vineri, decembrie 24, 2010

La mulţi ani !

Noi schimbăm bolile (după varicelă Nectaria a făcut rubeolă şi acum o viroză pe care o avem toţi, de altfel) de aceea n-am mai deschis calculatorul de mai bine de o săptămână.
Vă doresc tuturor Sărbători cu multe bucurii dumnezeieşti şi cu multă dragoste!

joi, decembrie 02, 2010

Concurs cu premii în cărţi


Când e vorba de astfel de premii, sigur mă înscriu! Editura Iona şi blogul Eugenia şi Alexandra ne ademenesc la lectură :) Două cărţi frumoase aşteaptă să fie citite de copiii noştri: Povestea Sfântului Ierarh Nectarie şi Cântarea lui Nicolae.
Parafrazându-l pe vânzătorul de zmeură de la mare (despre care am mai vorbit) aş spune : Nu daţi banii pe prostii, luaţi cărţi pentru copii !

luni, noiembrie 29, 2010

Născuţi la comandă

Zilele acestea am urmărit (pe apucate) două filme: unul artistic, unul documentar, care au un punct comun. Acest punct comun e una din marile mele slăbiciuni, pentru că îl reprezintă copiii. Copiii născuţi şi nenăscuţi.
Mă întreb ce aş fi ştiut dacă trăiam mai mult în perioada comunistă (eram doar în clasa a IV-a când a căzut regimul Ceauşescu), dar astăzi ştiu cu certitudine că a lua locul lui Dumnezeu şi a decide când să se nască şi când să nu se nască cineva este o catastrofă. Soluţia mi se pare atât de simplă şi nu aparţine niciunei extreme: nici celei române care obliga femeia să nască, nici celei chineze care obligă femeia să avorteze.

"Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte"
Mă opresc. Am prea multe în suflet şi risc să stârnesc tulburări pe care nu le doresc şi care nu sunt de folos. Abia le pot purta pe ale mele iar capul îmi e plin de prea multe gânduri neliniştitoare.


Filmul documentar "Născuţi la comandă"


Filmul artistic regizat de Cristian Mungiu "4 luni 3 săptămâni şi 2 zile"

vineri, noiembrie 26, 2010

6 luni sau despre începutul diversificării

Anunţăm oficial că am început diversificarea.
Am împlinit cele 6 luni necesare sugarilor alăptaţi şi iată-ne (când am ajuns oare şi aici???) savurând măr ras cu banană oferite de mănuţa nerăbdătoarei surioare. De data aceasta avem o linguriţă şi un castron de lemn, aşa că suntem mai aproape de natură, dar am sacrificat culorile vesele ale castroanelor şi tacâmurilor din plastic.
Chiuim şi scoatem tot felul de sunete la vederea castronelului (şi nu numai), dar surpriza cea mai mare e că putem ronţăi din banană singure, evident cu ceva moscoleală pe faţă şi haine! Bucăţi mari de măr, gutuie, cartof fiert în coajă, morcov crud au prezentat interes şi probabil au mai calmat durerea gingiilor.
Ceea ce vreau să subliniez e că bebeluşii ar trebui încurajaţi să experimenteze hrana adevărată, să fie lăsaţi să deţină (sub supraveghere strictă!) puţin control asupra unui proces atât de important cum e hrănirea. Cred că efortul de a curăţa câteva pete va fi răsplătit, ulterior, de un apetit şi o curiozitate sănătoase şi poate că o astfel de atitudine ar reduce accesele de "mofturoşenie" de mai târziu. Rămâne să vedem dacă supoziţia mea se va confirma... Nu am deocamdată decât experienţa cu Măriuţa (care o confirmă) şi un început de experiment (cu Nectaria).
De aici mă voi inspira deseori şi din cartea Copilul vegetarian a Elenei Pridie.

joi, noiembrie 25, 2010

Activităţi pentru copiii din Cluj

Unde ne-am dori să mergem după ce scăpăm de varicelă (amândouă fetele au primit acest cadou de la tati !):

1. secţia pentru copii a Bibliotecii Judeţene "Octavian Goga"; mai aproape de noi e filiala din Mănăştur (cred că Măriuţa ar fi încântată de ludotecă)

2. atelierul de creativitate Alungă plictiseala

3. muzeul zoologic

4. clubul Kids' din Floreşti

Voi ce propuneri aveţi ?

Imagine

vineri, octombrie 29, 2010

Hrana gravidei


Am găsit acest articol tradus şi regret că nu l-am găsit mai devreme :). Am selectat un fragment din el, dar cred că merită să îl citiţi integral. Autoarea este Dorothy Shepherd, medic britanic care practica homeopatia.

Cea mai bună dietă pe timpul sarcinii este o dietă strictă lacto-fructo-vegetariană începând cel puţin de la trei luni încolo (sublinierea îmi aparţine). Dacă mama nu poate fără mâncăruri cu carne, poate fi permis peştele de două sau trei ori pe săptămână până la şase luni; în general este mai bine să se abţină de la peşte, carne sau păsări de orice fel.

Răsplata este mare ; mama se simte bine; nu vor fi probleme în timpul naşterii; nu vor fi necesare instrumente; naşterea va fi uşoară şi va dura puţin ; copilul va fi mic, slab şi rezistent; capul lui este moale şi uşor adaptabil la canalul natal şi invariabil el este un copil sănătos. Acest lucru s-a dovedit o realitate, spre satisfacţia scriitoarei, de-a lungul unei perioade de douăzeci de ani; şaptesprezece ani în practica medicinii generale şi mulţi ani ca şi Coordonator Medical al unei Clinici Pre-Natale - cu condiţia ca mama să urmeze instrucţiunile care i s-au dat.

Este dificil, bineînţeles, să convingi mama obişnuită, din clasa muncitoare, că nu e necesară carnea şi că ea nu se va simţi slăbită dacă nu o va mai mânca; prin urmare, cele mai bune rezultate s-au obţinut cu părinţii cu judecată, din clasa de mijloc, care au înţeles motivele şi au urmat instrucţiunile cu sfinţenie.

Pentru a preciza, pe scurt, dieta ar trebui să constea din : pâine integrală, budincă de ovăz fiert în lapte, ouă cu moderaţie - nu mai mult de unul pe zi - şi cel puţin o cană de lapte pe zi. Orice fel de vegetale, gătite în mod tradiţional sau la aburi ; salate crude - cel puţin una zilnic. Chiar şi în Anglia, salatele se pot obţine tot anul, şi la un cost rezonabil, dacă vă mulţumiţi cu creson, ţelină sau roşii, păstârnac, morcovi tocaţi şi raşi, napi, varză , germeni de grâu şi conopidă pe timpul iernii. Fructe există o varietate : mere, portocale, grapefruit, lămâi, prune, curmale, smochine ; toate fructele moi, în anotimpul lor, cât de multe pot fi mâncate ; nuci, dacă sunt bine mestecate sau măcinate într-o râşniţă de nuci. Pentru cereale, tapioca, orez brun, mei etc., şi folosiţi zahăr de Barbados, nu zahăr alb prelucrat. În sfârşit includeţi macaroane din făină integrală, brânză - de preferat brânzeturi cremă proaspete - şi aveţi o dietă variată şi interesantă care este uşor digestibilă. Bineînţeles nu trebuie folosite supe de carne ; numai extrase vegetale similare şi condimente, pentru a da gust.

Această dietă a fost încercată efectiv chiar şi în cazul femeilor în jurul vârstei de patruzeci de ani şi restricţiile au fost uşoare şi nu au cauzat anxietate.

Nu ar trebui să se consume cafea şi nici stimulanţi, ceai numai în strictă moderaţie şi nici alte lichide exceptând apă, lapte, lapte de orez şi sucuri de fructe.

