Ce-am invatat azi...

N-am scris inca despre noul meu loc de munca pentru ca nu am avut timpul si mai ales puterea sa o fac. Este un loc in care credinta si rabdarea iti sunt puse permanent la incercare, iar eu am resurse modeste din ambele...
M-am hotarat sa scriu totusi despre o fetita din clasa a III-a, al carei exemplu mi-a oferit azi o lectie de viata unica prin tragismul situatiei si prin puritatea reactiei copilului.
Mai in gluma, mai in serios le amintesc copiilor in timpul orelor noastre, sa isi mentina spatele in pozitia corecta, pentru a evita problemele de mai tarziu ale coloanei vertebrale. I-am pus mana pe spate unei fetite slabute si zambind, i-am cerut sa-si indrepte cocoasa. Lucica, imi raspunde cu un zambet nevinovat ca nu poate pentru ca si-a rupt coloana. Eu, uluita, o intreb cum s-a putut intampla asa ceva. Iar ea imi raspunde pe un ton domol, resemnat, firesc, ca a cazut de pe bicicleta si tatal i-a tras o bataie de i-a rupt spatele... De la colegii mei aveam sa aflu ca fetita si mama au fost batute crunt si au zacut in spital 3 saptamani. Nu stiu mai multe, dar stiu ca azi am vazut un inger in ochii unui copil.