6 luni sau despre începutul diversificării

Anunţăm oficial că am început diversificarea.
Am împlinit cele 6 luni necesare sugarilor alăptaţi şi iată-ne (când am ajuns oare şi aici???) savurând măr ras cu banană oferite de mănuţa nerăbdătoarei surioare. De data aceasta avem o linguriţă şi un castron de lemn, aşa că suntem mai aproape de natură, dar am sacrificat culorile vesele ale castroanelor şi tacâmurilor din plastic.
Chiuim şi scoatem tot felul de sunete la vederea castronelului (şi nu numai), dar surpriza cea mai mare e că putem ronţăi din banană singure, evident cu ceva moscoleală pe faţă şi haine! Bucăţi mari de măr, gutuie, cartof fiert în coajă, morcov crud au prezentat interes şi probabil au mai calmat durerea gingiilor.
Ceea ce vreau să subliniez e că bebeluşii ar trebui încurajaţi să experimenteze hrana adevărată, să fie lăsaţi să deţină (sub supraveghere strictă!) puţin control asupra unui proces atât de important cum e hrănirea. Cred că efortul de a curăţa câteva pete va fi răsplătit, ulterior, de un apetit şi o curiozitate sănătoase şi poate că o astfel de atitudine ar reduce accesele de "mofturoşenie" de mai târziu. Rămâne să vedem dacă supoziţia mea se va confirma... Nu am deocamdată decât experienţa cu Măriuţa (care o confirmă) şi un început de experiment (cu Nectaria).
De aici mă voi inspira deseori şi din cartea Copilul vegetarian a Elenei Pridie.