Homeopatia ar trebui să fie singurul tratament medical. După cum am spus înainte - sănătatea unei mame însărcinate poate beneficia minunat în acest timp şi dacă o femeie se simte bine pe timpul sarcinii, preceptul remediilor simple şi al trăirii simple vor fi fost înţelese şi vor fi avut repercursiunile lor favorabile în ridicarea standardului sănătăţii generale în comunitate.

Continuarea aici

joi, octombrie 21, 2010

La luptă cu sinuzita !




Se pare că mi-am biruit duşmanul din nou! Acum 2 ani l-am biruit cu un antibiotic foarte puternic prescris de ORL-ist, anul acesta cu arme naturale!!!













  • spălături nazale cu apă+ sare de mare netratată, de câteva ori pe zi
  • ulei esenţial de eucalipt, tea tree, pin, levănţică luate cu miere de 3, 4 ori pe zi
  • ulei esenţial de eucalipt, tea tree, pin, levănţică amestecat cu ulei de floarea-soarelui masat pe frunte şi rădăcina nasului
  • bitter suedez (românesc) intern
  • comprese cu bitter suedez pe frunte, apoi înfăşurat capul cu un fular mai gros
  • inhalaţii cu oţet de mere şi uleiuri esenţiale (chiar şi de scorţişoară!)
  • propolis brut mestecat sau tinctură 2 pic/kgcorp
  • ceaiuri calde cu miere
  • 1 pastilă paracetamol sinus
  • usturoi şi ceapă consumate din abundenţă
Nădăjduiesc ca în curând durerea de cap sa rămână o vagă amintire...

miercuri, octombrie 20, 2010

Cântec de neuitat

Unul din cântecele cu adevărat româneşti pe care îmi doresc să le "întipăresc" în sufletul copiilor noştri.

luni, octombrie 18, 2010

Plante folositoare mămicii "alăptătoare"

Acum 4, 5 ani căutam înfrigurată soluţia minune care să mă facă să produc râuri de lapte pentru Măriuţa. Am luat şi Galactogil, deloc ieftin (într-o perioadă l-am obţinut cu mari eforturi din Franţa, datorită naşei noastre), am citit tot ce am găsit disponibil, însă concluzia la care am ajuns după multe căutări a fost că încrederea în reuşită şi liniştea sufletească (dată de încrederea în Dumnezeu) sunt soluţia mult visată.
Cu Nectaria totul a decurs simplu şi firesc, astfel încât, mulţumesc Domnului, consum ceaiuri doar de plăcere. Iar ea, la fel ca şi Măriuţa, are acces la "restaurant" nelimitat :)...
Iată câteva plante pe care Domnul ni le-a dăruit cu generozitate pentru a ne ajuta în caz de nevoie. Sunt convinsă că lista e incompletă. Orice contribuţie e binevenită!

Anason

Busuioc

Urzica

Chimen

Fenicul

Mărar

Morcov

Spirulina

Shatavari

Schinduf

duminică, octombrie 17, 2010

Ce-am mai făcut în ultima vreme

Din agenda noastră încărcată :) vă prezentăm câteva activităţi recente (printre aspirat năsucuri, dat medicamente, frecţii, schimbat scutece etc. etc. etc.):

plimbare la pădure, cules de mentă sălbatică pentru săculeţ parfumat şi întâlnire cu oile

citit cărţi de la British Council





































efectuat diverse exerciţii premergătoare scrisului (luate de pe Internet, din păcate nu mai ştiu ce site, dar puteţi căuta pre-writing activities pe Google)





şi... răsucit pe burtă de pe spate, un deliciu pentru privitori (exerciţiu ce consumă multă energie, din câte am văzut, şi multă voinţă!).

















































































































































miercuri, octombrie 13, 2010

Legumă mănânci, legumă eşti !


Acesta e răspunsul dat de socrul meu, când am încercat timid să explic de ce nu mai vreau să consumăm carne. Acest răspuns e sinteza perfectă a tuturor celorlalte replici venite din "mediul înconjurător". Eu însă am văzut altceva din proprie experienţă (adică pe parcursul ultimei luni în care n-am mâncat carne, iar lapte şi ouă foarte puţin). Deşi am răcit rău (de 3 ani incoace, in fiecare toamna prind cate o viroză urâtă, ceea ce mă face să cred că nu lipsa cărnii e problema...) combinaţia de produse apicole şi cătină m-a ajutat să mă ţin pe picioare, în condiţii de oboseală mare. Fructele, seminţele, legumele proaspete m-au făcut să mă simt bine şi am putut mânca pe săturate (!) fără să mă tem de rotunjimi :)
Există două cărţi care m-au determinat să reduc, pentru întreaga familie, aproape de 0 consumul de proteine animale (deşi îmi place fripturica, ouăle sunt o mare slăbiciune, iar laptele era nelipsit din casa noastră!).

Studiul China este prima din ele, pe care am citit-o pe nerăsuflate înainte de a pleca la mare. Esenţa cărţii a fost surprinsă foarte bine de dna. dr. Soescu şi, cu permisiunea dumneai, voi posta aici recenzia cărţii.

De aproape o luna, citesc si recitesc o minunata carte despre nutritie care se numeste Studiul China, scrisa de dr. T. Colin Campbell. Cartea descrie cel mai complet studiu asupra nutritiei efectuat în ultimii 50 ani de un cercetator american independent. Iar rezultatele acestui studiu sunt uimitoare si îngrijoratoare. Alimentele devin corpul nostru. Suntem construiti din materia prima pe care o îngurgitam. Celulele noastre se refac în permanenta, astfel ca la fiecare 7 ani, corpul nostru se reînnoieste complet. Calitatea hranei noastre se regaseste în starea noastra de sanatate. Ca medic, nu ma pot opri sa nu ma îngrijoreze calitatea din ce în ce mai proasta a sanatatii oamenilor. Copii bolnaviciosi, tineri deja obositi si astenici, adulti cu multe boli cronice si batrâni aproape invalidati de suferintele lor. Si consum din ce în ce mai crescut de medicamente si servicii de sanatate. Oamenii petrec mai mult timp la cozi la cabinetele medicale si la farmacii, decât la un spectacol sau o plimbare în parc. Viata citadina a devenit o povara dificil de purtat de oameni, iar multi accepta cu stoicism suferinta ca fiind normalitate. Dar daca nu este asa? Daca exista posibilitatea de a schimba aceasta stare de lucruri, facând doar o schimbare în modul în care ne alimentam? Din Studiul China, aflam cu certitudine statistica ca alimentatia este cea care favorizeaza aparitia unor boli severe precum cancerele, diabetul, obezitatea, bolile de inima si bolile auto-imune. De aici aflam cum excesul de alimente animale provoaca tulburari metabolice importante, atât la copii cât si la adulti. Daca doriti mai multe informatii, cititi provocatoarea carte Studiul China. Cu siguranta ca nu veti mai privi la fel farfuria cu mâncare.

Vreau sa trec în revista aici, pe scurt cele opt principii alimentare care va vor ajuta sa schimbati ceva în modul în care considerati alimentatia.

