joi, mai 26, 2016

3 metode simple și ieftine de relaxare (nu doar pentru mămici!)

 1. Colorat desene cu multe detalii (mindfulness colouring).











2. Gimnastică (sub orice formă!). Spatele meu adoră mingea. Aici eram fotograf, deci nu mă puteți vedea în acțiune!












Oh! Oh! Se pierde efectul de relaxare când apare cearta...



3. O scurtă plimbare sub cerul întunecat, prin vântul prevestitor de furtună, urmată de admiratul ploii cu soare din balcon. Fără poze, așa se gustă cel mai bine natura...


Cu ce să continuăm lista? Primim idei!

duminică, mai 22, 2016

Fotografii fără vârstă

Această postare nu are fotografii din două motive: când am trăit momentele respective nu aveam aparat foto la mine și în al doilea rând, chiar de aș fi avut, era imposibil de surprins imaginea, așa cum s-a întipărit în mintea mea.

 * În Piața Mihai Viteazul, Cluj, acum o săptămână, mergea pe trotuar o pereche îndrăgostită. Pășeau încet să nu se frângă sub greutatea plaselor pe care le duceau. Erau amândoi cam cocoșați, slăbuți, cu riduri adânci și păr cărunt. Nu se țineau de mână, nu zâmbeau, mergeau mai degrabă cu privirea în jos și nu-și afișau iubirea cu ostentație, cu toate astea, i-am numit îndrăgostiți. Motivul a fost un gest banal, pe care m-am simțit privilegiată că am avut ocazia să-l văd: ea a întins mâna ca să țină împreună cu el o sacoșă aparent grea. El a refuzat, ea a insistat fără vorbe și amândoi și-au continuat drumul împărțind o sacoșă. Am simțit că am asistat, preț de câteva clipe, la o minunată declarație tăcută de iubire.


** Joi am intrat la oră la clasa a patra, pregătită să discutăm din nou despre Present Simple și Continuous. Când am deschis ușa, am rămas înmărmurită: copiii erau toți aranjați, elegant îmbrăcați, pentru o ședință foto de sfârșit de ciclu primar. În drum spre catedră, i-am privit printre lacrimile pe care nu le-am putut opri. Erau atât de diferiți de cei cu care am împărțit atâtea ore anul acesta!  Am văzut în ei prospețimea începutului, convingerea din ochii lor că viața le promite frumusețe, am văzut niște tineri în devenire, care s-ar prea putea să nu aibă nevoie de Present Simple sau Continuous, dar cu siguranță vor avea nevoie de multă încurajare și încredere în darurile cu care au fost înzestrați. Și în timp ce ei mă tot întrebau de ce plâng (o întrebare la care nu le puteam răspunde, dar al căror răspuns unii copii l-au intuit), eu îi priveam pe furiș, întrebându-mă dacă în anul acesta școlar i-am ajutat să înțeleagă vreun pic, care sunt lucrurile importante din viață. Și mi-am dat seama că ar mai fi atâtea de spus...


*** Vineri ne-am afundat capetele în lumina soarelui și în flori de salcâm, într-o scurtă ieșire la pădure cu Emi și Nectaria. Când voi bea ceai de salcâm, îmi voi aminti de fluturii care zburau prin iarbă, de cerul amețitor de albastru, de albul ciorchinelor de salcâm- pete de lumină pe un fundal de un verde viu și mai ales de cum zâmbeau Emanuel  cu Nectaria și de bucuria pe care o simțeam ținându-i de mânuțele rotunjoare...

**** Aseară am mers în oraș la Zilele Clujului. Am fotografiat cu mintea orașul plin de oameni de toate vârstele, zâmbitori, forfota în care te simțeai una cu ceilalți, tinerețea și exuberanța care vibrau în aer. Apoi am fotografiat imaginea Parcului Central plin de luminițe și de veselie, un parc așa cum nu l-am mai văzut niciodată în atâția ani de când am ales Clujul drept casă.

