Din nou despre înţărcare
octombrie 21, 2011 |
4 Comments |
Răspund cu mare plăcere cererii celor de la Qbebe şi adaug câteva rânduri postării despre sfârşitul alăptării sau înţărcare, termen pe care încă nu-l îndrăgesc !
Scriam acum doi ani (2 ani ???) cum a renunţat Măriuţa la alăptare şi cât de natural s-au petrecut toate. Ce n-am spus şi cred că trebuia precizat, e că de la 1, 5 ani nu mai sugea noaptea. A...nu din proprie iniţiativă :), ci îndrumată de tăticul ei cu care povestea noaptea, până când şi-a dat seama că odihna de noapte e cu adevărat preţioasă !
Nectaria are în curând 1, 5 ani şi nu intenţionează să renunţe la lăpticul preferat. Iar eu nu am motive s-o încurajez, dar când vine vorba de noapte... e o altă poveste. Tati însă nu mai e dornic de conversaţii nocturne, aşa că mă trezesc încă de n ori pe noapte (ba ies dinţi, ba o doare burtica, ba una, ba alta...) şi pot să aplic toate uleiurile presate la rece din lume, cearcănele mele pur şi simplu nu vor să dispară!
Partea bună e că aceste condiţii sunt prielnice rugăciunilor de noapte! Doamne, ajut-o să doarmă, Doamne, dăruieşte-mi şi mie măcar o noapte de SOMN...
Totuşi, convingerea mea a rămas neschimbată; copilul renunţă singur definitiv la alăptare în momentul în care e pregătit, iar forţarea înţărcării îi face rău şi mamei şi copilului (ca orice forţare, de altfel: a naşterii, a a diversificării etc.).
Dacă Domnul îngăduie şi suntem sănătoşi, Nectaria va avea acelaşi drept ca sora ei, adică să primească lăptic cât va dori.
Aici am povestit experienţa înţărcării Măriuţei.
Scriam acum doi ani (2 ani ???) cum a renunţat Măriuţa la alăptare şi cât de natural s-au petrecut toate. Ce n-am spus şi cred că trebuia precizat, e că de la 1, 5 ani nu mai sugea noaptea. A...nu din proprie iniţiativă :), ci îndrumată de tăticul ei cu care povestea noaptea, până când şi-a dat seama că odihna de noapte e cu adevărat preţioasă !
Nectaria are în curând 1, 5 ani şi nu intenţionează să renunţe la lăpticul preferat. Iar eu nu am motive s-o încurajez, dar când vine vorba de noapte... e o altă poveste. Tati însă nu mai e dornic de conversaţii nocturne, aşa că mă trezesc încă de n ori pe noapte (ba ies dinţi, ba o doare burtica, ba una, ba alta...) şi pot să aplic toate uleiurile presate la rece din lume, cearcănele mele pur şi simplu nu vor să dispară!
Partea bună e că aceste condiţii sunt prielnice rugăciunilor de noapte! Doamne, ajut-o să doarmă, Doamne, dăruieşte-mi şi mie măcar o noapte de SOMN...
Totuşi, convingerea mea a rămas neschimbată; copilul renunţă singur definitiv la alăptare în momentul în care e pregătit, iar forţarea înţărcării îi face rău şi mamei şi copilului (ca orice forţare, de altfel: a naşterii, a a diversificării etc.).
Dacă Domnul îngăduie şi suntem sănătoşi, Nectaria va avea acelaşi drept ca sora ei, adică să primească lăptic cât va dori.
Aici am povestit experienţa înţărcării Măriuţei.
4 comentarii:
eu am un noroc enorm, ca si mezina e ca si surioara ei, desi inca se trezeste noaptea chiar de mai multe ori adoarme imediat ce-si termina lapticul, chiar instant as spune. ma trezesc, o pun la san, adoarme si adorm si eu, cam asa decurg la noi lucrurile.
Loredana si Necatria adoarme dupa 'alimentare", dar se trezeste foarte des, prin urmare si eu ma trezesc foarte des! Doarme cu mine, deci nu trebuie sa ma dau jos di9n pat, dar tot e obositor...
Buna, Iulia. Ma bucur ca ai scris iar despre alaptare/intarcare. Voiam sa te intreb, insa, daca ai avea un bebe mic in burtica ai continua alaptarea cu puiul celalalt care are abia 1 an. Cazul meu...:) Multumesc anticipat.
Simona, daca n-as simti clar ca imi face rau, as continua.
Am si facut-o, acum cativa ani, insa am pierdut sarcina (NU din cauza alaptarii. Te va ajuta sa te hotarasti experienta altor mame, poate chiar si a celor care au alaptat nou-nascutul in paralel cu copilul mai mare. (tandem breastfeeding)
Te rog, uita-te aici:
http://www.llli.org/nb/nbpregnancy.html
Trimiteți un comentariu