sâmbătă, mai 30, 2009

Foarte important pentru clujeni !!!


Conferinta publica si Lansare de Carte, Cluj-Napoca,

Duminica, 31 mai, ora 17.00,

Casa Municipala de Cultura, Piata unirii 24

Participa : Pr. prof. dr. Mihai Valica
prof. Raul Voicinschi (detinut 16 ani in temnitele comuniste)
Prof. Nicolae Purcarea (detinut politic in temnitele comuniste)
monah Filoteu Balan (manastirea Petru Voda)
si INVITATI SPECIALI SURPRIZA…


Anunt preluat de aici.

vineri, mai 29, 2009

joi, mai 28, 2009

Rucodelia copiilor





Acest "impletit cu degetele", caci nu stiu cum altfel sa-i spun, l-am gasit descris pentru prima data intr-o carte minunata, plina de idei simple si incantatoare care inspira pe orice parinte dornic de activitati cu copiii.












Iata o varianta de impletitura, dar din cate am inteles, posibilitatile sunt nenumarate! Deocamdata am impletit (mai mult eu) cu Mariuta un lantisor, care serveste si de omida si de sarpe :)





Altii impletesc flori...

marți, mai 26, 2009

Munte, brazi, soare




Altfel spus de joi pana sambata am petrecut cateva zile minunate, alaturi de Mariuta si vecina noastra cu bebelusa ei care au o cabanuta la Baisoara, la vreo ora de mers cu masina de locul unde stam noi. Datorita lor am avut ocazia sa vedem locuri minunate, sa respiram aer de munte, sa bem apa de izvor, sa mancam muguri de brad si sa facem o baie de soare si arome de neuitat! Imposibil sa nu mergi descult


si sa nu culegi...."hupida", o noua specie de flori, descoperita de Mariuta!


Seara, dupa o cina simpla, dar absolut delicioasa (!) un ceai din mladite de afine culese din spatele cabanei,


iar la plecare o poza cu minunatele flori "Nu-ma-uita"...

Ce vedeam de la geamul camerei unde am dormit:

nu pot reda si mirosurile sau cantecele pasarilor...
La intoarcere am poposit la tanti Cornelia, la care Mariuta s-a simtit ca acasa de cum am intrat pe poarta si de la gainile careia am mancat niste oua care chiar aveau gust de oua (!). Tot dumneai ne-a facut rost de lapte, din care am baut chiar nefiert cu muesli... O adevarata delicatesa!



Se cuvine sa-l mentionam si pe Rex, unul dintre cei mai prietenosi caini din cati am intalnit vreodata!


Iar acasa...am ramas cu amintirile, cetina de brad culeasa pentru baia Mariutei si cu siropul de brad care acum sta la macerat! Iata reteta:

Intr-un borcan de sticla sau, mai bine, intr-un vas de lut cu capac se pun alternativ un strat de muguri de brad, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ doua degete), pana se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se inchide ermetic vasul si se lasa la intuneric si racoare sau ingropat in pamant vreme de patru-opt saptamani. Dupa trecerea acestui interval, se filtreaza continutul, iar siropul obtinut se trage in sticle inchise la culoare.



duminică, mai 24, 2009

duminică, mai 17, 2009

Dormitul copilului cu părinţii- capriciu sau dovadă de iubire?


Nu voi face altceva decât să vă împărtăşesc, într-o formă prescurtată, părerea Mariei Montessori cu privire la acest subiect. Rândurile de mai jos le veţi regăsi în COPILUL fiinţă divină dar neînţeleasă.
Copilul iubeşte adultul neînchipuit de mult! Când se culcă, vrea întotdeauna ca o persoană iubită să-i stea aproape. Dar persoana iubită spune că trebuie să împiedice capriciul; copilul nu trebuie să câştige reaua deprindere de a nu adormi fără a avea pe cineva lângă dânsul. (De câte ori nu mi s-a spus acest "adevăr" de către cei din jur!)
Sau copilul vrea să vină la noi când mâncăm şi plânge pentru că vrea să ne privească, să stea aproape de noi, să fie văzut
(adică să nu se simtă neglijat). Cine va mai plânge într-o zi, din nemărginita dorinţă de a ne vedea când prânzim? Şi cu câtă tristeţe vom zice într-o zi: "Nu mai am pe nimeni care să plângă, pentru că mă doreşte aproape, când se duce să se culce!". Numai copilul îşi aminteşte în fiecare seară şi zice : "Nu mă lăsa, stai aici lângă mine!" şi adultul: "Nu pot, am de lucru şi apoi ce capriciu mai e şi ăsta?"
Când timpul îmi va permite, voi adăuga un citat care m-a emoţionat mult. Deocamdată atât am putut...

sâmbătă, mai 16, 2009

Somnul copiilor


Astăzi Măriuţa nu voia nicicum să doarmă la prânz. N-am forţat-o, cum din nefericire am făcut alte dăţi (prin metode mai puţin plăcute). Am aplicat metoda: "joacă-te în linişte şi eu mă culc". Mi-a ceruit voie să deseneze lângă mine şi l-a colorat pe răţoiul cel urât cu un creion cerat verde (poza e făcută cu camera web, de aceea e neclară), cu multă atenţie. Era foarte concentrată şi încântată de ce făcea (a depăşit puţin conturul, faţă de alte dăţi!) şi tot şoptea pentru sine. I-am admirat răţoiul şi am mângâiat-o pe faţă, zâmbind cu multă dragoste. Şi ce credeţi? A adormit în câteva secunde! Mult m-am bucurat că am fost lângă ea, că s-a simţit apreciată, iubită şi în siguranţă înainte de a adormi...
N-am dormit, dar m-am trezit mai odihnită decât dacă aş fi făcut-o!

