sâmbătă, octombrie 25, 2014

Recomandări filme

 Dacă aveți timp liber :) și vreți să vedeți un film care să spună ceva sufletului vostru, vă recomand:

The Miracle Worker, pe care l-am văzut anul trecut cu fetele noastre, ca activitate școlară :). Veți avea ocazia să descoperiți cum o fetiță nevăzătoare și surdă învață să comunice cu cei din jur, datorită unei profesoare extraordinare. Hellen Keller și-a depășit handicapurile, reușind să susțină mai târziu nenumărate conferințe și să scrie mai multe cărți. Redau aici doar un citat care îmi place foarte mult:




The Impossible, film inspirat dintr-un neferict eveniment real, prezintă întâmplările prin care trece o familie de turiști surprinsă de un tsunami în Thailanda. După vizionarea acestui film, veți privi altfel membrii  familiei. L-am văzut cu fetele acum un an și multă vreme am discutat despre tsunami, înot, legături de familie, relația cu Dumnezeu...





Gifted Hands, film care prezintă viața celebrului neurochirurg Ben Carson, un exemplu de profesionalism, onestitate, moralitate și perseverență pentru oricare dintre noi și copiii noștri.





Moms' Night Out, film pe care l-am văzut singură, acum câteva săptămâni. Îl recomand mămicilor care doresc să mai renunțe la perfecționism și să aprecieze tot ceea ce reușesc să facă, datorită ajutorului de Sus. E o comedie ușurică, dar zâmbesc și acum amintindu-mi câteva scene la care am râs pe înfundate, ca să nu-l trezesc pe Emi.






În numele meu este un film rusesc, de vreo 30 de minute, care te zguduie sufletește. Vă recomand mai mult decât călduros această poveste despre un preot și o fetiță, poveste care vorbește atât de frumos despre dragostea creștină autentică...




Primim cu drag recomandări de filme pentru timpul liber, pe care nădăjduim să-l mai avem!

joi, octombrie 16, 2014

O lună de școală


                                                                 
                                                                           
 Cum a decurs înscrierea ?
   Admiterea în sistemul de stat a decurs fără probleme: foaia matricolă eliberată de Crossroads Christian School împreună celelalte documente cerute de Inspectoratul Școlar au fost depuse la inspectorat în a doua jumătate a lui august, confirmarea Ministerului de Învățământ a sosit pe la sfârșit de septembrie și diferența la limba română, singura pe care Măriuța a trebuit s-o dea, a fost dată în octombrie. Aceasta a fost procedura: simplă și fără întrebări incomode.

Cum e la școală?
   Sunt multe lucruri pe care le apreciez și pentru care sunt recunoscătoare: clasa luminoasă, aerisită (cu mobilier nou, bej și verde, culoarea mea preferată!), uniforma drăguță, învățătoarea care este elementul-cheie și de care Măriuței îi place extrem de mult, faptul că poate studia limba germană, colegii cu care se înțelege bine per ansamblu, comunicarea cu doamna învățătoare care e foarte deschisă la sugestii (de pildă stingerea neoanelor când lumina naturală e suficient de puternică, închiderea telefoanelor mobile în timpul orelor), organizarea foarte bună și cheltuielile rezonabile (50 fondul clasei, 55 cartile de germana, 26 două caiete speciale).
   Doamna învățătoare care ne-a fermecat fetița are o blândețe și o știință de a încuraja binefăcătoare, așa că Măriuța s-a integrat destul de repede în colectiv, iar când doamna le-a cântat la vioară și i-a antrenat pe copii în câteva exerciții mai deosebite la muzică sau la limba română,a venit acasă extrem de încântată. La fel și azi, după spectacolul de la Teatrul de Păpuși.
   Pe lângă faptul că aparține unui grup, Măriuța savurează biscuiții și cornul de la școală, chiar dacă i-am făcut ruladă cu măr, găluște cu prune, sandvich-uri cu omletă/pate de soia/miere și susan sau tahini/corn cu semințe și curmale/salam de biscuiți/pâine de casă și iaurt și niciodată nu-i lipsesc fructele. Ispita fructului oprit e mai puternică ! Sper să învețe totuși în scurt timp ce e cu adevărat important în păstrarea sănătății...


Ce i-ar plăcea Măriuței?
  Ce i-ar plăcea oricărui copil: mai puține teme, mai puțin scris. :) și mai multă muzică, educație tehnologică sau chiar desen...
  Colegi mai liniștiți dimineața, până la începerea orelor, dar cred că are puține șanse, testosteronul își spune cuvântul.


