vineri, noiembrie 18, 2011
miercuri, noiembrie 16, 2011
Link-uri utile
noiembrie 16, 2011 |
1 Comment |
Am plăcerea şi onoarea de vă recomanda câteva din site-urile vizitate în ultima vreme, nu aşa de des cât mi-aş dori (dar mai bine şi mai puţin decât deloc, nu ?). Sunt româneşti, sunt pline de idei grozave şi reprezintă o sursă de inspiraţie inepuizabilă !
kidtime connect e locul unde o veţi găsi pe Gabriela, mămică, educatoare, practicantă a homeschooling-ului şi conducătoarea grădiniţei proprii în Bucureşti. Activităţile prezentate pe site se adresează vârstelor cuprinse între 2 şi 7 ani, dar în afară de activităţi veţi descoperi tot felul de articole şi sfaturi pentru părinţi, pe care e bine să le cunoaştem.
Cristela Georgescu vă va încânta prin ingeniozitatea reţetelor pregătite pentru cei doi băieţi ai săi, prin sinceritatea, dar şi delicateţea prezente în postări şi comentarii şi prin deosebita capacitate de a sintetiza informaţiile culese din surse variate şi de a argumenta foarte clar şi logic poziţia pe care o adoptă în diverse situaţii.
Mă bucur că pot să mă folosesc de munca acestor doamne deosebite şi nădăjduiesc s-o fac şi pe viitor :), mai ales că încă nu am reuşit să parcurg toate paginile de pe blogurile lor! Le sunt recunoscătoare şi cred că şi alţi părinţi vor aprecia aceste bloguri odată ce au apucat să le cunoască.
kidtime connect e locul unde o veţi găsi pe Gabriela, mămică, educatoare, practicantă a homeschooling-ului şi conducătoarea grădiniţei proprii în Bucureşti. Activităţile prezentate pe site se adresează vârstelor cuprinse între 2 şi 7 ani, dar în afară de activităţi veţi descoperi tot felul de articole şi sfaturi pentru părinţi, pe care e bine să le cunoaştem.
Cristela Georgescu vă va încânta prin ingeniozitatea reţetelor pregătite pentru cei doi băieţi ai săi, prin sinceritatea, dar şi delicateţea prezente în postări şi comentarii şi prin deosebita capacitate de a sintetiza informaţiile culese din surse variate şi de a argumenta foarte clar şi logic poziţia pe care o adoptă în diverse situaţii.
Mă bucur că pot să mă folosesc de munca acestor doamne deosebite şi nădăjduiesc s-o fac şi pe viitor :), mai ales că încă nu am reuşit să parcurg toate paginile de pe blogurile lor! Le sunt recunoscătoare şi cred că şi alţi părinţi vor aprecia aceste bloguri odată ce au apucat să le cunoască.
vineri, noiembrie 11, 2011
Minunea Sfântului Nectarie pentru familia noastră
noiembrie 11, 2011 |
6 Comments |
De departe postarea cu cele mai multe comentarii e cea dedicată Sfântului Nectarie. M-am bucurat să le citesc pe toate şi cred că numărul rândurilor scrise despre minunile făcute de sfânt e în creştere. Mă simt datoare de multă vreme cu propria mărturie despre ajutorul primit, care chiar dacă poate fi pus la îndoială de către o minte sceptică, pentru mine e de necontestat.
Am o fire mai vulcanică şi oboseala mă face şi mai...vulcanică! Un nou loc de muncă, o navetă obositoare, diverse probleme mai mari sau mai mici acasă şi la servici, câteva nemulţumiri care rodeau din bucuria de a trăi, suprapuse peste răul provocat de primele luni de sarcină m-au făcut să mă simt îngrozitor de vinovată faţă de mica viaţă ce creştea în mine. Vina era provocată de faptul că în ciuda eforturilor de îmi păstra calmul, mă enervam din orice şi din miel blând deveneam într-o clipită leu fioros. Eram perfect conştientă de răul pe care îl făceam, dar aproape incapabilă să nu îl mai fac.
