sâmbătă, iulie 27, 2013

Mâncare rapidă și hrănitoare: salată de fasole păstăi

Apreciez mult hrana care are următoarele calități :
  • se gătește repede
  • e compusă din ingrediente naturale
  • e sănătoasă
  • e gustoasă
  • e sățioasă
  • se gătește repede :)
Așa că vă propun o rețetă simplă pentru prânz sau cină: salată de fasole păstăi, sau rasol de fasole cum i se spune prin Prahova.

Ingrediente:
  1. fasole păstăi fiartă în aburi (puteți adăuga și morcovi)
  2. ulei presat la rece (măsline, floarea soarelui)
  3. zeamă de lămâie sau oțet de mere
  4. pătrunjel verde tocat mărunt
  5. mujdei de usturoi (românesc!)
  6. fulgi de drojdie
  7. sare (neiodată și fără antiaglomeranți)
Preparare:

   Mai simplu nici că se poate: fasolea răcită se amestecă bine cu restul ingredientelor. Cantitățile variază în funcție de gustul fiecăruia.La fel și servirea: ca fel principal sau ca garnitură la friptură.

Blinkie de la Lumea Piticilor

miercuri, iulie 24, 2013

Vacanță în Prahova



Bine v-am regăsit !

Ne-am întors dintr-o scurtă vacanță la părinții mei prahoveni. În cele două săptămâni am avut ocazia să petrecem timp în diverse locuri, cu oameni dragi, care ne-au răsfățat cu daruri și bunătăți: de la minunatul coș cu flori primit în dar de la părinții mei de ziua mea până la mâncarea de bame pregătită de mama (am iubit mult bamele în vremea copilăriei și n-am mai mâncat de ani buni, pentru că în Ardeal nici măcar nu s-a auzit de ele), preparatele irezistibile ale surorii mele (niciun fost carnivor nu poate rezista cu ușurință mâncărurilor gătite de ea!), dulciurile (ah, o altă ispită căreia i-am căzut nu o dată pradă!) pregătite tot de ea sau dulceața de cireșe amare, afine si zmeură care stătea cuminte pe rafturile frumos aranjate de mama, așteptând pofticioșii musafiri... Să vă mai spun de ciorba de știr (lobodă) și mâncarea de urzici cu mămăligă primită de la vecina noastră, o bătrânică a cărei imagine se împletește duios cu amintiri dintr-o copilărie dureros de îndepărtată, de înghețata însoțită de povești în grădina fostului meu profesor de limba română din gimnaziu, despre delicioasele fructe cu care tatăl meu cel grijuliu ne aproviziona constant sau despre extraordinar de parfumata zmeură de pădure ale cărei bobițe te îmbiau să le guști una câte una ca să le apreciezi cu adevărat?

Chiar dacă vremea a fost mai răutăcioasă cu noi câteva zile și rochițele stăteau pitite în geamantane în timp ce treningurile sau puloverele ne adăposteau de frig (satul copilăriei mele se află într-o zonă muntoasă), ne-am bucurat de revederea cu cei dragi, printre lecții (noi terminăm școala prin august), drumeții și vizite.

Am apreciat mult efortul făcut de părinții și de familia surorii mele care s-au străduit să ne înțeleagă și să respecte „ciudățeniile” alimentare și diferența de program (familia noastră face parte din grupa păsărilor de zi, care au nevoie de somn între  orele 21, 21.30 și 7.00, familia surorii mele se încadrează la categoria bufnițe care se culcă și se trezesc mai târziu).


  


 


Verișorii s-au jucat, au cântat, s-au uitat și la desene (atunci când n-apăream eu, care să le răpesc această bucurie, ademenindu-i cu alte activități J ) au ascultat povești, și-au demonstrat măiestria la diverse activități artistice (de la suflat din toate puterile într-un fluier, pictat cimentul din fața casei sau ghivece pentru minunatele flori îngrijite cu atâta drag de mamaie până la desenat cu creta în curtea surorii mele). Nectaria s-a autoînsărcinat cu descoperirea ouălelor proaspăt făcute în cuibar și striga plină de entuziasm la fiecare ou găsit cald, ca să nu mai spun de mângâiatul și pupatul puilor sau de bucuria pe care ne-a produs-o o veveriță care țopăia veselă și foarte sprintenă prin curtea bunicilor.
Ar mai fi făcut năzdrăvanii mici tot felul de trăznăi, dacă nu eram atenți și uneori... preferam să nu fim chiar atât de atenți :).