Vorbeam mai demult despre cartea Magdalenei Dumitrana, Copilul, Familia şi Grădiniţa (ed. Compania, 2000). La pagina 22, autoarea scrie: "Unii copii au mare nevoie de somn (de cel de după-amiază), alţii-mai puţin ori deloc. Nu e nevoie ca ei să fie forţaţi să stea în pat un interval fix de timp.În schimb, oferta de joacă se poate face subtil: o salteluţă plasată în colţul de joacă, o pernă moale- de obicei, în formă de animal sau o jucărie pufoasă- sunt tot atâtea invitaţii pentru copil ca, atunci când oboseşte, să se întindă şi să aţipească. El poate adormi fericit şi relaxat printre jucării."

vineri, mai 15, 2009

Medicina creştină

Cartea dnului. profesor Pavel Chirilă mi-a sărit imediat in ochi, deşi mă uitam după altceva. Poate pentru că eram încă în căutarea unor răspunsuri cu privire la homeopatie, deşi începusem tratamentul Măriuţei, cu binecuvântarea părintelui duhovnic. Am urmărit cu mult interes postările de pe Viaţa la tara si cred ca această carte mi-a ieşit în cale ca să servească drept ultim argument pro homeopatie.
Celor care doresc să afle mai multe despre acest subiect controversat, dar şi celor care intuiesc că medicina se poate (şi trebuie să se umanizeze) "umaniza" le adresez invitaţia de a citi cartea şi de a decide singuri ce preferă.
Printre subiectele abordate se află atât cauzele bolilor (de la poluarea solului până la postul exagerat sau neiubirea aproapelui), cât şi beneficiile/dezavantajele vaccinurilor, prezentarea succintă a diverselor terapii şi evident, profilaxia eficientă a bolilor.
O observaţie care vă poate fi de folos: e posibil să găsiţi cartea la un preţ mai mic în librării!

Bucurii cu copii


Venim de afară.
După ce am mers desculţe pe nisipul cald şi pe pietricele, după ce am suflat în puful păpădiilor şi ne-am duelat cu tijele lor fragile, după ce am desenat păpădii ca nişte pictori adevăraţi (adică privind cu atenţie natura), micuţul nostru vecin de aproape 4 ani ne-a spus cu o naturaleţe demnă de invidiat, dar şi de admirat, că vrea şi el să mănânce fasole la noi, aşa că acum am 2 năzdrăvani la masă şi...prin casă.
Am atâtea motive să fiu recunoscătoare Domnului, totuşi uit, uit, uit mereu să mă plec în faţa bunătăţii şi generozităţii Lui...

marți, mai 12, 2009

miercuri, mai 06, 2009

Cărţi pentru copii


Bună dimineaţa! Ce-aţi zice de un mic-dejun alături de o omidă mâncăcioasă?!
Aceasta e cartea pe care am comandat-o pentru ziua Măriuţei de la editura Cartea Copiilor. I-a plăcut la nebunie, aşa că o tot citim din 6 aprilie! Ne-am făcut şi o omidă din hârtie glace pe care am lipit-o pe uşă în dormitor. Avem şi poster şi stickere de la editură cu omiduţa. Iar pe site-ul editurii se găsesc şi planşe de colorat cu omida! Dacă aveţi probleme cu copii mofturoşi la mâncare (noi nu avem, din fericire), cred că omida i-ar putea convinge să-şi schimba atitudinea! Numai să nu devină lacomi ca ea:).

Am mai comandat încă două cărţi cu ursuleţi, pe care le-am oferit în dar apropiaţilor noştri şi o altă carte Balul Florilor, pentru nepoţica noastră de 6 ani. Vă puteţi imagina că le-am citit pe toate şi le-am îndrăgit rapid, atât datorită mesajului emoţionant (şi educativ) pe care îl transmit, cât şi datorită calităţii grafice deosebite.
Nota 10 editurii care a expediat imediat comanda. Vom reveni cu siguranţă pe site-ul dumnealor atât de frumos şi de primitor!

marți, mai 05, 2009

Despre educaţie şi alte bucurii ale vieţii


Dacă tot vorbea Irina de educaţie, m-am gândit că e mai mult decât util un schimb de idei pe această temă. Sunt mult prea sătulă de teorie searbădă, aşa că de câţiva ani mă interesează lucrurile practice, care îţi bucură sufletul şi mintea, care te fac să iubeşti viaţa si pe Creatorul ei.
Aparent banale, exemplele pe care le voi da au o reală semnificaţie pentru mine şi cred cu tărie că educaţia este mult mai mult decât studiul organizat în cadrul unei instituţii de învăţămînt.

