joi, august 09, 2018

Binecuvântarea de a avea o soră


Sora mea este unul dintre oamenii care au fost înzestrați cu o inepuizabilă energie, o cantitate uriașă de simțul umorului, o inimă FOARTE spațioasă și o minte extrem de ageră. Cu șase ani mai mare ca mine, mi-a fost alături nu doar ca soră, care mi-a dăruit din timpul, cunoștințele și dragostea ei, 
 ci și ca avocat (în fața părinților :) ), sursă infinită de bancuri, bucătar și gospodină desăvârșită, organizator de evenimente reușite, model de curaj și voință, mătușă iubitoare și iubită de copiii noștri. Așa că azi, de ziua ei, i-am pregătit această surpriză: o postare care s-o facă celebră, în ciuda modestiei ei. :) 

Cumnate, o singură urare am:) : să vă colorați unul altuia zilele, mulți ani de aici încolo și să creați o viață minunată pentru voi și cei dragi vouă!


Iar ție, fată mereu pusă pe șotii, îți urez:

  •  să îți păstrezi mereu cheful de joacă
Jocul Mâinile tale


  • să simți binecuvântarea Cerului în orice clipă a vieții tale
la Mănăstirea Ghighiu, Prahova

  • să ai mereu brațele pline de oameni dragi și inima bogată în amintiri frumoase!


Nu te pot urechea zdravăn de ziua ta, dar mă consolez cu gândul că te-am urecheat bine anul trecut, înainte de plecarea spre Cluj.
Gara Ploiești Vest a fost martora multor zâmbete, lacrimi și îmbrățișări și nădăjduiesc să ne luăm rămas bun pe peronul ei încă muuuuuuuulți ani de aici încolo.

La mulți ani, la multe clipe frumoase, la multe speranțe și planuri împlinite, la multă bucurie și la cât mai multe zâmbete!  Te iubim și te prețuim! 




duminică, august 05, 2018

O dimineață, o seară, un gând




DIMINEAȚA

 O cană de ceai verde băută în liniștea dimineții, o gură de aer proaspăt, o rugăciune de mulțumire, pentru că am deschis încă o dată ochii asupra albastrului adânc al cerului.





Puțin jogging și ceva gimnastică pe dealul de lângă bloc în compania celui mai vorbăreț și curios băiețel din câți au existat vreodată, el  însuși mare iubitor de alergare și gimnastică.






Se pare că am vizitatori în locul meu ‚secret’ unde merg să fac mișcare cât de des pot (nu atât cât de des ar trebui).  Prefer natura oricărei săli de sport, oricât de grozav ar fi dotată. Soarele, cerul, iarba și florile fac parte din programul meu de fitness, dar recunosc că sunt mult mai blândă cu mine, decât ar fi un instructor specializat. J








Nici măcar crocodilul lui Emi nu mă motivează să alerg până la epuizare. :) Emi zice că e un crocodil prietenos.









SEARA

Badminton la lumina felinarelor și o plimbare cu fiica cea mare, care mă zăpăcește cu Penny Board-ul pe care și-l dorește.
-Inspiră profund, îi spun. Simți ce frumos miroase aerul? 
A iarbă, a flori, a proaspăt, ca în vremea copilăriei mele gândesc, dar nu rostesc nimic, să nu influențez ființa neastâmpărată  care inspiră forțat și expiră rapid, fără să înțeleagă cu adevărat cât de prețioasă  e clipa.
-Uite câte stele sunt, vezi Carul Mare? îi spun.
După un timp, zărește Carul Mare. Nu e neapărat impresionată.
Îi  povestesc de Ovidiu Bojor și de marea de stele pe care a văzut-o pe când era în Himalaya. Aflu că și ea vrea să exploreze munți și să ajungă pe Everest. Apoi  aflu că ar vrea să fie astronaut și să pună piciorul pe Lună. Ne gândim cum se poate ajunge la NASA. Dezamăgire mare când află că trebuie să fii foarte bine pregătit la matematică și fizică JJJ.

Pregătire de somn: fiecare citim câteva pagini din cărțile noastre, una lângă alta, împărțind inechitabil patul (conform principiului Paretto ea primește 80%, eu 20%).


GÂNDUL

Întuneric, greieri, stele. 
Mulțumesc, Doamne, pentru  aceste daruri!


P.S. Nu, nu toate zilele sunt 'lapte si miere', unele sunt de-a dreptul dificile, dar prefer să le păstrez in memorie pe cele care au adus mai mult bucurie...