Pentru că iulie e luna în care ne adăugăm un nou an în salba vieții, atât soțul meu cât și eu, am decis, înainte să plec de acasă să îi fac o surpriză și să mergem la Bușteni, loc atât de drag inimii noastre (acolo am petrecut săptămâna de miere!) pentru o zi. Până la urmă au fost două zile, cu vânt și vreme foarte capricioasă (la plecarea noastră se înseninase J), dar asta tot nu ne-a împiedicat să ne bucurăm, alături de copiii noștri de această dată de revederea cu munții. Am urcat cu telecabina (prilej de multe exclamații și chiote de bucurie pentru fete) până la cabana Babele, iar acolo ne-au luat în primire vântul, ploița recișoară, norii și aerul minunat pe care l-am recunoscut imediat. A fost emoționant să coborâm cu copiii până la cabana Caraiman și să privim (eu numai cu un sfert de ochi!) prăpastia înfricoșătoare din spatele cabanei, să parcurgem un drum de care suntem atât de legați sufletește, de data aceasta împreună cu prichindelele care se tot minunau de cele văzute și auzite (le povesteam diverse peripeții de pe munte), dar eu una n-am scăpat de teamă multă vreme, pentru că nu eram echipați corespunzător, vântul sufla uneori fără prea multă milă, norii acopereau deseori crucea de pe Caraiman mișcându-se apoi în direcția noastră (iar o ploaie chiar și pe acel traseu scurt, mai ales cu doi copii mici și o gravidă nu e ceea ce și-ar dori majoritatea iubitorilor de munte!). Fetele au mers cu vitejie pe jos sau în brațe la tati (Nectaria, căreia îi sufla vântul peste picioarele parțial dezgolite, se plângea de frig), am cules cimbrișor de poiană (pentru ceaiul din dimineața următoare), am admirat și pozat tot felul de flori și ne-am bucurat de orice rază de soare care dezvăluia măreția Bucegilor. Am coborât cu părere de rău spre seară (din nou cu veselie și emoții în telecabină), iar a doua zi, înainte de plecare am mers la cascada Urlătoarea, chiar dacă noroiul din pădure (seara precedentă a plouat bine!) se încăpățâna să împiedice turiștii.
De data aceasta, tovarășele noastre au mers amândouă mai mult pe jos, astfel că la prânz au devorat porumbul copt și pizza pe care le-am cumpărat, găsind loc chiar și pentru un ecler de la cofetăria Floare de Colț ! Porumbul copt avusese mare succes și la Babele, unde, împreună cu doi kurtosi mult prea bine mirositori și un ceai cald delicios, ne-a încălzit puțin înainte de a purcede în drumeție. A urmat un popas în cochetul parc din Bușteni, sărituri la trambulină (fetele au prins repede puteri după mâncare !) și... așteptarea trenului care să ne lase la gară în Ploiești, de unde ne-a preluat din nou tatăl meu cel harnic și grijuliu.

Peste câteva zile am plecat la familia surorii mele, care ne-a găzduit mai ceva ca la pensiune de 5 margarete și nu de puține ori m-am gândit ce grozav ar fi ca Măriuța și Nectaria să aibă peste ani o legătură așa de frumoasă cum au creat părinții noștri între sora mea și mine...

După o plimbare printre tot soiul de animale găzduite de Grădina Zoologică de la Bucov (erau niște căprioare atât de delicate și doi urși care au mâncat cu mare poftă din merele noastre !), după o joacă bună, mese delicioase și o plimbare sub lună plină, ne-am despărțit cu greu, dar cu nădejdea că ne vom revedea în curând, cu voia Celui de Sus.

Cred că vom auzi cu toții pentru multă vreme glasurile vesele ale copiilor și nepoților, care cântau din toate puterile Un motan cât un pisoi și Elefantul Cici, fără să înțeleagă rostul lacrimilor dulci-amare, șterse pe furiș...


Voi ce locuri frumoase sau oameni frumoși ați întâlnit în această vară ?



miercuri, iulie 03, 2013

Cea mai frumoasă zi...

                                                                      
 e azi ! 

M-am trezit la 5.30, dar am zis că azi e musai să dorm mai mult. Am mai moțăit lângă Nectaria, care se tot băga cu nasul în mine.

Pe la 6.25 am deschis din nou ochii. Soarele scălda dormitorul într-o lumină plină de viață.

Am zis: Doamne, binecuvântată fie această zi, ajută-mă s-o prețuiesc !

Am luat cartea care rămăsese în pat peste noapte și am început să citesc. Spune pot și vei putea. Infuzie concentrată de optimism.

