pe care-l intalnise pe internet

Julia*, o eleva de 12 ani din Kent, un oras din sud-estul Angliei, discuta pe internet de trei luni cu cineva despre care credea ca are 14 ani. Nesigura cu privire la sexualitatea ei, Julia isi explora sentimentele, in incercarea de a se lamuri daca este gay sau heterosexuala. Ca multi alti adolescenti, a cautat ajutor pe internet. Acolo a gasit o prietena intelegatoare care-si spunea Samantha.

In cele din urma, au aranjat sa se intalneasca fata in fata. Dupa ce a asteptat emotionata o ora, Julia s-a ridicat sa plece. Atunci, un barbat care a stat intr-o masina parcata, urmarind-o cu privirea, a intervenit.

– Esti aici ca sa te intalnesti cu fiica mea?, a intrebat-o el. Ne-am certat si ea a plecat ca din pusca. Daca te urci in masina, o putem cauta impreuna.

Chiar si asa, emotionata, Julia si-a dat seama de pericol. A ezitat. Atunci barbatul a apucat-o de brat, dar ea a reusit sa scape si a fugit.

Speriata si rusinata, nu a avut incredere sa-i povesteasca incidentul decat prietenei ei, Emily.

Emily a inteles ca trebuia sa faca ceva. Si a facut un lucru istet. A apasat pe Butonul de Siguranta pe Internet, care in Marea Britanie apare sub forma unei iconite rosii pe programul ei de chat. Stia ca acesta o punea in legatura cu politia dupa doar cateva clicuri. Cererea ei de ajutor a ajuns direct la sediul londonez al Centrului de Protectie a Exploatarii Copiilor Online (CEOP). Aici, mailul fetitei a fost clasificat ca fiind o urgenta de gradul 1, adica una in care un copil se afla intr-un ”pericol imediat”. Un analist CEOP a trimis imediat un raport politiei locale. Julia a reusit sa ofere politiei din Kent date despre aspectul si modelul masinii pe care o conducea barbatul. Politia mai avea si o bucata dintr-o adresa care aparuse in discutiile Juliei cu ”Samantha”. Aceste date au fost suficiente pentru a-i conduce la un cunoscut agresor sexual din Hertfordshire.

In 24 de ore, politia dadea navala pe usa unui barbat de 45 de ani. Aici au gasit o multime de calculatoare, imagini indecente ale unor copii, prezervative si un cutit. S-a descoperit ca acesta luase legatura online cu 30 de fete, pretinzand ca are 14 ani. Politia a mai gasit si o scrisoare pe care agresorul o pregatise ca sa o santajeze pe Julia: ”O sa spun tuturor ca esti lesbiana daca spui cuiva ce am facut.” A fost condamnat la patru ani de inchisoare. ~n sfarsit Julia era in siguranta. La fel ca si alte 30 de potentiale victime.

Dar, din nefericire, in afara Marii Britanii, nicio alta tara si nicio alta companie de internet din Europa nu a adoptat inca o alerta standard de siguranta pentru copiii care se afla in situatii periculoase pe internet.

„Faptul ca asa ceva este necesar in Europa este evident si coplesitor”, spune John Carr, consilier la ONU si membru marcant al Aliantei Organizatiilor pentru Siguranta Online a Copiilor. „Avem butoane de panica si telefoane pentru urgente in metrouri, trenuri, pe autostrazi si in alte locuri publice. De ce nu avem ceva similar si pe internet, cel mai mare teren de joaca al secolului 21?”.

„Visez la un buton care sa existe in toata Europa”, spune Jim Gamble, fostul director al CEOP, care a avut un rol important in aparitia acestui buton de siguranta. „Nu e vreo mare filosofie. Ar trebui sa-l implementam si sa-l folosim”.

In calitate de sef al contraterorismului din Irlanda de Nord, Gamble a petrecut ani intregi luptand impotriva terorismului. Mai tarziu, din 2006 pana in 2010, perioada in care a fost sef al CEOP, a folosit aceeasi abordare neobosita si creativa si pentru demascarea celor ce abuzau copii.