  • Principiul nr. 1 – Nutritia reprezinta actiunea combinata a nenumarate substante din alimente. Întregul înseamna mai mult decât suma tuturor partilor. Nu are sens sa consumati numai proteine, sau acizi grasi omega 3 sau mai putine lipide. Fiecare în parte nu influenteaza prea mult starea generala a corpului. Totalitatea alimentelor consumate este importanta.
  • Principiul nr. 2 – Vitaminele nu constituie un panaceu pentru o sanatate buna. A aparut o industrie imensa de suplimente alimentare si mai ales vitaminice. Alimentele de buna calitate, cultivate pe un sol bun si preparate asa cum trebuie au destule vitamine pentru organism. Multe din suplimente pot duce la intoxicatii cu vitamine. Da, sigur ca exista si intoxicatie cu vitamina A sau D, cu rezultate chiar foarte urâte!
  • Principiul nr. 3 – Nu exista de fapt nici un nutrient în alimentele de origine animala care sa nu fie mai bine furnizat de catre plante. Alimentele animale au prea mult colesterol si grasimi. Iar nevoia noastra zilnica de proteine este atât de mica, încât poate fi furnizata de 3-4 linguri de fasole.
  • Principiul nr. 4 – Numai genele nu determina aparitia bolii. Genele functioneaza numai daca sunt activate sau exprimate, iar nutritia joaca un rol critic în a determina care gene, bune sau rele, vor fi exprimate. Unele gene ramân toata viata inactive, iar altele se exprima sub forma bolilor, ca urmare a doi factori importanti: mediul si alimentatia.
  • Principiul nr. 5 – Nutritia poate controla în mod substantial efectele adverse ale substantelor chimice vatamatoare pentru sanatate. Alimentatia este cea care determina în principal daca boala îsi produce efectele rele sau nu.
  • Principiul nr. 6 – Aceeasi nutritie care previne boala în stadiile ei timpurii (dinainte de diagnosticare) poate de asemenea sa stopeze sau sa regreseze boala în stadiile ei mai târzii (dupa diagnosticare). Bolile cronice necesita multi ani ca sa se dezvolte. Este în general acceptat faptul ca un cancer de sân se poate initia dupa adolescenta, dar nu devine detectabil decât dupa menopauza. Spre norocul tuturor oamenilor, aceeasi alimentatie buna produce efecte maxime asupra sanatatii în orice stadiu al bolii. O dieta complet vegetariana cu alimente integrale face sa regreseze boala de inima avansata, îi ajuta pe obezi sa piarda în greutate si îi ajuta pe diabetici sa scape de medicamente si sa revina la o viata cvasi normala, viata dinainte de a avea diabet.
  • Principiul nr. 7 – Alimentatia care este cu adevarat benefica pentru o anumita boala cronica va fi în folosul sanatatii si în ceea ce priveste ale boli, la modul general. Majoritatea bolilor au multe lucruri în comun. Alimentatia benefica într-o directie va produce sanatate si va preveni boala, aproape indiferent care ar fi ea.
  • Principul nr. 8 – Alimentatia potrivita produce sanatate în toate domeniile existentei noastre. Toate sunt în legatura unele cu altele. Alimentatia si nutritia sunt de importanta principala pentru sanatatea noastra. Procesul de a mânca reprezinta cel mai intim contact pe care îl avem cu lumea noastra; este un proces în cadrul caruia ceea ce mâncam devine parte din trupul nostru. Si alte experiente sunt importante, cum ar fi activitatea fizica, sanatatea emotionala si mintala si sanatatea mediului nostru. Conceptul holistic de sanatate încorporeaza toate aceste aspecte. Oamenii au mai multa energie când manânca bine. Aceasta sinergie dintre nutritie si activitatea fizica este extrem de importanta si este dovada ca aceste doua aspecte ale vietii nu sunt izolate unul de celalalt. Combinarea alimentatiei corespunzatoare cu exercitiul fizic ofera mai multa sanatate persoanei în cauza decât suma fiecarei parti luate individual.
A doua carte este Copilul vegetarian, scrisă de Elena Pridie, carte din care m-am inspirat deja în pregătirea unor reţete simple, dar foarte gustoase. Concluzia la care am ajuns este că dacă vrem. cu adevărat, se pot găsi n posibilităţi de hrană, hrană care să fie cu adevărat folositoare trupului nostru.

P.S. Cunosc două familii de vegetarieni: nici ei, nici copiii lor nu par a fi legume...
Sursa imagine

vineri, octombrie 08, 2010

101 de lucruri de facut cu copiii

Nu am cand sa traduc cele 101 de lucruri, insa sunt convinsa ca multe din lucrurile scrise acolo le-ati facut deja.
Nadajduiesc sa va fie de folos link-ul.

101 de lucruri pe care le pot face parintii ca sa isi ajute copiii

marți, octombrie 05, 2010

Toamna se numara...virozele!

Inca traim :), dar chinuit. Suntem toti raciti de la inceputul lui septembrie. Pe rand, de nu stiu cate ori, am luat unul de la altul viroza dupa viroza (eu am ajuns la pneumonie si inevitabilul antibiotic (: ), asa ca n-am timp nici sa respir, daramite sa scriu pe blog...
Avem un dulap plin de ceaiuri si tot prepar leacuri naturiste... asta ca sa nu spun ca Nectaria a inceput diversificarea cu mucilagiu de orez (pentru diaree) si sirop de ceapa si ridiche neagra (cu miere)!!!
Remedii homeopate, propolis+polen=laptisor de matca+miere, urmeaza catina, uleiuri volatile si rabdare, rabdare, rabdare.

Ma gandesc ca Dumnezeu ne iubeste mult de ne cearta astfel !:)

vineri, septembrie 17, 2010

Jocuri simple pentru preşcolari

Deşi suntem răciţi cu toţii (tuşim de zor, iar celor mai mici dintre noi le curge şi nasul) asta nu ne împiedică să ne bucurăm de zilele călduroase de septembrie. Am ieşit la pădure cu fetele în ultimele 3 zile, am cules sulfină, am admirat pădurea şi am vorbit despre schimbările produse de venirea toamnei.

Am găsit aici nişte idei simple, deloc costisitoare, care îi pot distra pe cei mici într-un mod util.
  • Jocul cu cârligele de rufe: adunaţi mai multe cârlige şi borcane de diferite mărimi (important e ca gura lor să aibă dimensiuni variate). Copiii stau lângă borcan şi lasă să cadă cârligele în borcan; pentru cei mai mici se începe cu borcane cu gura largă.
  • Jocul cu bean bags (săculeţi umpluţi cu fasole boabe): săculeţii pot fi aruncaţi într-un coş de rufe gol, într-o cutie sau chiar în coşul de gunoi.
  • Bowling: copiii "dărâmă" sticlele de plastic aşezate în faţa lor
  • Micii artişti: lăsaţi-i să vă uimească cu creaţiile realizate din frunze viu colorate (se vor găsi din plin daca a venit toamna...), lipici, sclipici, hârtie, fire de aţă etc.
  • Ghici ce e ? puneţi într-o pungă maro de hârtie diverse obiecte din casă, copii vor ghici după sunet sau formă ce obiect au luat din pungă.
  • Îngheţul (varianta românească se numeşte statuile): dansaţi cu copilul (copiii) pe cântecul lor preferat, cînd s-a oprit muzica, gata şi dansul! (Copiii de la şcoală m-au învăţat statuile, se distrau mult când opream casetofonul şi "înţepeneau" în diverse ipostaze!). Jocul e grozav şi pentru strânsul jucăriilor.
  • Când mă fac mare... uniţi spătarele câtorva scaune pentru a improviza un cort, o casă etc.. Puteţi folosi şi alte obiecte din casă, dar mai ales nu uitaţi să vă jucaţi şi voi, nu doar să priviţi...

sâmbătă, septembrie 11, 2010

Zmeurica la pahare, face bine la bronzare !


