joi, martie 03, 2011

Poveste de iubire cu un copac


Acum vreo două zile am mers din nou în pădure pentru a ne reîntâlni cu prietena noastră (mai ales a Măriuţei)"copăciţa". Cine e copăciţa?! Un copac tânăr (probabil fag, dar nu sunt foarte sigură) pe care Măriuţa l-a îmbrăţişat pentru prima dată săptămâna trecută. L-a mirosit, l-a mângâîat, s-a cuibărit binişor pe trunchiul lui în formă de V, l-a sărutat şi i-a vorbit cu multă dragoste. Despre ce? Ei, nu ştiaţi că pruncii pot vorbi cu ... copacii? Despre cât de frumos e "Flautul fermecat", ce bine i-ar sta lui în casa noastră, cum ar putea să ajungă cu crengile lui să îi gâdile pe vecinii de sus la tălpi, apoi să îşi întindă ramurile prin acoperiş până sus în Rai şi noi să ne căţărăm pe el şi să intrăm în Rai prin gaura pe care o va face el în cer...
La ultima vizită i-am promis copacului că Măriuţa îi va face portretul pe o hârtie şi i-l vom arăta ulterior, drept pentru care am avut grijă să îi studiem scoarţa ca nişte veritabili artişti. Aşa că urmează să ni se stârneasă apetitul creator...

3 comentarii:

Loredana spunea...

ce draguta e ! parca e o eroina din eliade!

Ramona spunea...

Ce mult ma bucur:)
E asa de frumos!
Odata am iubit si eu un copac, era un tei...tare drag imi era.
Copacii pot fi adevarati prieteni:)

adra_bell spunea...

Frumoasa fotografie cu fetita imbratisand copacul! Copiii sunt atat de sensibili si de legati de natura! Si fetita mea (3 ani) e intr-o poveste de iubire cu un copac