joi, iunie 06, 2013

(update) Despre homeschooling, din perspectiva noastră (episodul 2)



 M-a amuzat foarte tare această imagine găsită pe Facebook și o postez ca să vedeți cum arătam la începutul și cum voi arăta la sfârșitul anului școlar (care pentru noi va fi undeva prin august). :)
 prima parte

Mă pregătesc pentru conferința despre homeschooling cu trup și suflet și sunt foarte bucuroasă că Sandra a organizat-o, pentru că am descoperit din ce în ce mai mulți părinți dornici să afle, ca și mine, tot mai multe despre un subiect fascinant. Această pregătire constă în adunarea și sintetizarea tuturor informațiilor pe care le-am aflat de-a lungul timpului și în analizarea propriilor dorințe, obiective, acțiuni și rezultate.
Primul pas l-am făcut deja în postarea anterioară, înainte de apariția ideii grozave a Sandrei ! :) Îl fac acum pe al doilea, în încercarea de a prezenta motivele pentru care un părinte ia în calcul o altă variantă în afara sistemului public sau privat de învățământ.
Lista e cu siguranță foarte lungă: de la a oferi posibilitatea atât copiilor supradotați cât și celor ce suferă de diverse afecțiuni să să își dezvolte întregul potențial, până la diverse nemulțumiri provocate de sistemul de stat sau teama pentru siguranța copilului. N-aș putea să enumăr toate argumentele unui părinte care decide să își asume o asemenea responsabilitate, dar le pot înșirui pe ale mele și probabil că în unele dintre ele vă veți regăsi...

Ne dorim o legătură cât mai strânsă între noi și fete și între cele două surori - chiar dacă nu suntem acolo unde visez, am observat de-a lungul timpului semne care m-au  încurajat, de pildă bucuria Nectariei când îi cântam Măriuței un fragment din refrenul cântecului Congratulations, ca încurajare pentru munca bine făcută sau invers, bucuria Măriuței când Nectaria a făcut corect un puzzle cu litere sau a răspuns la diverse întrebări, dorința de a se ajuta reciproc la treburi în casă, în rezolvarea micilor probleme cu care se confruntă, compasiunea atunci când le cert sau când se rănesc
Încercăm să găsim un ritm de învățare adaptat puterilor copilului - mai exact avem zile productive si zile mai puțin rodnice, dar încerc să îi respect pe cât posibil Măriuței  puterea de concentrare și să nu forțez prea mult limitele, de aceea alternez lecțiile solicitante (citire, scriere, matematică) cu mișcarea (ea ne învață balet pe Nectaria și pe mine, pauze în natură, mers cu bicicleta sau cu rolele, joacă prin casă sau afară cu Nectaria, desen, lupte cu mine :)), iar dacă simt că chiar nu merge, abandonez și revin ulterior la lecția respectivă; în sens invers nu stau 2 ore pe o pagină dacă o parcurgem într-o oră, ci mergem mai departe; încerc din răsputeri să renunț la comparațiile cu copiii de vârsta ei aflați în școală, deși din când în când întreb pe prietenii Măriuței ce au mai făcut și unde au ajuns cu lecțiile și uneori mă minunez de cât de avansați sunt unii dintre ei...
Suntem în căutarea unor materiale școlare cât mai atractive și care sunt în acord cu principiile noastre, de la imagine până la conținutul ideatic, prefer să evit pe cât posibil (uneori e imposibil!) povești cu vrăjitoare, magie, exclud imaginile cu pokemoni sau tot felul de monștri și creaturi ciudate și texte preluate din literatură gen Harry Potter (am întâlnit într-un manual de clasa a doua...).
Suntem în căutarea unui stil de viață care să îmbine flexibilitatea cu strictețea - am în sânge plimbarea și cum n-avem mașină, un drum în oraș înseamnă mult mers pe jos, respectiv mult timp petrecut departe de lecții, rezultă că am nevoie să găsesc un echilibru între multele trebușoare ce se cer rezolvate și orele de studiu, ceva ce n-aș putea face având copilul la o școală cu program fix, pe de altă parte încerc să nu devin prea plimbăreață, deși Clujul are destule ispite !
Ne dorim copii care să știe nu doar carte, ci și lucruri practice precum orientarea în oraș, cum procedăm în diverse situații, cum ne comportăm în instituții ca biblioteci, muzee sau în magazine, la piață, cum și unde căutăm hrană adecvată  etc., vorba profesorului meu drag de română din gimnaziu: "un ochi în carte și doi în viață "
Ne dorim copii care să știe ce au de făcut în casă și cum - treburile casei sunt pentru toată lumea, la fel cum toată lumea știe să ceară de mâncare, nu degeaba e scris în Biblie "Cine nu muncește, să nu ceară de mâncare." (2 Tesaloniceni 3:11), așa că fiecare, după puterile lui, face câte ceva (împachetează hainele uscate, împerechează șosete, mătură, scoate hainele din mașina de spălat, strânge paturile dimineața, spală vase, udă florile, duce gunoiul, spală fructe, legume, ba chiar am fost răsfățate într-o zi de Măriuța care ne-a pregătit tartine cu puterea lui Mowgli, preparată de ea însăși după rețeta Cristelei Georgescu și ne-a servit frumos, ca pe prințese în sufragerie, etc.)
Măriuța are mai mult timp liber pentru zburdat și pentru jocuri cu prieteni - pentru că la vârsta aceasta consider că e foarte important să ai parte de mișcare cât mai mult, prin urmare profităm uneori de pauze mai lungi între ore, iar la prânz ne odihnim citind povești toate trei și uneori alunecând în țara viselor :).
Ne rămâne timp pentru hobby-uri - balet și cor, deocamdată, dar mai am planuri.