Iata "refrenul" care imi va aminti de zilele petrecute pe plaja din Venus, la sfarsitul acestei veri. Nu conteaza ca zmeurica in cauza era 5 lei paharul, doar am dat 5 lei pe un balon in forma de Tweety, caci ne-a pacalit un clown vorbaret si insistent... Nu conteaza nici mucurile de tigari care ornau gratios plaja, nici pungile sau cutiile aruncate pe plaja sau in apa, nici macar faptul ca am dormit pe niste saltele antice (a se citi saltele tip copaie, in care vii unul peste altul) din hotelul FLORICA de 2 stele (probabil i-a zburat vantul o stea) pe care nu-l recomand nici neprietenilor, sau faptul ca stateam mai mult cu usa inchisa la camera sa nu intre fumul de tigara de la vecini... Si nu vad niciun motiv sa imi amintesc de fetele iritate ale celor care serveau la autoserviri, sau ale multora dintre vanzatori sau de intarzierile deja obisnuite ale trenurilor noastre (2 ore la dus, 4 ore la intoarcere!).
Imi voi aminti cu drag de balacelile cu Mariuta (intr-o singura zi am reusit sa inot singura vreo 20 de minute!), de serile cu luna plina cand nu ne mai dezlipeam de pe plaja, de zambetele adresate Nectariei (care a suportat cu bine totul), de prima ei intalnire cu marea si de faptul ca am reusit, slava Domnului (!), sa plecam undeva toti 4 si sa adaugam amintiri in "cufarul" familiei.
In plus, am cunoscut noi oameni si asta e o experienta ce te imbogateste...

duminică, septembrie 05, 2010

Experimente ştiinţifice pentru copii !!!

Am cumpărat această carte din Mangalia, evident pentru cele două mici "eleve" ale mele (ştiu că una e încă prea mică!). Cred şi fizica şi chimia pot fi învăţate cât mai plăcut!!!

365 de super experimente stiintifice este o carte distractiva pentru toata lumea. De asemenea, ea poate trezi curiozitatea stiintifică a copiilor.

Experimentele sunt deosebit de interesante si usor de realizat, cu materiale aflate la dispozitie în marea majoritate a cazurilor, chiar acasă.

Asemeni unui adevarat om de stiinta, vei invata prin experimente sa observi rezultatele uimitoare si, desi pe parcursul unui an poti face cate un experiment, cunostintele acumulate iti ajung pentru o viata intreaga.

Acum iti poti umple si mai mult timp liber cu activitati antrenante si distractive. Toate aceste experimente iti vor oferi surprize. Unele dintre ele te vor surprinde datorita desfasurarii lor, altele sunt surprinzatoare prin rezultatul lor.

marți, august 17, 2010

Rezultat sondaj

Nu am avut Internet o bucată de vreme, aşa că public de abia acum rezultatul sondajului adresat femeilor.

Din 185 de voturi, 129 de persoane (69%) sunt pentru naşterea acasă asistată de personal medical specializat, 30 (16% ) vor doar la spital, iar 26 (14%) se mai gândesc.
Vă mulţumesc mult pentru timpul acordat şi pentru bunăvoinţă.

Sondajul l-am creat în urma discuţiei cu doctoriţa care m-a asistat la naştere şi care nu crede în posibilitatea naşterii acasă în România. Ba mai mult, nu crede că ar exista doritoare, ceea ce eu i-am infirmat. Dovada stă chiar în acest mic sondaj născut din curiozitate.

Mă întreb ce rezultate aş obţine cu un sondaj mai complex, care să ajungă la un număr mult mai mare de femei şi care să fie publicat sau trimis maternităţilor spre analiză...

joi, august 05, 2010

Cu drag, pentru Siluan

Mihaela m-a înştiinţat că tatăl bebeluşului despre care am scris aici va fi invitat la emisiunea de la ora 8 a lui Dan Diaconescu. Se va organiza şi un teledon, aşa că avem o ocazie în plus să dăruim după puterile noastre.
Ar fi păcat să rămânem nepăsători...

Activităţi simple şi distractive pentru 4 ani

Cusutul pe pânză de in

materiale: pânză, gherghef, ac bont, aţă colorată (noi folosim mouline)
modele: am pus-o pe Măriuţa să deseneze ceva pe pânză; ea a ales un copăcel; modelul este...postmodern judecând după formă şi culori, dar contează distracţia! Durează până învăţăm pe unde trebuie să intre acul, dar având în vedere că eu am fost catastrofă la lucru manual, mă bucur să văd că Măriuţa ştie mai mult acum decât ştiam eu la... 11-12 ani.
sursa de inspiraţie: minunata carte The Creative Family, autor Amanda Blake Soule








Cusutul pe şablon
Aici stăm muuuuuuuult mai bine! După cum se vede în imagini.
sursa de inspiraţie: excelenta carte Să coasem cu Aricel, editura Eikon




































Ultima idee (fără poze!): desenul cu... cremă de ras
materiale: cremă de ras, carton/hârtie mai groasă, (apă), degeţele harnice, coloranţi alimentari sau acuarele/guaşe etc...
sursa de inspiraţie: unul din blogurile din blogroll
observaţii: e de preferat să desfăşuraţi activitatea afară, din motive lesne de înţeles!

luni, august 02, 2010

Ce mult contează o viaţă !


Fără Sfântul Siluan viaţa ar fi fost cu siguranţă mai săracă, iar cu bebe Siluan sănătos va fi cu siguranţă mai bogată. Să ne bucurăm şi noi de însănătoşirea lui şi să contribuim la ea!

http://bebesiluan.wordpress.com/2010/07/31/hello-world/

duminică, iulie 25, 2010

Eucaliptul- "arborele febrei"

Aşa este supranumit eucaliptul pentru virtutile sale antipiretice. Inspirată de cartea Alternative naturale la antibiotice, scrisă de Cristopher Vassey, am folosit uleiul de eucalipt pentru tratarea febrei Măriuţei. Cum n-a avut niciun alt simptom decât febra şi cum mă feresc cât pot de Nurofen&co., am hotărât să o tratez cât se poate de naturist :).
I-am pus comprese cu apă şi oţet pe picioare şi pe frunte şi i-am administrat uleiul de eucalipt intern (amestecat cu miere), dar şi extern (amestecat cu ulei de măsline şi ulei de levănţică) prin masaj şi inhalaţii (candelă) . Temperatura a scăzut, însă noaptea a crescut din nou, iar soţul meu mai sperios din fire :), i-a dat o porţie bună de Nurofen! A doua zi n-a mai avut nimic şi nici acum nu se plânge de nimic, dar încă aşteptăm căci nu ştim ce anume a provocat febra...
Toată casa mirosea frumos a eucalipt şi a levănţică!
În prospectul uleiurilor volatile de la Fares scrie că e interzisa folosirea lor de către gravide, mame ce alăptează şi copiilor sub un an. Eu le-am folosit în toate cele 3 situaţii şi n-am observat nicio reacţie neplăcută... Voi studia problema şi pe site-urile străine.

Mai multe date despre uleiul de eucalipt:

Eucaliptul are efect inviorator, de improspatare, foarte apreciat in cazuri de oboseala, scaderea puterii de concentrare, dureri de cap sau debilitate. Se foloseste in baie, sauna, candela, masaj.
Eucaliptul este eficient in toate tipurile de febra; el scade temperatura si in acelasi timp are un efect racoritor si de improspatare asupra corpului. Astfel, el se poate folosi pentru scaderea febrei in cazuri de dizenterie, difterie, pojar, malarie, febra tifoida. Se face baie, masaj usor, comprese pe frunte.
Actiunea sa antivirala se manifesta benefic in infectii respiratorii: raceala, gripa, sinuzita, pneumonie, bronsita. Uleiul de Eucalipt decongestioneaza caile respiratorii si fluidifica secretiile. Se foloseste in inhalatii, candela, masaj local.
Eucaliptul este un remediu important in tratarea artritei, mai ales cand simptomele sunt agravate de vreme rece. Se aplica comprese sau masaj pe tonele dureroase.
Acest ulei poate fi folosit in infectii genito-urinare ca: cistita (mai ales daca a aparut ca urmare a unei raceli), nefrita, leucoree, sub forma de masaj sau bai de sezut.
Uleiul de Eucalipt impiedica proliferarea infectiilor si de aceea se poate folosi in herpes, rani, ulceratii, dar si in intepaturi de insecte, sub forma de comprese.
Utilizat in candela, Eucalpitul este un excelent antiseptic pentru aerul din camera, fapt util persoanelor care sufera de o infectie contagioasa, sau se afla in convalescenta.

miercuri, iulie 21, 2010

Moaşa, scurt film documentar

O moaşă îşi face datoria în condiţii extreme: războiul dintre Israel şi Palestina în 1967...

marți, iulie 20, 2010

Bebe sănătos=mamă sănătoasă

Din produsele româneşti folosite în casa noastră recomandăm:


















crema antiinflamatoare Conimed cu extract de răşină şi ulei de cătină produsă de ElzinPlant, pentru cicatrizarea epiziotomiei şi pentru orice înseamnă rană, inclusiv eritem fesier.

