duminică, martie 05, 2017

Picături de homeschooling

Homeschooling, într-o accepțiune mai largă, este educația pe care o oferă orice părinte copiilor lui, în afara orelor de școală. Adică acele mici sau mari activități pe care le facem cu fii ori fiicele noastre: de la gătitul împreună până la vizitele la muzee. Prin urmare, e ceva ce toți facem pentru copiii noștri și pentru noi înșine.
Desigur, poate căpăta și alte denumiri, de pildă bus schooling (atunci când citești copilului o carte într-un autobuz foarte aglomerat, act care aduce beneficii multiple: copilul propriu uită de drumul lung și cam sufocant spre casă, călătorii savurează ei înșiși povestea :) ), park schooling, open-air  schooling și alte nume fistichii, în funcție de imaginația părintelui. Ideea de bază însă e aceeași: interacțiunea părinte-copil, în care ambii sunt concentrați la ceea ce fac și urmăresc, conștient sau nu, să învețe ceva nou, fără să uite de partea distractivă a procesului. Trebuie menționat și aspectul fraților mai mari care preiau rolul de profesor-părinte, chiar și atunci când nu li se cere...

Uitându-mă peste pozele pe care le-am salvat în ultimul timp (din nefericire, Nectaria mi-a șters fără să vrea, o mulțime de fotografii reușite din decembrie până în februarie), mi-am dat seama că în calitate de fotograf voluntar al familiei mele, am reușit să surprind frânturi din ceea ce înseamnă viață și educație (căci cele două se vor împleti întotdeauna).

 Mama II își învață puiul să citească!


 Ce are această tigaie de-a face cu homeschooling-ul? E simplu: cât am lipsit de acasă, fetele și-au făcut omletă. Mi-am dat seama că era cam arsă, judecând după tigaie :))). Dar n-am găsit nicio bucățică rămasă prin bucătărie. Cu câteva zile înainte, împreună cu nașa lor cea mică au experimentat cum să facă friganele (pâine în ou), am găsit tigaia într-o stare jalnică, fetele cam dezamăgite că nu le ieșiseră friganelele cum îmi ies mie sau nașei lor, dar încântate totodată că își satisfăcuseră oarecum pofta de dulce și  mândre de aventura lor.
P.S: Tigaia de ceramică se curăță bine cu bicarbonat de sodiu!


 Ospitalitatea e una din valorile personale pe care încerc să le-o transmit și copiilor mei. Nici nu e greu, le place să aibă tovarăși de joacă în vizită, la fel cum le place și să meargă în vizită. :) În plus, o limonadă cu coacăze e mult mai gustoasă când e băută cu prieteni. :)


  Un joc ingenios, cuvinte încrucișate, care se poate juca în orice poziție!


Nepoții la lucru manual pentru bunici și verișoara sărbătorită de curând.


 Fetele l-au îmbrăcat cu rochiță într-o zi, în altă zi umbla cu geanta mea și cu pantofii mei cu toc, iar coșul cu bijuterii e o veșnică tentație... Jocurile de rol sunt utile dezvoltării personalității, dar aș aprecia uneori mai puțină autoservire din eșarfele și podoabele mele!



Cuisenaire rods au succes în continuare. Puțină matematică nu strică nici măcar ursulețului, care nu pricepe nicicum cum stau lucrurile cu numerele!


 În casa noastră toată lumea scrie; când muza te caută, nu contează ținuta sau locul în care te-a surprins!



Potrivirea obiectelor pe conturul desenat e un joc ușor de realizat și neașteptat de distractiv. Cel puțin așa s-a dovedit la noi. După obiecte, Emi a potrivit litere și cifre din spumă pe conturul  desenat de mine; am constatat cu bucurie, că a memorat rapid o parte literele și cifrele folosite.






 Ziua Interacțiunii dintre Om și Animale. Copiii au fost mai curioși decât mine... mie îmi plac reptilele așa, mai de la distanță!


 În sfârșit soare!!! Știți desigur că orice om care studiază intens, are nevoie de vitamina D, obținută natural!




Fiecare lucrează pe aparatele de gimnastică cum poate, important e că încearcă!!!


 Dansul cred că ar trebui inclus în orice programă școlară, înainte să descoperim cât de rigizi au devenit copiii noștri adolescenți!