Nu pierdem timpul cu naveta obositoare - ci îl câștigăm citind sau creând povești, odihnindu-ne sau lucrând ceva ce ne face plăcere (am găsit-o uneori pe Măriuța, după ce am adormit-o pe Nectaria, regizând un mic teatru de păpuși sau decorând o coroniță, citind singură dintr-o carte sau desenându-mă), iar dimineața mă bucur că deși se trezește la 7 sau chiar înainte, nu trebuie să alergăm niciunde, ba chiar uneori ne rămâne puțin timp pentru giugiuleli :).
Ne lipsim de ocazia de a învăța vulgarități pe drum sau în autobuz (din păcate și când mergem împreună în Cluj auzim tot felul de cuvinte murdare, încerc să îi distrag atenția, iar la nevoie sunt gata să ofer explicații de ce "Așa nu !", dar cel puțin știu ce aude la vârsta aceasta și pot interveni)
Ne lipsim de ocazia de a ne îndopa de o hrană nocivă (gen chipsuri, bombonele, foietaje, suculețe etc) - nu le putem elimina complet, sunt conștientă, dar cu cât mai puține cu atât mai bine !
Ne lipsim de ocazia de a demonstra cine e cel mai bun, cel mai grozav, cel mai harnic, cel mai rapid la exerciții, cel mai cu moț în frunte, adică nu încurajăm competiția, cum spunea dragul meu soț în discuția noastră de aseară. Vor avea destule de demonstrat mai târziu și vrem din toată inima să învețe de dragul cunoașterii, nu al notelor și nici ca răspuns la presiuni exterioare. Căutăm să dezvoltăm motivația intrinsecă, chiar dacă nu e întotdeauna ușor (mai multe despre cele două tipuri de motivație găsiți în acest articol bine documentat și plin de exemple concrete). Dar ce bucurie am trăit amândouă când Măriuța a citit și a învățat din proprie inițiativă o poezie sau când și-a cusut singură ruptura dintr-o pereche de pantaloni, când a învățat-o pe Nectaria un cântec sau când a înțeles singură din exemplul lui Pinocchio (recomand călduros această carte, pentru multele învățăminte pe care le transmite, în principal care sunt consecințele neascultării de părinți, ale minciunii și ale lenei) de ce e bine să înveți !

Ne rămâne timp să zicem o rugăciune în tihnă (nu întotdeauna, din nefericire!) dimineața sau să citim ceva din Biblie sau să tămâiem prin casă, ceea ce ne ajută să pășim grațios prin aventurile zilei. Eu am un temperament mai vulcanic (am și eu ceva în comun cu Ștefan cel Mare care era iute la mânie, după spusele cronicarului Ureche !) și dacă nu încep ziua cu un timp dedicat sufletului meu și relației lui cu Dumnezeu, atunci nimic nu-mi merge bine, iar compania copiilor mei mă poate irita mult. Dar o rugăciune singură și una zisă cu ele, câteva versete din Biblie, ne apropie mult și ne liniștesc, ne dau mai multă răbdare și o fărâmă de înțelepciune. De toate acestea avem mare nevoie, zilnic !