Produsul are un intens efect emolient, hidratant, protector, tonifiant, reconfortant,
vitaminizant şi nu în ultimul rând curativ în afecţiuni cutanate printr-o puternică acţiune, antiinflamatoare, şi cicatrizantă. Produsul CONIMED CREMĂ este un produs natural, ce poate fi utilizat ca ADJUVANT în tratarea afecţiunilor reumatice, artritelor, arsurilor provocate de agenţi termici, chimici, radiaţii solare şi cobaltoterapie, deosebit de eficient contra acneei juvenile, a vergiturilor. Ameliorează de asemenea circulaţia periferică eliminând senzaţia de membre reci.

ulei de sunătoare de la Favisan folosit pentru masaj pe burtică în caz de colici, bun însă la multe altele ca depresie, arsuri, gastrită hiperacidă, ulcer gastric, hepatită, dischinezie biliară, chisturi de origine hormonală

ulei de tătăneasă, Favisan, adjuvant în ulcer varicos, procese inflamatorii, contuzii, rani, cancer de piele, dermatoze, iritatii dermice

ceai pentru sporirea lactaţiei produs de Fares, delicios şi eficient

Sunt mândră că în ţara mea găsesc asemenea bunătăţi !

miercuri, iulie 14, 2010

Despre un copil îndărătnic

Ieri am împlinit 30 de ani. Încă mi se pare incredibil... Mi-am dorit şi îmi doresc să capăt înţelepciune şi dragoste multă în următorii ani. Iată de ce am nevoie (printre altele) de înţelepciune: citatul de mai jos mi se potriveşte foarte bine!

"Îmi pare rău că micuţa e capricioasă, însă e prea devreme pentru a prevesti rele pornind de la acest fapt. poate că se va schimba pe neaşteptate... Să ştiţi că îndărătnicia vesteşte deseori o voinţă tare, iar asta nu-i o trăsătură rea. Trebuie să aveţi însă înţelepciunea de a înrâuri în aşa fel ca ea să nu bage de seamă că i se porunceşte şi să facă ce doriţi dvs. ca din proprie iniţiativă. Domnul să vă dăruiască pricepere." (Oare cum poţi face acest lucru???) "

De ce asemenea cruce, întrebaţi? Ca să vă smerească şi să alunge gândurile de trufie. Pe deasupra,
ca să vă amintiţi mai des cât de îndărătnici suntem noi înaintea Domnului atunci când în locul voii Lui ne supunem propriilor pofte şi cât de neplăcut este acest lucru lui Dumnezeu."
din Mântuirea în viaţa de familie, Sfântul Teofan Zăvorâtul

joi, iulie 08, 2010

Nectaria a devenit creştină !


Sâmbătă, 3 iulie, s-a petrecut evenimentul mult aşteptat de noi, naşi , bunici, surori şi invitaţi dragi! Invitat de onoare a fost... Sfântul Nectarie, la ale cărui moaşte ne-am închinat cu toţii.Iar după botez şi masă, Nectaria dormit pe săturate în wrap-ul de la Diana!























miercuri, iunie 30, 2010

O naştere de (ne)uitat !

Dacă vă aşteptaţi să găsiţi ceva spectaculos, mă tem că vă voi dezamăgi... Eu însămi sunt încă puţin dezamăgită pentru că naşterea pentru care m-am pregătit sufleteşte atât de mult şi pentru care m-am documentat mai ceva ca înaintea unui examen, a decurs doar parţial aşa cum mi-am dorit. Mi-a luat mult timp până să mă împac cu situaţia şi între timp am sucit problema pe toate părţile...

Travaliul a început duminică noaptea; pe la 2 m-am trezit cu contracţii dese în partea inferioară a abdomenului, am mai citit până pe la 2.30 să mă asigur că nu am nişte simple dureri de burtă... la 2.30 m-am dus să fac duş şi am început să aplic tehnica respiraţiei aşa cum învăţasem şi... chiar a funcţionat! Cântau rândunicile pe la geam (avem câteva cuiburi deasupra bucătăriei) şi eu încercam să mă asigur că sunt în travaliu şi nu doar mi se pare :). Pe la 4 am trezit soţul care s-a speriat că nasc atunci :), dar l-am calmat şi l-am lăsat să se pregătească în timp ce eu am terminat bagajul, am preparat ceai de frunze de zmeură (zice-se că tonifică musculatura uterină) şi sandwich-uri. După 5 contracţiile s-au dus şi mă întrebam când vor reveni... Am luat din oră în oră Caulophyllum, după cum mă învăţase o homeopată, pentru dilatarea colului şi m-am tot mişcat.
Am glumit cu soţul, am citit împreună acatistul Sfântului Nectarie, pe la 7 s-a trezit Măriuţa, am povestit, ne-am jucat, am mâncat şi încet, încet am început să resimt oboseala... Am mai avut contracţii sporadice, dureroase, dar suportabile. Am ieşit la plimbare, puţin la joacă, apoi la biserică, iar starea de spirit era optimistă, în ciuda oboselii şi a unei uşoare tristeţi. Simţeam că se apropie marele eveniment şi că petrec ultimile clipe NUMAI cu Măriuţa.


Ei şi pe când ne-am aşezat la masă am început să simt adevăratele contracţii, cu dureri de spate şi abdomen inferior... Erau scurte, destul de dese şi de puternice, aşa că am terminat de mâncat, am încercat inutil s-o adorm pe Măriuţa citindu-i, până când am lăsat cartea deoparte de durere şi-am început pregătirea de plecare. Mi-am luat rămas bun de la Măriuţa (care a rămas la o vecină), un moment tare dureros... Draga de ea m-a mângâiat calm pe umăr şi m-a întrebat "Te doare tare, mami?" (cred sincer că un copil poate înţelege multe dintr-o naştere fără a fi traumatizat de ea).

Am plecat cu maşina unui prieten la spital, pe care probabil l-am speriat puţin întrucât mai mult "respiram" (!) decât vorbeam, căci contracţiile erau de acum cam la un minut şi foarte puternice. La spital m-a dezbrăcat moaşa, altfel nu cred că mai apucam, m-a controlat o dră. doctor şi mi-a spus: "Haideţi pe masă, că naşteţi!" Până aici au fost toate bune, chiar foarte bune, de aici încolo... adio curaj şi putere de decizie, am fost din nou o marionetă. În sala de naşteri mi-au pus perfuzie cu glucoză (m-am speriat şi probabil eram cam albă, dar în rest n-aveam nimic, aveam de fapt nevoie de o încurajare, nu de substanţe...), m-am urcat cu chiu cu vai pe masă unde dr. mi-a rupt apa (eram dilatată complet, dar cu membrane intacte!). Ce s-a întâmplat nu ştiu, dar a fost extrem de dureroasă operaţiunea pentru care nu am decât un cuvânt: oribil !!! Ştiam că e neplăcut, dar nu dureros... Moaşa l-a adus pe soţ (o mare realizare, date fiind condiţiile din spitalele noastre) şi am fost pusă să împing. Sincer, nu simţeam nevoia, iar poziţia de gândac neajutorat nu mi-a folosit deloc. Aşa că am născut cam în jumătate de oră şi nu imediat şi regret amarnic că n-am spus că nu vreau încă să împing. Despre poziţie... mă îndoiesc că aş fi fost lăsată altfel... În aceste condiţii n-am scăpat nici de epiziotomie. Mi s-a făcut repede si oxitocină ca să elimin placenta, deşi spusesem că nu vreau, cordonul ombilical a fost tăiat imediat, deşi, la fel cerusem frumos să nu se facă acest lucru (dr. neonatoloag m-a întrebat: "Da ce, sunteţi neonatolog?"), iar Nectaria mi-a fost lăsată pe burtică puţin, deşi am insistat să o lase, căci voiam s-o alăptez cât de puţin. Aceşti "deşi" m-au amărât mult...