Ce mi-ar plăcea? 
  Să putem citi mai mult. Am nostalgia zilelor când Măriuța mânca povești ori capitole de cărți, când citeam împreună și discutam orice de la sinonime/ antonime pentru diverși termeni întâlniți, până la ce-am învățat din carte, ce ne-a impresionat, cum am fi făcut în locul personajului respectiv... De când am început școala, am reuțit să citim doar o carte de povești și Miraculoasa Călătorie a Edward Tulane, despre care ar trebui să scriu într-o postare separată. Mi-e doar de vremea când citeam toate trei+ Emi și comentam ce ne stârnea interesul. Măriuța citește în continuare textele selectate de Doamna pentru ora de lectură și își completează fișele  (proces în faza de perfecționare!), dar mă refer la lectura aceea la liberă alegere, care te face să te scoli dimineața mai devreme ca să poți citi (cum făcea într-o vreme).

   Să putem ieși în natură mai mult. E o toamnă atât de frumoasă și pădurea e tot mai gătită! Nu pierd nicio ocazie de a o scoate afară la joacă sau chiar de a face temele afară, cât încă se mai poate. Am convingerea fermă că un copil are nevoie de multă mișcare în aer curat, la soare.

  Să putem continua studiul limbii engleze și al istoriei. Deocamdată lucrăm foarte puțin și ar fi păcat să se piardă anii investiți...

  Să putem face experimente la științe. Am cumpărat ca dar de început de an școlar Cartea Experimentelor Științifice, dar încă n-am reușit să facem niciunul (ba-s teme, ba e joaca, ba e baletul, ba nu pot eu, ba plânge Emi etc).

   Să aibă o curte cu verdeață la școală, iarbă, ceva copăcei, flori plantate chiar de copii ar fi grozav! E așa dezolant să vezi  numai beton!

Cum reacționez ca părinte la această etapă?

   Mai bine acum, dar recunosc că a fost greu, nu pentru că n-am avut încredere că Măriuța nu se va descurca, ci pentru că nu poate fi ușor niciodată să rupi o bucată din tine.
Am încercat să păstrez legătura cu ea prin mici mesaje scrise pe care i le las în ghiozdan, uneori sunt glume pentru copii, alteori o poezioară sau ceva simplu, dar care să îi spună că o iubesc și că mă gândesc la ea, sunt prezentă în fiecare dimineață în jur de 6 în bucătărie când se pregătește de școală, din fericire Emi s-a trezit doar o data!, o încurajez constant să învețe bine, dar nu pentru note, ci pentru ea și mai povestim din experiența mea de elev, dar și de profesor (la fel face și cu tati).

Ultima legătură și cea mai puternică e rugăciunea: nădăjduiesc și mă rog să ajungă cu bine acasă, cu suflet curat și minte mai bogată.

luni, octombrie 13, 2014

Ana este oricare dintre noi. Cerere de AJUTOR

Preiau integral acest articol de aici  și sunt sigură că nu veți rămâne indiferenți. Omulețul acesta are nevoie URGENTĂ de ajutor, altfel lumea va fi sărăcită de o minune. 

Ana, fetița care se luptă cu Rasmussen: o mulțime de prieteni îi sar în ajutor. Și de alții e nevoie

11 Octombrie 2014 21:26 | Sibiu
Traian Deleanu
Aproape 15 mii de euro, din cei peste 35 de mii necesari, s-au strâns în prima săptămână scursă de la apelul lansat pentru ajutorarea Anei.
Ana Coman este o fetiță de cinci ani și jumătate, al cărei diagnostic – sindromul Rasmussen – presupune costuri mari pentru investigațiile și operația care ar putea-o ajuta să își continue viața. În mai puțin de o lună, Ana este programată la o clinică din Germania pentru a începe tratamentul. Iar investigațiile pre-chirurgicale se cer plătite în avans.