Am avut parte de câţiva profesori extraordinari, cărora le mulţumesc adesea în gând pentru că m-au învăţat frumuseţea sub diversele ei forme. Însă majoritatea orelor de studiu din şcoală nu reprezintă pentru mine acum decât o sursă de regrete: timp pierdut pe care l-aş fi putut folosi cu adevărat în folosul propriu: drumeţii, lecturi... Privind retrospectiv îmi dau seama ce comoară am avut. Atunci nu simţeam decât apăsarea fără a conştientiza cauza problemei; cum aş fi putut?! Eram prea ocupată să am note mari! Nu că notele mari ar fi un lucru rău!!! Doar că sunt o capcană; am luat note mari la fizică, chimie, trigonometrie; azi abia de mai ştiu câteva formule şi principii.

Sincer, nu acest lucru îmi doresc pentru copilul nostru. Sigur că m-ar bucura notele mari (nu sunt chiar aşa de ipocrită...), dar m-ar bucura mai mult să văd că de-abia aşteaptă să citească o carte folositoare (de la bricolaj, croitorie, limbi străine până la Dostoievski), că îi face plăcere să cânte la un instrument, să aibă discuţii folositoare sufletului, să vrea să-i ajute pe cei mai puţin norocoşi, că simte nevoia de a-i mulţumi Domnului pentru minunile pe care i le aşterne în cale: de la buburuză până la adâncimea cerului, că nu se teme să fie curioasă şi să descopere.
Aceasta cred că e esenţa educaţiei: curiozitatea, acea curiozitate bună despre care vorbea Înaltul Bartolomeu intr-o predică.

Ieri am avut bucuria de a petrece 4 ore împreună cu Măriuţa colindând dealurile din apropiere. 4 ore de deplină bucurie şi recunoştinţă: să poţi merge nestingherit unde vrei când vrei, să te bucuri de căldura şi lumina soarelui, de explozia de verdeaţă, să vezi un câmp alb de păpădie pufoasă, să cânţi un cântec unui greiere şi unui cărăbuş, să îţi priveşti minunea dată de Domnul culegând cochilii de melcişori şi smocuri de lână de la oile ce trecuseră pe acolo, să poţi citi dintr-o carte în timp ce o voce subţirică îndrugă vrute şi nevrute... O adevărată lecţie despre educaţie atât pentru mine cât şi pentru ea.

Iar astăzi am avut parte de o nouă lecţie: a trebuit să repar broasca uşii de la intrare, care s-a blocat. Nu-mi place în mod deosebit să cobor pe geam, aşa că m-am pus pe treabă şi m-am autoeducat. Mâinile de filolog, obişnuite de altfel şi cu smulsul buruienilor din grădină, au descoperit bucuria "meşteritului". Şi... minune mare! Au reuşit, la fel cum au reuşit să coasă goblen sau să lege eşarfa port-bebe sau să facă o bunătate de cozonac. De unde rezultă că educaţia ţine şi de satisfacerea necesităţilor, care nu sunt numai de natură abstractă...

Am atâtea de învăţat de la Marii Părinţi şi de la micuţa mea educatoare, dar şi de la toţi cei în mijlocul cărora trăiesc, că nu am timp să mă plictisesc. Educaţia continuă. Din dragoste, din necesitate şi dintr-o nestăvilită curiozitate.

Ar mai fi de scris...

sâmbătă, mai 02, 2009

Fericit cel ce se gândeşte la sărac şi la sărman;



în ziua cea rea, Domnul îl va izbăvi. (PS.40;1)

Mă adresez acum în special cititorilor din Cluj, în speranţa că vor putea oferi puţin din puţinul sau multul lor unei mame (de etnie romă) şi celor 3 copii pe care îi creşte într-o casă modestă pe lângă Gherla. Până nu demult a avut o baracă mai jos de Selgros, adică unde n-ar mai fi crezut nimeni că sunt locuinţe, dar... a ars şi acum nu mai are nimic decât pe cei 3 copii.
Orice e binevenit: tacâmuri, veselă, ceva oale, lenjerie, haine, detergent, bonuri de masă sau un bănuţ, mâncare, jucării, medicamente, paturi, plapumă, mobilier, petrol pentru păduchi...
Femeia lucrează la magazinul de obiecte bisericeşti al dnei. Bizău; acolo i-am lăsat de mai multe ori pachete. Am fost şi la ea la baracă în iarnă, cu nişte prieteni.
Dacă reuşiţi să strângeţi ceva anunţaţi-mă, vă rog, ca să o anunţ la rându-mi. Dacă preferaţi, vă pot da numărul de telefon al unui vecin; e singura mea modalitate de a ţine legătura cu femeia.
Mulţumesc mult pentru bunăvoinţă!

Blog Archive