Revistele Story Box, pe care le-am descoperit în ianuarie la British Council sunt minunate; poveștile sunt interesante și amuzante, reușind să transmită și un mesaj mai profund totodată, vocabularul e variat, imaginile atractive, informațiile despre animale sunt utile, există chiar și activități pentru stimularea gândirii sau a creativității. Le iubim de la mic la mare (mare, fiind eu în cazul acesta, tati le citește alte povești în engleză) și de câte ori merg la British Council, sunt întrebată dacă am adus reviste acasă!


Tot de la British Council sunt și aceste povești. Lost and Found, povestea prieteniei dintre un băiat și un pinguin, e însoțită de un CD pe care puteți asculta povestea cu efecte speciale, Silly Suzy Goose ne amintește de faptul că uneori e bine să fii ca ceilalți, alteori, nu, iar A Library of Lemons, am citit-o împreună cu Măriuța în cadrul concursului organizat de British Council, Big Friendly Read. 

Este o carte încadrată la secțiunea de vârstă 8-13 ani, dar eu aș recomanda-o pentru copii mai mari de 11 ani, pentru că povestea tulburătoare a fetiței care duce o viață singuratică și nu tocmai ușoară alături de tatăl depresiv (din pricina morții soției) este plină de semnificații, pe care un copil mai mic le poate ignora.
O carte cu adevărat bună pentru copii va fi savurată si de un adult, personal am îndrăgit-o pe cititoarea vorace al cărei vis e să devină scriitoare și care găsește soluția ieșirii din cenușiul existenței sale în prietenia cu o colegă nou sosită, tot mare iubitoare de cărți și cu un suflet mult mai deschis, a cărei familie, va înlocui parțial modelul absent din viața fetiței solitare. Cartea aceasta poate genera multe discuții de la inimă la inimă, așa că o recomand cu drag; chiar dacă aparent, subiectul este unul apăsător. Felul în care eroina găsește drumul spre lumină și gândirea ei matură, din care însă nu lipsește candoarea copilăriei, m-au făcut să citesc dincolo de miezul nopții. În plus, voi asocia mereu această carte cu minutele petrecute cu Măriuța în autobuz, dimineața, când ne înghesuiam una în alta să ne încălzim și îi citeam un capitol, două, așteptând apoi cu nerăbdare să vină de la școală și să îmi povestească ce s-a mai întâmplat în următoarele capitole.
Măriuța citește binișor în engleză (meritul tatălui ei, în special :) ), dar tot fuge de dicționar când dă de cuvinte noi... Așa că mereu e bine să verific cât anume a înțeles.

Aș mai adăuga diverse filmulețe pe care le-am văzut și discutat împreună, ca acesta:


sau acesta:


diverse videoclipuri cu animale sau poze de pe Facebook (sunt destule lucruri bune care circulă și pe Facebook!), muzică variată or de la Tudor Gheorghe la Indila, de la Chopin ori Mozart la Maria Tănase, Grigore Leșe, muzică grecească, Toto Cutugno, muzică religioasă rusească ori balade rock, de la Ludovico Einaudi la Smiley etc. Acesta e un capitol unde încep să apară probleme, căci gusturile coincid tot mai puțin, preadolescența se manifestă tot mai pregnant, dar pe cât posibil încercăm să împăcăm și capra și varza, iar The Wheels on the Bus (de care ne-am cam săturat unii dintre noi!) asigură liniștea alternativ cu 

Sigur, nu totul merge ca pe roate; de pildă mini-excursia în Cluj, de joi, s-a sfârșit cu niște pantaloni plini de ...., pentru că Emi a "uitat" să mă înștiințeze că are nevoie la toaletă, așa că, am luat loc în autobuz cu obrajii roșii, dar nu de la multa mișcare, și am refuzat să îl las să se dea jos din poala mea, spunându-i că ne va da jos domnul șofer dacă simte mirosul! Aș vrea să văd ce metodă mai bună găseau experții în parenting să țină pe loc o bucată de argint viu!

Ar mai fi de adăugat... dar de ce să vă stric impresia cea bună, produsă cu atâta migală? :)
La finalul unei zile pline, nu de puține ori colorată în diverse nuanțe, nu doar roz, mă întreb ce își vor aminti copiii mai târziu, când vor fi ei înșiși adulți.
Poate vor lăsa un comentariu pe blog?! :)


Niciun comentariu: