sâmbătă, ianuarie 18, 2014

Despre medici și pacienți

 
      Sursa foto


Sunt așa de supărată că trebuie să scriu despre acest subiect pe care nu aș fi vrut să-l aduc în discuție pe blog. Rândurile de mai jos nu sunt adresate tuturor medicilor și nu au intenția de a jigni. Mi s-a părut mai corect să le scriu aici și nu pe Facebook, pentru că nu e o mică bârfă, ci o expresie vie a unei nemulțumiri care are o soluție simplă.
Scriu atât pentru a-mi arăta dezaprobarea față de un comportament, cât și pentru a atrage atenția domnilor și doamnelor doctori că această greșeală pe care o săvărșesc poate fi ușor evitată, iar relația cu pacientul are doar de câștigat.
Respect medicii și munca lor, nu disprețuiesc eforturile pe care le-au făcut pentru a ajunge medici și nici știința pe care au acumulat-o, am fost și sunt recunoscătoare pentru ajutorul primit de la unii doctori pe care i-am cunoscut, dar mă deranjează  o anumită atitudine.

Când merg la medic, aștept ca în cele câteva minute petrecute în cabinet să mi se acorde atenție exclusiv, pentru a rezolva eficient problema care m-a adus în cabinet. Asta ca să nu vorbesc de relația de încredere care se stabilește în timpul dialogului cu medicul, de respectul pe care ți-l insuflă atitudinea sa, de lămurirea chestiunilor dificil de înțeles etc.


Mi se pare inadmisibil ca în timp ce consulți pacientul să stai să povestești la telefon. Discuțiile la care am asistat fără să vreau, nu au fost numai cu pacienți care aveau nevoie de recomandări, aceste discuții le înțeleg, deși nu toate reprezintă urgențe.

Ce ați fi gândit în situația următoare: o gravidă cu puțin timp înainte de naștere, obosită frântă și crispată din pricina aversiunii față de consultul ginecologic (doamnele știu senzația, cu siguranță!) stă pe masa ginecologică, iar cadrul medical o examinează în timp ce vorbește la mobil? Nu cu un pacient, ci cu o persoană oarecare. Nu e vorba de o urgență medicală, iar persoana în halat alb cotrobăie în intimitatea unui om, la fel de om ca și ea...
Pe deasupra, umilitoarea consultație mai costă și 80 de ron, în care intră probabil și glumița "Păi dacă așa faci la control, la naștere ce-o să faci ?" Aceasta întâmplându-se într-o maternitate privată, dacă cumva are vreo relavanță, deși eu cred că medicul e medic oriunde s-ar afla...

Sau în situația următoare: mama + 3 copii mici merg la un medic specialist în medicină alternativă. Consultația durează o oră, pentru toți trei micii pacienți, timp în care mama poate asculta și convorbiri telefonice diverse, cea mai lungă nefiind cu pacienții, ci având relevanță pentru petrecerea timpului liber. Al cadrului medical, nu al mamei ! :) Cost total 300 Ron. O oră. Din care scădem conversațiile telefonice...

Cum ar fi dacă m-aș apuca și eu să povestesc cu prietenii în timp ce lucrez cu copiii la engleză? Unde ar mai fi legătura cu copilul, munca rodnică, respectul față de el și de eforturile părinților săi ?

Începe să-mi fie dor de vremea când telefoanele mobile erau doar în faza de vis în creierul unui inginer.

Cum ați reacționa în situațiile de mai sus? Mă refer desigur la reacții politicoase, nu la cele lipsite de respect !



3 comentarii:

Anonim spunea...

Eu inca nu am o sugestie de reactie potrivita la asemenea comportament, dar vreau sa spun ca am trecut in urma cu o luna prin asa ceva: Intrasem in sfarsit in cabinetul medicului de familie, dupa vreo ora de asteptare, desi aveam prioritate - fiind insarcinata in luna a 8a. Medicul mi-a dat atentie 5 minute, dupa care i-a sunat mobilul: era o prietena de-a ei, probabil tot medic, cu care a inceput sa discute timp de vreo 40 de minute despre relatia in prag de divort a altei prietene de-a lor. Parca as fi fost invizibila, desi stateam chiar in fata ei pe scaun si ma privea din cand in cand. Iar asistenta, care tot avea treaba prin alte sali, intrase la un moment dat si i-a spus doctoritei: "Dna dr, intreaba pacientii afara daca o mositi acum pe doamna!" Am fost scarbita atunci atat de comportamentul doctoritei, care nici atunci nu a dat atentie sa intrerupa convorbirea, dar si de cuvintele oamenilor care asteptau afara (daca esti gravida si intarzii cu ceva, cu orice, inevitabil apare intrebarea: "Da' ce face, naste acum?"). Cand a terminat conversatia telefonica, dr m-a mai consultat vreo 5 minute, dupa care m-a intampinat o pacienta la iesire cu: "Asa ceva nu e posibil!!!" Inutil sa mai spun ca mi-a stricat toata ziua incidentul ala, mai ales ca la noi la cabinet toti sar la gatul pacientilor care ies dupa cate o ora din cabinet, dar nimeni nu-i adreseaza vreun repros doctoritei.
Andreea

Anonim spunea...

Eu am trecut de mai multe ori prin ceea ce descrieti voi aici pana m-am scarbit de tot si am spus: STOP! chiar daca am pierdut un dr foarte bun, am deschis gura si am vorbit frumos. Am spus ce aveam de spus iar la sfarsi mi-a spus ca sunt obraznica si daca nu imi convine usa e larg deschisa , iar eu i-am raspuns: plec, dar nu plec singura. Si asa a fost. Am spus oamenilor, am scris si cateva articole in ziarele locale, am spus in gura mare ca nu trebuie sa ne lasam calcati in picioare, nu suntem batjocura nimanui, iar medicii sunt acolo si isi iau salariile din banii nostri. Lucrul asta il aplic peste tot.Nu cred in zicala: "capul plecat sabia nu-l taie!" Mai sunt si alti doctori, dar greseala cea mai mare pe care cred eu ca o fac majoritatea oamenilor este ca pleaca fara sa spuna dr de ce o fac si ce anume ii deranjeaza. Daca actionam corect si ne schimbam atitudinea eu cred ca vom reusi, medicii isi vor pierde din clienti si isi vor pune intrebari. Niciun om cu capul pe umeri nu va continua sa se comporte astfel daca va sti si va vedea consecintele . Sa ne dea Dumnezeu curaj si intelepciune sa ne comportam ca niste fiinte demne, asa cum suntem!

Meggy

Calarasi Underground spunea...

https://www.youtube.com/watch?v=Byq1AIjsxa8