Alaptarea prelungita si sfarsitul ei (intarcarea)

Am scris candva o postare despre cum am ajuns s-o alaptez pe Mariuta la o varsta "inaintata" conform spuselor celor din jur. Iata ca a venit momentul sa povestesc pe scurt cum s-a petrecut si "intarcarea", cuvant pe care nu-l agreez in mod deosebit. S-a petrecut simplu si firesc. Numarul meselor la san era oricum redus (uneori treceau o zi, doua pana isi amintea sa ceara) cred ca din primavara, asa ca in vara cand am mers la bunici a uitat aproape cu desavarsire. Evident, productia de laptic a scazut drastic, DAR fara dureri, tensiuni inutile, Dostinex si alte suplicii. Cand am mers la mare, noutatea locului si a experientelor traite i-au anulat pofta de supt, asa ca... am terminat cu totul acest capitol din viata noastra, la varsta de 3 ani si vreo 3, 4 luni. Fara lacrimi, fara regrete de nicio parte, fara complicatii.
Au fost momente in ultimul an cand alaptarea ma irita, dar au fost si momente cand datorita conversatiei cu Mariuta (acum pe stanga, acum pe dreapta:) ) m-am amuzat copios.
A fost o parte frumoasa din viata si nadajduiesc s-o retraiesc cu aceeasi bucurie, cu voia Domnului. Si mai e ceva: am capatat mai multa incredere in instinctul matern vazand ca nu m-am inselat si Mariuta a renuntat de la sine, asa cum ii "prorocisem" sotului meu. :)
Poze...n-avem!

Read More

Pictura cu degetul

Aceasta a fost prima noastra experienta cu guasele! Locul de desfasurare al activitatii: pe parchetul (acoperit in prealabil cu o musama)din sufragerie.
Materiale: hartie de buna calitate, groasa, rezistenta,mare (am cumparat blocul de desen cu 5 Ron de la Carrefour, guase Revlitz (au culori vii si sunt usor de folosit fiind puse in borcanele),o pensula mai groasa si...mai ales degetele de diverse dimensiuni (a fost o adevarata placere sa pictez cu degetele!). Timpul: aseara, aproximativ o ora.
Rezultate: curcubee si pete de culoare (prima imagine), fluturi (vezi mai jos) si diverse ipostaze de mata adulta si mat mic, cu sau fara cosuletul de paie.
Posibile probleme: timpul trece prea repede, iar guasele dispar din borcanele cu viteza luminii... (O cutie a costat 14 Ron).
Expozitia cu operele de arta e deschisa la orice ora, exponatele aflandu-se lipite cu bluetack pe usa, frigider etc.

Read More

Ce-am invatat azi...

N-am scris inca despre noul meu loc de munca pentru ca nu am avut timpul si mai ales puterea sa o fac. Este un loc in care credinta si rabdarea iti sunt puse permanent la incercare, iar eu am resurse modeste din ambele...
M-am hotarat sa scriu totusi despre o fetita din clasa a III-a, al carei exemplu mi-a oferit azi o lectie de viata unica prin tragismul situatiei si prin puritatea reactiei copilului.
Mai in gluma, mai in serios le amintesc copiilor in timpul orelor noastre, sa isi mentina spatele in pozitia corecta, pentru a evita problemele de mai tarziu ale coloanei vertebrale. I-am pus mana pe spate unei fetite slabute si zambind, i-am cerut sa-si indrepte cocoasa. Lucica, imi raspunde cu un zambet nevinovat ca nu poate pentru ca si-a rupt coloana. Eu, uluita, o intreb cum s-a putut intampla asa ceva. Iar ea imi raspunde pe un ton domol, resemnat, firesc, ca a cazut de pe bicicleta si tatal i-a tras o bataie de i-a rupt spatele... De la colegii mei aveam sa aflu ca fetita si mama au fost batute crunt si au zacut in spital 3 saptamani. Nu stiu mai multe, dar stiu ca azi am vazut un inger in ochii unui copil.

Read More

Praz, ciuperci si masline

Am combinat doua feluri de mancare (mancare de praz si tocanita de ciuperci) si a iesit ceva care imi place: am calit prazul taiat rondele subtiri, am adaugat ciuperci champignon taiate marunt, rosii taiate marunt, sare, piper, masline si le-am lasat sa fiarba la foc mic, in suc propriu. Daca mai e nevoie, se poate adauga putina apa. La sfarsit se pun patrunjel verde taiat fin si... gata. Merge de minune cu mamaliguta!

Read More

Tatiana Stepa - Fiul meu

Read More

Un an de blog si alte motive de sarbatorit...

12 octombrie 2008 Prima postare de pe blogul acesta 12 octombrie 2008. Pierdusem un copilas dorit si cumva scrisul mai umplea putin din gol.
12 octobrie 2009 Un an de activitate (mai mult sau mai putin utila celor din jur) pe blog.
Un pui de mata denumit Orbut (Mariuta i-a pus numele), de la celebra
noastra Miti. Azi are 2 saptamani si face ce a facut si pana acum: suge si doarme!
Un pui de om, la mine in burtica, a carui inimoara bate vesela la cele 8 saptamani.

Ce ziceti, sunt motive serioase de bucurie?

Read More