„Sa facem internetul mai sigur nu are nicio legatura cu numarul de criminali pe care-i arestam. Asta inseamna sa tratezi doar simptomele, nu si cauza”, spune el. „Mai important este numarul de tineri pe care-i educam si pe care-i ajutam sa constientizeze problema”.

Gamble a considerat butonul de siguranta ca un punct central al acestei strategii. Numai in ultimul an, CEOP a primit mai mult de 6.000 de rapoarte, dintre care mai mult de 400 faceau referire la copii carora li s-a propus sa faca sex. Alte 135 implicau incercari suspecte de a-i determina sa vina la o intalnire fata in fata. Media de varsta a copiilor agresati este intre 11 si 16 ani, dar apeluri de ajutor au fost primite chiar si de la copii de sase ani.

De la lansarea acestui buton in 2006, au fost facute mai mult de 1.100 de arestari ca urmare a rapoartelor primite si peste 260 de retele cu risc ridicat de abuz sexual au fost prinse si distruse. Toate acestea au ajutat CEOP sa salveze mai mult de 600 de copii.

„Munca noastra da roade in fiecare zi“, spune George, un ofiter CEOP care a cerut sa-i fie folosit doar prenumele din motive de securitate. „Vrem ca internetul sa fie un spatiu in care copiii sa simta ca se pot juca si pot interactiona fara teama“.

In Marea Britanie, Butonul de Siguranta a intrat in zeci de retele sociale si site-uri ale comunitatilor de tineri, cum sunt Netlog, Moshi Monsters, WeeWorld, Club Penguin, MSN LIVE, Messenger, Habbo si Bebo.

„Mi se pare evident ca este necesar acest buton”, spune Kevin Bachus, directorul de produs al Bebo, una dintre cele mai populare retele de socializare pentru tineri. „Utilizatorii nostri vor sa fie siguri ca daca e sa se intample ceva, vor sti cum sa actioneze“.

Nu toate companiile de internet au fost, insa, initial la fel de deschise. Gamble si CEOP au dus o lupta publica intensa cu Facebook, cea mai mare retea de socializare din lume, ca sa adopte acest buton pe site-ul din Marea Britanie. Facebook a argumentat ca propriile sale masuri de siguranta sunt suficiente dar, in cele din urma, a cedat presiunii opiniei publice, starnite de media si politicieni.

Acum, utilizatorii Facebook din Marea Britanie pot contacta politia prin intermediul paginii CEOP, a unui link de pe pagina de siguranta a Facebook si, poate cel mai important in lumea de socializare cool a celor tineri, prin intermediul unei aplicatii ClickCEOP, care a fost descarcata de 55.000 de ori in doar primele patru saptamini de la lansare.

„Acest buton le ofera tinerilor care folosesc Facebook o modalitate de a interactiona cu CEOP intr-un format care le e familiar”, spune purtatorul de cuvant, Sophy Silver.

Atunci de ce o idee atat de buna nu a avut succes si in restul Europei?

Este adevarat ca celelalte tari nu au o organizatie de protectie a copilului de nivelul CEOP, si nici un politist care sa lupte cu determinarea lui Gamble. Ca sa nu mai pomenim de presa sau politicieni care sa ceara raspicat sa se ia masuri.

Nici companiile care au un astfel de buton instalat pe softul lor din Marea Britanie nu au incercat sa-l implementeze si in alte parti din Europa. Unele, ca Bebo, spun ca e nevoie ca politia sau parintii sa preia initiativa. Altele, ca Facebook, nu sunt foarte sigure ca acest buton poate fi implementat usor in alte tari.

„Aplicatia ClickCEOP a fost solutia potrivita pentru aceasta tara“, spune Silver. „Dar s-ar putea sa nu fie viabila in cazul tuturor fortelor de ordine din Europa”.

Cei care militeaza pentru protectia copiilor, asa cum este cazul lui Carr, nu sunt insa de acord cu ceea ce ei considera ca fiind doar scuze corporatiste pentru a amana implementarea. „Vorbim despre companii cu active de miliarde de dolari”, spune Carr. „Au reusit inovatii tehnologice pe care nici nu ni le puteam imagina acum patru sau cinci ani. Pot face acest lucru daca vor, dar nu o vor face de buna voie, fara presiuni din partea opiniei publice”.