Peste aproximativ 2 ore am luat fetiţa din secţia de nou-născuţi, în ciuda nemulţumirii evidente a asistentei care s-a uitat la mine urât de-a dreptul că nu zac în pat, aşteptând docilă să o aducă dumneai cine ştie când. Mi-a spus că poate va vărsa şi ce mă fac (?), iar eu i-am spus să nu îşi facă griji. La ceva timp a venit neonatoloaga în salon, de data aceasta mai amabilă, s-a asigurat că suntem bine şi a împins-o pe Nectaria să sugă; noi ne studiam reciproc încă şi Nectaria nu fusese tentată de colostru.


Tati a fost cu noi tot timpul, ceea ce a fost grozav, iar personalul medical a fost amabil per ansamblu (fără să primească "atenţii"!), chiar dacă n-am reuşit să comunicăm perfect (poate şi din cauza timidităţii mele).
Însă impresia mea e că am fost forţată să nasc cât mai repede şi paradoxal, cred că năşteam mai repede dacă eram lăsată să fac ce simţeam!

Vă las să desprindeţi singuri învăţăturile!

9 august 2011 Editare: Amintirile mele despre naştere sunt în continuare vii, iar dacă ar fi să trec din nou printr-o naştere, cred că aş căuta din nou informaţii despre alte maternităţi... Deocamdată nu a apărut în Cluj maternitatea care să te ajute să naşti cât mai natural, folosind poate chiar ajutorul dat de cada cu apă, muzică, dar mai ales minimalizarea intervenţiilor medicale...

sâmbătă, iunie 19, 2010

Sondaj simplu pentru femei

Am adăugat în bara din stânga (sub căsuţa de căutare) un sondaj scurt adresat în special femeilor. Ideea mi-a venit după discuţia cu doctoriţa ginecolog care m-a asistat la naştere. Vă rog mult să vă "rupeţi" câteva secunde pentru a răspunde la întrebare; dacă doriţi să lăsaţi şi comentarii o puteţi face aici, la această postare. Voi explica odată cu expirarea timpului alocat sondajului, motivaţia pentru care l-am postat.

Blinkie de la Lumea Piticilor

duminică, iunie 06, 2010

A sosit pe lume Nectaria!

Ultima zi cu burtică 24 mai 2010:
Prima zi fără burtică şi prima oră de viaţă extrauterină a Nectariei, 24 mai 2010:
Cateva ore mai târziu, după prima alăptare:
2 surori:
A 5-a zi, acasă, între 2 wrap-uri:
Slavă Ţie, Doamne pentru toate!

duminică, mai 23, 2010

Ce facem sâmbăta şi duminica cu şi pentru copiii noştri

Să răscumpărăm vremea – ce facem sâmbăta şi duminica?

Odată cu recenta absolvire a liceului de către fiul meu cel mare, am început să cuget la natura trecătoare a timpului. Când copiii noştri erau mici, îndeosebi în şcoala primară, responsabilităţile şi îndatoririle de zi cu zi păreau fără sfârşit (cred că am petrecut 10 ani cu cel puţin un copil în scutece!) Adesea, încercam doar să răzbim prin fiecare zi, doar ca să o luăm de la început dimineaţa. Şi totuşi – răsfoind fotografiile de familie, dând peste felurite proiecte şcolare şi alte amintiri, mi se întorc în memorie multe lucruri uitate şi, mai ales, cât de iute au crescut copiii. Într-un sfârşit, termină şcoala primară, şi de atunci timpul petrecut de ei în şcoala generală şi liceu pare să treacă tot mai şi tot mai repede. Îi sfătuiesc întotdeauna pe proaspeţii părinţi să preţuiască ceea ce aud şi ceea ce simt când îşi ţin pruncii în braţe, căci atunci când eşti aglomerat şi copleşit, ţi se pare că nu se va sfârşi niciodată – şi totuşi cândva se va sfârşi, şi lucrurile se vor schimba.

Simţirile pe care încerc să le exprim sunt, pe undeva, o conştiinţă a creşterii. O parte din ea, îndeosebi partea ce ţine de aglomerare şi de copleşire, vine o dată cu conştientizarea felului în care erau lucrurile (sau a felului în care trebuiau să fie). Mulţi dintre noi, mai ales bărbaţii, descoperim fără îndoială că erau multe de făcut şi la fel de multe pe care le-am pierdut pentru că a trebuit să lucrăm sau să călătorim cu serviciul. Însă în alte dăţi e vorba de o aglomerare căreia i-am îngăduit să pătrundă în vieţile noastre pentru că am dorit să le punem la îndemână copiilor ceea ce am crezut că e cel mai bine – fie în sport, fie în artă sau în stimularea intelectului. Poate că privim îndărăt şi ne gândim: „A meritat pe deplin, am face-o din nou”. Dar poate că ar trebui să ne gândim şi să dăm lecţii copiilor noştri despre ceea este cu adevărat important, poate că ar trebui să ne gândim la ceea ce vor ajunge şi ei, la un moment dat, să-şi înveţe copiii…

Ceea ce vreau să spun e că o sumedenie din lucrurile pe care le facem singuri şi în familie, îndeosebi în sâmbete şi în Duminici, chiar dacă nu-s rele în sine, totuşi nu ne pregătesc pentru experienţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, „şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17:3). În evanghelia praznicelor Maicii Domnului (ce se citeşte, de pildă, la Naşterea Maicii Domnului, la 8 septembrie), auzim istoria Martei şi Mariei. Ni se aminteşte că Hristos i-a zis Martei „te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti”, însă „un (singur) lucru trebuieşte”; sora ei Maria a ales partea cea bună, „care nu se va lua de la ea” (Luca 10:41-42). Oare îi învăţăm pe copiii noştri (şi pe noi înşine) despre ceea ce „trebuieşte”? Descoperim că mulţi dintre şcolarii şi mai ales liceenii noştri sunt dezinteresaţi de Biserică şi de Dumnezeu. Uneori această încercare a credinţei poate fi percepută ca un lucru necesar pentru ei, ca să treacă de la credinţa părinţilor la credinţa „lor”. Mă întreb însă dacă acest lucru nu este şi o urmare a experienţei avute în bisericile şi familiile noastre – a faptului că nu au încercat cu adevărat cunoaşterea lui Dumnezeu, nici nu i-au văzut pe alţii care să-L cunoască. Noi, ca părinţi, nu îi putem sili să le pese sau să vrea ceea ce vrem noi pentru ei; cred însă că putem urma pilda celor ce măcar încearcă să afle acel singur lucru care trebuie.