La 7 m-am dat jos și am avut câteva clipe de întâlnire cu Dumnezeu. În liniște. Chiar lângă patul unde Nectaria dormea în tihnă.

Le-am trezit pe fete pe rând, cu cântece și mângâieri (nu se întâmplă așa în fiecare zi!). Ce zâmbete frumoase au !

Bem o limonadă delicioasă de orz verde (apă+miere+lămâie+pudră de orz).

Fugim la piață și cumpărăm multe fructe pentru micul dejun. Slavă Domnului că le-am putut cumpăra și am avut tot ce ne-a trebuit !

Micul dejun ? Un deliciu : fulgi de ovăz+pepene galben+banane+piersică+cireșe. O minunăție de arome !

Lucrat apoi cu mult succes la matematică și citire. Nectaria ascultă un CD cu cântece pentru copii în engleză și cântă, apoi colorează pe niște foi.

Mașina spală haine. Harnică mașină !  Să le dea Dumnezeu sănătate celor care au inventat-o !

Fetele au liber la prânz, mami are liber și ea :).

După-masa a venit rândul scrisului și al ortogramelor. Succes și renunțat la căutarea perfecțiunii într-un mod chinuitor: sigur m-ul acela va ieși mai bine data viitoare și toate bastonașele lui se vor alinia cuminți spre dreapta în loc să plece fiecare în câte o direcție. Și s-au aliniat !

Nectaria ne-a surprins pe amândouă: a numărat până la 20. Când o fi învățat ?!?

Devin conștientă de un miros necunoscut... transpirație. Detectez sursa: Măriuța. Asta e ceva cu totul nou, până acum nu am simțit niciodată. Și mă cuprinde o înduioșare (nu la adresa mirosului !). Fetița noastră crește... că vreau, că nu vreau să accept sau să conștientizez.

Fetele sunt pe afară, se joacă cu niște cățeluși, răceala Măriuței pare să evolueze spre vindecare.

Mami scrie pe blog :), tati tocmai a sosit.
Merg să pregătesc cina. Simplă, dar cu bucurie.
Și poate ajung și pe afară să fac o plimbare. Poate chiar cu tati, după ce adorm fetele !

Doamne, mulțumesc pentru această zi !
Binecuvintează-le și pe cele ce vor veni !

Imagine preluată de pe Facebook :)



marți, iulie 02, 2013

Alegerea programei școlare când educăm copiii acasă (II)




Bine ne-am regăsit în spațiul virtual !

Iată și prezentarea celor mai cunoscute stiluri de a face homeschooling, după cum am promis. Aș vrea să subliniez câteva aspecte, pe care poate nu le-am accentuat suficient la conferință:
  • suntem responsabili de educația copiilor noștri, indiferent ce variantă de școlarizare alegem (acasă sau în sistemul public)
  • nu există o metodă perfectă, ci fiecare familie își va găsi drumul propriu după mai multe încercări și e foarte posibil ca de-a lungul mai multor ani să încerce diferite tipuri (tradițional, Charlotte Mason, unschooling...)
  • părinții care au copilul în școlile de stat pot folosi cu succes o metodă sau alta, în timpul liber al copilului (amintindu-și totuși că e nevoie și de timp cu adevărat liber !)
  • multe dintre metodele ce urmează a fi prezentate au elemente comune, se suprapun uneori (ex. Montessori și Waldorf)
  • când începeți documentarea, citiți din perspectiva celor care au urmat cu succes o anume cale, nu porniți de la criticii metodei respective
  • prezentarea de mai jos nu e exhaustivă, vă rămâne bucuria de a descoperi tot mai multe informații (vă ofer la sfârșitul postării câteva surse)

De aici pornim la drum. Dar încotro, pentru că  avem multe posibilități, toate atrăgătoare, ceea ce e o binecuvântare și o povară în același timp, nu ? Sigur știți cum e să ai prea multe opțiuni și să nu te poți hotărî.
Singurul sfat pe care îl am e să vă urmați intuiția...

 

METODA TRADIȚIONALĂ 


  1. constă în folosirea materialelor binecunoscute: cărți și caiete de lucru
  2. instructorul beneficiază de lecții gata planificate, într-o ordine prestabilită, ceea ce se poate dovedi avantajos din punct de vedere ale economiei de timp 
  3. se bazează pe memorarea datelor și evaluarea cunoștințelor prin exerciții de tipul : întrebări-răspunsuri, completează spațiile libere, alege varianta corectă etc.