Au aparut insa semne ca o astfel de presiune incepe sa se manifeste, incet dar sigur, in intreaga Europa.

In Franta, “e-enfance”, unul dintre cele mai importante grupuri care apara siguranta pe internet, a obligat Facebook sa instaleze un buton de alerta pe site-ul lor francez.

„Exemplul Angliei ne arata ca este nevoie de un buton independent de alerta“, spune Fahed Toumi, directorul multimedia al organizatiei. „Copiii se pot simti vinovati sau speriati. De aceea este important sa le oferim ceva care sa-i faca sa se simta in siguranta“.

Chiar si tarile mai mici, precum Slovenia, s-au aratat interesate.

„Sunt un mare fan al acestui buton”, spune Vasja Vehovar, coordonatorul SAFE-SI, un proiect de siguranta pe internet al Universitatii din Ljubljana, si care militeaza pentru un sistem de alerta la nivelul intregii Europe.

27 de state europene au deja pagini web de tip hotline pe care parintii sau copiii pot raporta probleme. In Romania, acesta a fost implementat prin programul national Sigur.Info, coordonat de Organizatia Salvati Copiii. Astfel, copiii din tara noastra care se simt amenintati sau vor sa anunte un abuz, pot intra pe safernet.ro, acolo unde au la dispozitie nu mai putin de cinci modalitati de raportare a abuzurilor, sau pot cere sprijin si primi sfaturi pe helpline.sigur.info.ro.

Dar problema este ca aceste pagini sunt pe site-uri separate, pe care oamenii trebuie sa le cunoasca si spre care ar trebui sa navigheze. Aceste butoane nu sunt integrate pe paginile de chat sau pe paginile cu jocuri frecventate de copii.

„Trebuie sa existe asa ceva chiar pe site-urile unde tinerii isi petrec timpul pe internet”, spune Chris Groeneveld, inspector sef in cadrul Politiei Nationale Olandeze, brigada infractiuni cibernetice. El negociaza de mai multe luni cu Microsoft integrarea unui buton de siguranta in soft-ul lor pentru chat, buton care nu numai ca va conecta copiii la o linie speciala a politiei olandeze, dar va si salva informatia de la ”locul crimei” pe computerele lor.

Comisia Europeana s-a implicat si ea, incurajand companiile care detin retele sociale sa ”puna la dispozitia utilizatorilor un buton usor de folosit si accesibil”, conform Robertei Angelilli, membru al Comisiei Europene pentru Libertatile Civile, Justitie si Afaceri Interne.

„Copiii care stau pe internet trebuie sa poata raporta rapid si simplu orice abuz, doar prin apasarea unui buton”, completeaza ea, promitand sa monitorizeze companiile in urmatoarele luni, pentru a vedea ce masuri au luat.

Militantul pentru siguranta copiilor, John Carr, se teme insa ca totul dureaza prea mult si ca doar o tragedie – ceva teribil care sa i se intample unui copil – ar putea determina companiile si autoritatile sa ia masuri mai rapid.

„De ce sa nu facem acum ceea ce este necesar?“, se intreaba Carr.

Julian Sher este autorul „Prins in retea: o privire asupra actiunilor politiei pentru a salva copiii de pradatorii online.“

Rapid si Direct

Campania Reader’s Digest pentru Butonul de Siguranta este inspirata din initiativa britanica care a dus la crearea Agentiei pentru Protejarea Online Impotriva Exploatarii Copiilor (CEOP) si a butonului sau de protectie.

De ce acest buton?

• Este un buton de siguranta usor de recunoscut, prezent pe siteurile cele mai frecventate de catre copii si tineri

• Este un buton de siguranta integrat si disponibil pe siteuri web, siteuri de jocuri si camere de chat

• Este un buton de siguranta care ofera copiilor si tinerilor contactul direct cu politia, in caz de nevoie

Prin adoptarea unui sistem asemanator ori daca aceasta functie ar fi adaugata serviciilor de asistenta pentru Internet deja existente, accesul si siguranta copiilor pe Internet ar fi cu mult imbunatatite.


Pe site-ul Reader's Digest puteţi participa la un sondaj foarte scurt pentru a susţine campania iniţiată de RD în vederea protejării copiilor pe Internet. Ar fi bine să nu îl ocoliţi!