Am mai ridicat problema reexaminării de către fiecare dintre noi a unor arii comportamentale în biserică, numindu-o de „bun simţ” – fiindcă aceste lucruri se leagă de reacţia fundamentală pe care trebuie s-o avem când înţelegem că biserica este un loc aparte şi închinarea este un timp pe care-l petrecem înaintea lui Dumnezeu. Dincolo de câteva probleme practice, mi-aş dori ca fiecare dintre noi să ia în serios faptul că trebuie să ne pregătim individual înainte de a veni la biserică şi, mai ales, înainte de primirea Sfintelor Taine. Multor oameni Ortodoxia li se pare dificilă pentru că adesea este „contra-culturală” faţă de ceea ce societatea consideră firesc. Lucrul acesta devine evident când ne uităm cu seriozitate la ce facem în sâmbete şi în Duminici. Este oare noaptea de sâmbătă cea mai încărcată seară a săptămânii, în care stăm până târziu, pricină pentru care ne este greu să ajungem la timp la biserică – sau să nu mai ajungem deloc? Ne gândim vreodată că, aşa cum socoteşte Biblia şi Biserica Ortodoxă (şi, de fapt, şi iudaismul), ziua începe cu seara de dinainte? Am mai spus, vorbind despre pregătire, că postul este o cerinţă firească şi că cei ce sunt sănătoşi trupeşte trebuie să postească măcar de la miezul nopţii până la sfârşitul dumnezeieştii Liturghii. Am mai zis şi că cuplurile căsătorite trebuie să se înfrâneze de la împreunare trupească în ajunul liturghiei duminicale (ca şi înainte de orice altă liturghie la care iau parte – cuplurile necăsătorite, bineînţeles, ar trebui să se înfrâneze oricum înainte de cununie – o altă cerinţă „contra-culturală” a Ortodoxiei!) Iar aceasta nu pentru a pune îngrădiri sexuale cuplurilor, ci pentru a le da putinţa de a fi iarăşi împreună, după ce, aşa cum zice Sfântul Pavel, „s-au îndeletnicit în post şi rugăciune” (1 Cor. 7:5)[1]. Acest verset este temeiul mai multor canoane ortodoxe şi al altor cugetări pe această temă. Aşadar, seara de sâmbătă se sfârşeşte cu pace, pregătindu-ne pentru liturghia de Duminică şi părtăşia cu Iisus Hristos, sau este ziua săptămânii care se sfârşeşte într-un colaps?

Îmi dau seama că datorită neputinţei de a sluji săptămânal mai mult de o liturghie, Duminica, este uneori greu să ne încadrăm în alte activităţi planificate Duminică dimineaţă. Însă dacă le vom îngădui copiilor să lipsească mereu de la Liturghie din pricina acestor activităţi, oare ce fel de priorităţi îi învăţăm să aibă? Oare ce îşi vor învăţa mai apoi copiii, despre „singurul lucru care trebuie”? Cum să ne aşteptăm să-L cunoască pe Dumnezeu dacă îi zorim prin „partea cu biserica” ca să ajungem la ceea ce socotim, poate, partea cea mai însemnată a zilei? Şi încă, cum ne influenţează viaţa experienţa venirii la biserică şi a primirii Împărtăşaniei? Cum vorbim cu familia noastră şi despre ea, precum şi cu alţi membri ai comunităţii după Liturghie? Cum ne purtăm? Este vreo diferenţă în comportamentul nostru?

Putem petrece o viaţă uimindu-ne cât de iute a trecut timpul peste noi şi peste copiii noştri. Putem rămâne pururea plini de griji şi tulburare pentru multe lucruri, până la sfârşit, fără să schimbăm nimic esenţial în viaţa noastră.

Dar dacă suntem cu adevărat interesaţi, cum vom răscumpăra vremea? Cum ne vom schimba priorităţile? Să începem prin a ne uita la cum ne petrecem sâmbăta şi Duminica.

Pr. John Shimchick

Articol apărut în „Crossroads”, septembrie 2007, publicaţie lunară a Bisericii ortodoxe „Sfânta Cruce”, New Jersey, S.U.A.

Traducere de Radu Hagiu


[1] „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre”.

Publicat in Cuvântul duhovnicului, Şcoala părinţilor.

Articol preluat din Familia Ortodoxa

vineri, mai 21, 2010

Minuni minunate !

Blinkie de la Lumea PiticilorTeoretic mai am puţin până la marea întâlnire cu cea de a doua minune (sau al doilea minun, cum zice Mariuţa) a familiei noastre, practic... Domnul decide când apare. Cert e că, între timp, Domnul, ca să-mi susţină moralul :) a făcut tot felul de minuni mai mari sau mai mici cu noi. Vi le prezint în ordine cronologică:
1. Diana ne-a făcut un dar neaşteptat si astăzi vă anunţ cu mândrie că suntem posesorii unei frumuseţi de wrap, 100% românesc, pe care nădăjduim să îl folosim cu mare drag cât mai curând!!! Mulţumim, Diana încă o dată!

2. Pe la începutul acestei săptămîni, m-am trezit cu un plic în cutia poştală. Nu ştiu de la cine este, nu era scris pe plic decât pentru Iulia şi conţine... o anume sumă de bani. Mi-am amintit de mirarea şi bucuria tatălui salvat de un păcat groaznic de către Sf. Nicolae, care i-a lăsat pe furiş nefericitului tată o pungă cu bani. Am tot încercat să aflu de la cine poate fi acest dar neaşteptat, care m-a umplut de mirare, teamă, recunoştinţă, dar n-am reuşit nicicum. Sunt convinsă însă că Domnul va răsplăti şi acest suflet mărinimos cu răsplată mare...

3. Nişte vecini dragi ne-au dăruit acum câteva zile o iconiţă cu Sf. Nectarie, adusă din Eghina, sfânt care ne e foarte drag şi al cărui nume vrem să îl poarte fetiţa noastră (dacă se dovedeşte şi la naştere că e fetiţă!). Vă mulţumim pentru această bucurie!

4. Ar mai fi de menţionat la categoria "diverse" încurajările, gesturile de ajutor venite din partea unor persoane nu neapărat apropiate, rugăciunile prietenilor, care toate îţi dau curaj şi speranţă.
Aşa că nu-mi rămâne decât să îl rog pe Doamne Doamne să ne binecuvinteze pe toţi şi să ne umple de bucurie vieţile!!!
Blinkie de la Lumea Piticilor

sâmbătă, mai 15, 2010

Alte pregatiri pentru nastere !:)

Din nou despre nastere! Iata cateva videoclipuri (in engleza) care te pot invata intr-un mod placut si eficient tot ceea ce ginecologul n-are timp sa iti explice (semne ale travaliului, ce poti face sa usurezi durerea etc.)...








Multumesc, Simona pentru mesajul tau care mi-a deschis noi portite de cunoastere!

miercuri, mai 12, 2010

Printese si printi


Nu e o noutate ca sunt innebunita dupa carti, nu?! Iar Mariuta imi seamana, asa ca oriunde mergem imprumutam sau cumparam carti. Printre ultimile noastre lecturi se afla 12 Printese si Imparatese Adevarate, carte publicata de editura Nepsis si Povesti cu Printese, publicata de editura Cartea Copiilor.
Intamplarea a facut sa le gasim si sa le citim una dupa cealalta, asa ca a fost un bun exercitiu de "critica literara":).
Prima carte e de factura religioasa si prezinta intr-o maniera atragatoare si evident simplificata, vietile unor printese si imparatese crestine (de exemplu Teodora din Constantinopol) sau convertite la crestinism (de exemplu Drosida, fiica imparatului Traian). Eforturile si virtutile lor stau pilda pentru noi toti, nu doar pentru copii si recunosc ca am avut multe de invatat din aceasta lectura. Modestia, blandetea, intelepciunea, credinta nezdruncinata in Dumnezeu sunt valori pe care le cautam si le apreciem cu totii, iar cultivarea lor in sufletele dragilor nostri copii nu poate fi decat absolut necesara...
Cealalta carte vine din sfera laicului, incarcata de magii si creaturi fantastice apartinand diverselor culturi- de la tribul Kalmuck, aflat la graniţa dintre Siberia şi Mongolia pana la civilizatia persana. Am apreciat (atat eu cat si Mariuta) in special o poveste din China, Printesa Cersetorilor, pentru devotamentul si dragostea mult iertatoare a printesei respective, ne-am mirat de intelepciunea, dar si de raceala lui Turandot si ne-am bucurat ca dupa multe incercari si probe, dragostea a invins si in cazul povestii Sotul din colivie (similara unor basme romanesti prin inlantuirea eroare-consecinte dramatice greu de remediat). Am parcurs repede paginile fascinant ilustrate ale acestei carti si am incercat sa invatam ca nu magia si vrajile (elemente care au mare trecere la copii, stiu) sunt necesare pentru a fi fericiti, ci sensibilitatea sufleteasca, puterea de a-ti asuma greselile si de a incerca sa le corectezi, inima larga si binevoitoare.
Ambele carti sunt frumos ilustrate, desi evident, fiecare se axeaza pe altceva: prima mizeaza pe chipuri ascetice, simboluri crestine, simplitate, a doua pe un colorit bogat, chipuri si vesminte exotice care adauga o nota de mister textului. Luate separat sau impreuna pot constitui un dar valoros si de neuitat pentru un prichindel/o prichindea drag(a).
Va dorim lectura placuta!