 În loc de Rămas bun!, vă las în compania Micului Prinț, cu urarea de a vă bucura de tot mai multe lucruri vizibile și invizibile!





luni, mai 09, 2016

Printre zâmbete și urlete

Toate clipele frumoase sunt așezate în sipetul inimii mele. Și le prețuiesc, așa cum o face orice părinte. Dar dincolo de zâmbete, pupici și îmbrățișări, dincolo de maimuțăreli și dansat Zorba Grecul cu picioarele împleticite :), dincolo de mângâierile pe căpșoare cu păr mai mult sau mai puțin descâlcit, dincolo de "Te iubesc, mami." și de luptele care sfârșesc corp la corp care sfârșesc mereu cu mami trântită pe pat și turtită sub 1, 2 sau 3 copii, se află multe alte clipe, care nu vor apărea niciodată în poze pe blog. 




                             


Îmi spunea o doamnă cu doi copii, că ea nu știe ce ar putea face un copil ca s-o enerveze. Am admirat-o, invidiat-o și chiar m-am întrebat dacă lucrurile stau chiar așa. Aș putea să fac o listă cu lucrurile care mă aduc uneori în pragul disperării și pe care copiii mei mult iubiți nu pregetă să le facă, uneori, în mod inconștient- țipatul stil junglă, cearta surorilor pe diverse obiecte, trântitul pe jos la orice mică nemulțumire (Emi!), zădărnicirea pe termen nelimitat a operațiunii de schimbare a scutecului, împotrivirea la somn, exact când eu mă scurg de oboseală, mofturi la masă, căutatul hainelor potrivite până când jur că las doar câte două articole din fiecare fel în sertarele fetelor, trântitul ușilor, complimente precum "Esti o rea!", mișcarea cu încetinitorul încetinitorului când e vorba de măturat/spălat pe jos sau împachetat haine și multe altele.
Vă asigur că mie mi se par extrem de creativi când vine vorba de metode ce te scot din minți! Și că în funcție de starea mea sufletească, de problemele personale și de gradul de oboseală, cumulat cu timpul pe care îl am la dispoziție pentru o anumită sarcină, rezultatul final poate fi unul pașnic sau un adevărat cocktail Molotov.


Cofetar priceput meșterește la bomboane raw.


M-am murdărit pe mânuțe!


Îmi pare rău că îmi dezamăgesc cititorii, dar în ciuda tuturor cărților și articolelor de parenting citite, uneori pur și simplu... sunt foarte departe de mama care aș vrea să fiu. Așa că, sprijinindu-mă pe ajutorul oferit de cei din jur (pe care am învățat să nu îl refuz) mă lupt cu mine însămi (uneori cu o teribilă încrâncenare) și din cădere în cădere învăț să mă ridic pe picioarele de părinte, cu dragoste și acceptare. Știți cum sună aceste două cuvinte în urechile unui perfecționist? Ca zgomotul făcut de o oală clocotind, peste care pui un capac.


Una din operațiunile preferate ale lui Emi: transferul alimentelor într-un alt recipient.

Cine scrie cu markerul prin casă, primește în dar o cârpă pentru curățenie!


Măriuța e un fotograf profesionist!


O parte din supa cremă de linte va merge la iepurașii de pe fața de masă...

Îmi pare rău și să vă spun că am senzația că înregistrez mai multe căderi decât victorii, dar nu cunosc altă cale decât înainte. Slavă Domnului, că există câțiva oameni care se străduiesc să mă atenționeze și să mă susțină atunci când greșesc, dar recunosc că am redus la minimum materialele de parenting pentru simplul motiv că știu în general ce am de făcut, dar... practica e problema. Așa că prefer să ies la pădure, să ascult muzică sau să fac puțină gimnastică, să dansez, să cânt, să scriu, să citesc altceva, să mă văicăresc la un prieten, decât să mai citesc ceva care îmi va reaminti (pentru a câta oară?) de șansa la sfințenie pe care am ratat-o. Uneori funcționează. Alteori... e mai bine să așternem un strat protector de tăcere peste cuvântul alteori. Mămicile care nu se enervează niciodată, nu vor înțelege oricum semnificația cuvântului alteori, deci nu ar folosi la nimic o descriere a ceea ce urmează atunci când devin o mamă rea.

Ochelarii pot fi purtați în multe feluri...

O mică maimuțăreală între fete :)


Dacă ar exista niște ochelari speciali, care odată puși pe nas te calmează și te fac să vezi roz în loc de roșu în fața ochilor, cred că aș fi prima la coadă în Carrefour!




 





O posibilă dorință- Trimite Doamne, o mamă mai bună! :)
Fântâna dorințelor, Grădina Botanică, Cluj


Dau bănuț contra dorință împlinită!



Blog Archive