Ne place să ne desfășurăm activitatea fără constrângeri de spațiu, lecțiile noastre se desfășoară la masa din bucătărie sau la măsuța din sufragerie, pe jos, în pat, în fața blocului, la iarbă verde, în bibliotecă, în autobuz, în baie cam pe oriunde putem :)

Dar mai presus de toate se află un motiv de care am devenit din ce în ce mai conștientă: dorința de a savura fiecare clipă din scurta lor copilărie, aș vrea cumva să îmi întipăresc toate zâmbetele, năzdrăvăniile, descoperirile, toate lucirile din ochi și cuvintele simple care uneori mă uimesc prin înțelepciunea lor, clipele minunate și chiar și cele mai puțin minunate, în inimă și de acolo să nu dispară nicicând această comoară... Nu degeaba a zis Micul Prinț : "L'essentiel est invisible pour les yeux".  

  De ce să ne fure școala sau grădinița cei mai frumoși ani, când simt că viața e atât de scurtă ?


(update)
Recomand cu bucurie două articole, în limba engleză, celor care caută să-și clarifice motivele pentru care vor să aleagă drumul educației acasă.
http://simplehomeschool.net/the-worst-reason-to-homeschool/
http://simplehomeschool.net/reason-enough-to-homeschool/

6 comentarii:

Raluca spunea...

Minunat articol, la fel si primul! Ma bucur mult ca ai povestit deschis despre experienta voastra, anul ce vine va fi pentru noi tot HS, cumva fortat de imprejurari si probabil limitat doar la anul viitor, insa abia astept sa experimentez si eu un pic de scoala de acasa veritabila.

Anonim spunea...

Am fost binecuvantata sa citesc articolul tau, multumesc ca ti-ai luat timp sa il scrii.
Mi-am dat seama cat de multe am de invatat de la cei de langa mine (si de la tine in special). Si ma bucur ca am oameni atat de frumosi de la care sa iau idei practice pentru HS aici in Romania.

Gloria spunea...

Draga Iulia,

Am ascultat cu placere ce ai avut de spus la conferinta Educatia Acasa. Desi nu ai avut mult timp ai facut o treaba excelenta, reusind sa acoperi lucruri foarte importante. Eu locuiesc in Statele Unite, am o fetita de 8 ani pe care am decis sa o educam acasa. Am terminat al doilea an cu Sonlight, si suntem extrem de incantati de evolutia copilului pe toate planurile.

Si ca sa vezi cat de mica este lumea, am avut un soc cand am vazut ca si Eva a vorbit. Pe Eva am cunoscut-o in America, locuiam in aceeasi zona a tarii si chiar am mers cu ea si copiii impreuna la Muzeu.

Vroiam doar sa-ti spun ca m-am bucurat sa vad ca tot mai mult oameni din Romania sunt interesati de aceasta metoda educationala pe care o sprijinesc si despre care vorbesc cu cat de multi pot, pentru ca desi locuiesc in SUA, inima mea este alaturi de cei din Romania si ma bucur de fiecare progres pe care il vad, si de faptul ca oamenii incep sa gandeasca pentru ei insisi si icep sa iasa din timpare.

Asa cum ai spus la conferinta, faptul ca esti martor al procesului de invatare este minunat.

Nu vreau sa te retin, inchei cu o idee pe care am citit-o undeva si care mi-a placut enorm. Homeschoolingul nu incepe cu clasa a1a ci a inceput in momentul in care copiii nostri au venit pe lume. Homeschooling nu inseamna sa incepi ceva nou cand face copilul 6-7 ani ci sa nu te opresti din ce ai facut pana atunci, pur si simplu sa inaintezi la un alt nivel. Este cel mai natural proces de invatare.



Iulia spunea...

Gloria, mi-ai oferit o dimineata minunata!!! Iti multumesc si m-as bucura sa imi lasi o adresa de e-mail sa mai putem vorbi, poate ne impartasesti din experienta ta mai mult; ar fi grozav!!!

Gloria spunea...

Iulia am pus adresa mea la Follow by Email.

Iulia spunea...

Gloria, la mine nu apare nimic decat noreply;fii buna si trimite-mi un mail pe adresa iuliamariacosma@yahoo.com. Iti multumesc!

Blog Archive