Cum s-a întâlnit Ana cu ”răul Rasmussen”

”Ana este un copil născut la termen (APGAR 10)  cu o dezvoltare normală până la trei ani jumătate, când a avut prima criză de epilepsie. I s-a pus diagnosticul de epilepsie, iar RMN-ul efectuat nu a indicat modificări. Timp de doi ani, după vizite efectuate la mulți medici, atât din țară, cât și din străinătate, s-au încercat fel de fel de scheme terapeutice. S-a crezut apoi ca este vorba de epilepsie focală farmaco-rezistentă. Ana a ajuns la un cocktail de cinci antiepiletice (13 medicamente zilnic), dar fără folos: crizele epileptice  persistau, mai lungi și mai multe.  La finalul lui 2013, a fost efectuat un RMN unde s-a observat o ușoară atrofie pe emisfera stângă a creierului. Medicii au pus acest fapt pe baza episoadelor epileptice dese.
De aproximativ o lună de zile au apărut o serie de mișcări continue la mâna dreaptă (epilepsie parțială continuă) și RMN-ul a sugerat progresia atrofiei.  Diagnosticul: encefalita Rasmussen.
În unele studii s-a arătat că tratamentul cu imunoglobuline ar încetini evoluția bolii și ar opri epilepsia parțial-continuă. La Ana, însă, acest tratament nu a avut nici un efect. Am început și corticoterapia ajungând astfel la un cocktail de 17 medicamente luate zilnic”, povestește Cristina, mama Anei.
De la apariția miocloniilor de la mâna dreaptă, o pareză progresivă pune stăpânire pe  partea ei dreaptă. La nivelul feței, dar și la nivelul mâinii într-un mod mai accentuat.

Ce trebuie făcut?

Fără intervenție chirurgicală, inflamația poate cuprinde tot creierul Anei, determinând deteriorare cognitivă și motorie, posibil deces. Operația de care Ana are nevoie poartă numele de hemisferectomie. Este vorba de îndepărtarea chirurgicală a unei jumătăți de creier, cea afectată de sindromul Rasmussen (emisfera stângă, în cazul de față). O astfel de soluție i-ar permite Anei – după un alt complex tratament de recuperare – să redevină un copil aproape normal.
O astfel de operație complexă, precum și investigațiile pre-chirurgicale, pot fi efectuate în puține locuri din lume. Din Europa, prima clinică ce a răspuns apelului părinților Anei este una din Germania (Clinica Schön), care a și fixat primul termen pentru investigațiile pre-chirurgicale – pe 10 noiembrie 2014. Totodată, clinica a emis și un deviz: unul care cere plata în avans a aproximativ 35.000 de euro. Pentru a reuși să strângă această sumă, într-un timp atât de scurt, părinții Anei au nevoie de ajutor.

Cum puteți ajuta?

Cei care pot și doresc să facă o donație direct în conturile familiei Anei, pot folosi următoarele conturi

Titular/Beneficiar:        Coman Mircea-Ioan
Banca:                ING Bank Cluj-Napoca
Cont în RON:       RO15 INGB 0000 9999 0458 4667
Cont în EUR:       RO19 INGB 0000 9999 0351 8371
SWIFT Code        INGBROBU
BIC                     INGB

Pentru donațiile din partea persoanelor juridice, pot fi folosite următoarele date:
Titular/Beneficiar:        Asociația de Caritate Eco Phoenix
Banca:                      BRD Cluj-Napoca
Cont în RON:             RO59 BRDE 130S V160 9500 1300

Ca documente suport pentru persoanele juridice, în galeria foto a acestui articol pot fi regăsite un model de contract de sponsorizare și Scrisoarea medicală eliberată pentru Ana Coman.

A fost odată…

În urmă cu o săptămână, Ana, părinții și apropiații acestora au lansat o campanie de strângere de fonduri pentru investigațiile și tratamentul necesar. Mulți au răspuns acestei solicitări, fapt ce îi încurajează pe părinți să spere în continuare. ”Noi vă mulțumim tuturor celor care v-ați oprit din viața asta grăbită, ați donat, ați distribuit cazul nostru, ne-ați mângâiat cu cuvinte frumoase, ați fost alături de noi!”, este mesajul mamei Anei, postat pe Facebook. Alături de mesaj sunt și câteva imagini, în care Ana începe o nouă poveste – ”a fost odată…”. ”Ana a început de ceva timp o nouă poveste, al cărei final în care binele învinge răul ni-l dorim cu toată suflarea noastră”, mai scrie Cristina.

miercuri, octombrie 08, 2014

Activități de toamnă



Nectaria pictând frunze pe șervețel și vârtejuri de vânt


Pictura mea, minus vârtejurile :)
 Sursa de inspirație pentru picturi se află aici! 




Un colțișor al toamnei în casa noastră (în bol se află o mâncare parfumată de flori făcută de Nectaria)
 

 Și o (prea) scurtă ieșire în pădure, în compania Zânelor Pădurii care m-au răsfățat cu multe bunătăți (ceai cu miere, ciocolată caldă, tort de mere, prăjitură cu ciocolată...)

 


    














Blog Archive