 
     EDUCAȚIA CLASICĂ

  1. dezvoltă gândirea critică, oferă o cultură solidă
  2. se bazează pe interesul copilului pentru un anume subiect, dar stimulează în același timp interesul pentru domenii necunoscute
  3. este centrată pe limbaj (citit, ascultat, vorbit) care solicită intens creierul și nu pe imagine (video, TV de pildă), care îngăduie minții să recepteze pasiv informația (recomand călduros cartea dnului. Virgiliu Gheorghe, Efectele televiziunii asupra minții umane)
  4. organizată pe baza conceptului de trivium, adică educație în trei etape:
    • elementară, "gramaticală"- cum gramatica e esențială pentru limbaj, la fel e și această etapă a colectării, memorării informației pentru educația clasică; este specifică claselor primare când copiii iubesc asimilarea uneori "papagalicească" a datelor, stocarea denumirilor geografice, științifice, a clasificărilor, a operațiilor matematice
    • logică - etapă specifică ciclului gimnazial, implică atât asimilarea informației cât și dezvoltarea gândirii critice; copilul începe să facă tot felul de conexiuni, să descopere relația dintre diverse date, este etapa în care expresia cheie e DE CE ?
    • retorică - etapă specifică anilor de liceu, în care scopul principal este stăpânirea artei de a vorbi frumos; adolescentul se exprimă pe sine în raport cu tot ceea ce învață, descoperă (din orice domeniu), această exprimare a concepțiilor, a personalității proprii fiind caracterizată de eleganță, claritate, fluență, coerență
       5. firul călăuzitor e istoria al cărei studiu se reia de trei ori pe durata celor doisprezece ani de școală, astfel:
      • Antichitatea - clasele I, V, IX
      • Evul Mediu - Renașterea Timpurie - clasele II, VI, X
      • Renașterea Târzie - Epoca Modernă - clasele III, VII, XI
      • Epoca Modernă - perioada contemporană - clasele IV, VIII, XII
Studiul istoriei se îmbină armonios cu studiul altor domenii (arte, științe, muzică, literatură), iar legăturile între informații sunt făcute de elev, nu de un factor extern (ex. autorul unui manual).






CHARLOTTE  MASON (1842- 1923)

  • educator britanic, scriitor prolific pe tema educației, rândurile sale sunt inspirate de bogata experiență în lucrul cu copiii
  • metoda creată de ea oferă o programă școlară generoasă, copilul e privit ca un ansamblu, de aceea subiectele academice ocupă doar o parte din studiu, cealaltă urmărind însușirea de cunoștințe în domeniul muzicii, al artelor, al studiului naturii, al lucrului manual
  • este o metodă ce poate fi preluată în întregime sau adaptată, combinată cu alte tipuri de educație, potrivită în orice timp sau zonă geografică
  • Charlotte Mason definea educația ca fiind o:
    • Atmosferă - se referă la mediul în care trăiește copilul, la influența pe care o exercită părinții
    • Disciplină - se referă la formarea obiceiurilor bune care le vor folosi copiilor pe măsură ce cresc
    • Viață - se referă la hrana spirituală a copiilor, la cărțile și gândurile vii pe care le oferim copiilor în locul unor date sau rezumate seci ale faptelor
  •  rolul profesorului e acela de ghid, el pregătește festinul ideilor vii, apoi lasă copilul să formeze singur asocierile
  • principiile esențiale în acest stil de educație sunt:
      • lecții scurte - max. 20 de minute la început, apoi max. 40 de minute pentru a menține trează atenția
      • obiceiurile bune - menținerea atenției alerte și îndeplinirea unei sarcini cât se poate de bine ("best effort")
      • alternarea materiilor solicitante cu altele mai relaxante (ex. matematica e urmată de lucrul manual)
  • metodele principale de lucru sunt cărțile vii, scrise într-un stil conversațional sau de o persoană pasionată de subiect, care fac apel la imaginație și la emoții, facilitând astfel asimilarea informației și narațiunea care presupune că elevul depune un efort important în redarea informației (el povestește tot ce-și amintește dintr-un text), dar mai mult decât atât, el exprimă mai mult sau mai puțin conștient, asocierile care se creează în mintea sa și opiniile proprii, adică iese la suprafață personalitatea copilului

Continuarea în episodul următor !
Puteți citi prima parte a prezentării aici.
Puteți asculta prezentarea acestor stiluri de educație din cadrul conferinței Educația acasă, din Cluj, 15 iunie 2013, aici.


Întrucât n-am salvat link-urile când trebuia, nu pot spune cu precizie de unde am preluat pozele; cel mai probabil de pe allposters.com. Data viitoare voi fi mai atentă.

Blog Archive