sâmbătă, mai 08, 2010

Pregatiri pentru nastere

Peste nu mult timp se va produce marele eveniment! Data probabila e 19 mai, dar cine stie exact DATA??? Numai Cel de Sus... Desi imi doresc din toata inima sa nasc acasa (cu o moasa, asa cum se practica destul de frecvent in strainatate), acest lucru nu se va intampla decat daca nu apuc sa ajung pana la spital !:) Cum ideea de spital mi se pare... prea putin atragatoare, am hotarat sa fac tot posibilul pentru a scurta travaliul si sederea acolo. Nu pot spune daca planul meu e unul bun sau nu decat dupa nastere, dar macar stiu ca am incercat sa capat oarece control asupra a ceea ce mi se va intampla (spre deosebire de prima data, cand nu m-am pregatit suficient). Evident, cel mai mare ajutor il astept de la Domnul, in ciuda faptului ca nu prea ma pot ruga!
Iata deci "pasii":

1. Am citit cat am putut despre desfasurarea nasterii, prefer site-urile si forumurile straine, nu din snobism, ci pentru ca prezinta experiente care noua ni se par de neconceput! Tot ce se poate: de la travaliu/nasterea in apa pana la remedii homeopatice sau pozitii mai firesti pentru nastere.

2. Mi-am pregatit o lista cu ce anume nu-mi doresc sa mi se faca in timpul "evenimentului": grabirea travaliului, controale interne inutile, ruperea fortata a membranelor (decat daca e ABSOLUTA nevoie), epiziotomie, taierea rapida a cordonului ombilical, perfuzii cu oxitocina pentru delivrenta placentei, anestezii sau administrarea unor substante ce imi sunt necunoscute, in fine, orice operatiune care se face fara stirea mea! Va veti intreba daca medicul stie despre "pretentiile" mele; nu stie inca, pentru ca nu sunt sigura ca va asista la nastere, el plecand din oras la 2 zile dupa DPN. Cu toate acestea, sunt hotarata si sper sa am puterea sa spun politicos, dar clar aceste lucruri in timpul nasterii.

3. Cum am vazut pe n site-uri ca pozitia de nastere practicata in spitalele nostre (si nu numai) este cea a unui carabus neajutorat, care atrage un inconvenient major-insuficienta largire a pelvisului matern (ceea ce are alte consecinte neplacute, daca nu chiar dramatice), am decis ca e timpul sa invat sa fortez putin lucrurile si inertia spitaliceasca romaneasca. Sunt 100% sigura ca medicii stiu ca se poate si altfel si nu numai ca se poate, ci ca e chiar mai bine pentru mama si copil... Daca tot stiu acest lucru, de ce sa nu profitam de el??? Gravitatia poate usura considerabil expulzia, atat prin scurtarea duratei travaliului, cat si prin faptul ca ajutand copilasul sa isi gaseasca cea mai usoara cale, presiunea exercitata asupra perineului e mai mica, reducandu-se considerabil necesitatea unei epiziotomii. E suficient sa cautati pe Google labor/delivery positions si aveti acces la niste informatii cu adevarat pretioase. Iata diferenta esentiala intre pozitia adoptata in spital si cea care este mult mai fireasca si mai naturala... Ghiciti care nastere va decurge mai usor?! (sursa foto)

Iata cateva din sursele de inspiratie, sunt sigura ca vor fi de folos si altor viitoare mamici:






Mai sunt si altele, dar acestea mi-au fost cele mai dragi pentru simplitatea si logica expunerii. Concluzia? O femeie in travaliu are nevoie de intimitate (o moasa de incredere, calma si bine pregatita e suficienta in majoritatea cazurilor, in afara de partenerul de viata), de timp suficient pentru a se dilata corespunzator, de trucuri simple gen dus/baie in cada/stat cat mai mult vertical si nu intins in pat/masaj/aromoterapie/umor/tehnici de respiratie etc. pentru ca nasterea sa devina o experienta mai putin dureroasa si de care sa iti amintesti cu drag.
Am mai invatat ca ceaiul din frunze de zmeur poate ajuta nasterea prin tonifierea uterului (are multe indicatii: diaree, bronsita, alergii etc) si ca exista anumite remedii homeopate care pot fi de mare folos (Caulophyllum, Arnica, Actae Racemosa) in acele momente (a se lua la recomandarea medicului!). Mai ramane sa imi pastrez calmul :) si simtul umorului! Daca mai aveti idei salvatoare, le astept cu muuuuuuuulta curiozitate!

luni, aprilie 26, 2010

Marile bucurii ale lui april !

Hristos a înviat! Luna aprilie a fost plină de bucurii pentru noi, căci am avut ce şi pe cine sărbători! Evident, prima mare sărbătoare a fost cea a Paştelui, petrecută în tihnă în casa noastră, printre slujbele religioase şi arome de cozonac. Apoi, a fost ziua de naştere a naşei noastre de cununie. O fi ea departe de noi, dar cum s-o uităm şi să nu ne gândim cu drag la ea?! Naşul cel mic al Măriuţei a împlinit şi el 2 ani, iar pe 21 aprilie a împlinit Măriuţa 4 ani, am aflat că o vecină dragă nouă aşteaptă al doilea copil şi altă vecină dragă a împlinit 3 ani!!! Iar pe 23 aprilie au sosit la noi oaspeţi dragi: părinţii şi sora mea cu copilul ei, un năzdrăvan de 4,5 ani. Cum tatăl meu poartă numele sfântului Gheorghe, am avut ce sărbători! Şi uite aşa ne-am ospătat cu bucate delicioase pregătite de mama şi câteva de mine (ştiaţi că gravidele sunt o categorie aparte de oameni, nu? ), cu tort şi prăjitură preparate de mânuţele mele:), ne-am plimbat la Grădina Botanică, splendidă ca de obicei şi, pe scurt, ne-am bucurat că suntem din nou împreună!

Poftiţi la o felie de tort cu piure de castane si încă o cremă (reţetă strict secretă!) :)

sâmbătă, martie 27, 2010

Pate delicios de soia


Am inmuiat vreo 15 ore cam 1/2 kg de soia boabe, apoi le-am fiert cred ca vreo 4 ore (credeam ca nu mai fierbe niciodata!), am dat boabele prin masina de tocat, impreuna cu cateva masline, putin praz verde si seminte de marar din belsug. Apoi am adaugat ulei de masline, sare, piper, patrunjel verde tocat marunt, zeama de lamaie, putina pasta de rosii si apa si seminte de susan putin rumenite. Am amestecat bine totul cu blenderul si a iesit un pate absolut delicios, dupa spusele celor care l-au mancat. Gustul si consistenta sunt incomparabile cu cele ale pateurilor produse in comert. Iar daca mai adaugati o ridiche proaspata, salata verde sau muraturi aveti un mic dejun (dar nu numai) satios si foarte hranitor.
Putin cam migalos, dar orice lucru bun se obtine cu eforturi, nu?! :)

P.S. Pe punga scria soia nemodificata genetic, as vrea sa cred ca afirmatia e adevarata...