Cu toţii ştim cât de importantă e starea mamei în timpul sarcinii şi cum agitaţia, trăirile negative, teama afectează atât fizic cât şi psihic bebeluşul nevinovat, aşa că oricine îşi poate imagina grijile şi gândurile care îmi bântuiau sufletul.
Dacă Nectaria e un copil sănătos şi normal, o datorez rugăciunilor şi Sfintei Împărtăşanii şi Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat insistent, deşi cu o credinţă şovăielnică uneori, să protejeze pe micuţul (care s-a dovedit a fi micuţa) meu chiriaş, scăldat-vrând nevrând de hormonii de stress pe care nu îi puteam ţine în frâu.
Cred că oricine îmi înţelege bucuria şi recunoştinţa, iar aceste câteva rânduri scrise izvorăsc atât din dorinţa de a-i mulţumi Sfântului, cât şi din dorinţa de a încuraja mamele ce trec prin diverse conflicte interioare. Sfântul Nectarie şi Maica Domnului nu neglijează nicio rugăminte!
Am o fire mai vulcanică şi oboseala mă face şi mai...vulcanică! Un nou loc de muncă, o navetă obositoare, diverse probleme mai mari sau mai mici acasă şi la servici, câteva nemulţumiri care rodeau din bucuria de a trăi, suprapuse peste răul provocat de primele luni de sarcină m-au făcut să mă simt îngrozitor de vinovată faţă de mica viaţă ce creştea în mine. Vina era provocată de faptul că în ciuda eforturilor de îmi păstra calmul, mă enervam din orice şi din miel blând deveneam într-o clipită leu fioros. Eram perfect conştientă de răul pe care îl făceam, dar aproape incapabilă să nu îl mai fac.
Cu toţii ştim cât de importantă e starea mamei în timpul sarcinii şi cum agitaţia, trăirile negative, teama afectează atât fizic cât şi psihic bebeluşul nevinovat, aşa că oricine îşi poate imagina grijile şi gândurile care îmi bântuiau sufletul.
Dacă Nectaria e un copil sănătos şi normal, o datorez rugăciunilor şi Sfintei Împărtăşanii şi Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat insistent, deşi cu o credinţă şovăielnică uneori, să protejeze pe micuţul (care s-a dovedit a fi micuţa) meu chiriaş, scăldat-vrând nevrând de hormonii de stress pe care nu îi puteam ţine în frâu.
Cred că oricine îmi înţelege bucuria şi recunoştinţa, iar aceste câteva rânduri scrise izvorăsc atât din dorinţa de a-i mulţumi Sfântului, cât şi din dorinţa de a încuraja mamele ce trec prin diverse conflicte interioare. Sfântul Nectarie şi Maica Domnului nu neglijează nicio rugăminte!
vineri, noiembrie 04, 2011
Urşi şi cărţi; lecturi frumoase pentru copii
noiembrie 04, 2011 |
3 Comments |
Dacă vă bucuraţi de aceste frumoase zile de toamnă, probabil că aţi mai redus puţin numărul paginilor de citit împreună cu copiii, în favoarea plimbărilor şi a jocurilor afară, în soarele binefăcător. Cum însă peste puţin timp ne vom confrunta cu frigul şi zăpada iernii, mi se pare o idee foarte bună să citim împreună cu odraslele noastre cărţi precum Fram ursul polar, eventual savurând un ceai sau un nectar de măceşe, un măr copt cu scorţişoară...
Cartea scrisă de Cezar Petrescu îmi stârneşte amintiri foarte dragi din copilărie şi când am regăsit-o în casa bunicilor mei, am hotărât să o aduc acasă pentru a i-o citi Măriuţei. Era vară când i-am citit-o, dar i-a plăcut mult şi am constatat cu plăcere că multe din întâmplările sau din gândurile lui Fram i s-au întipărit în minte. Poate că lectura e mai dificilă pe alocuri pentru vârsta ei, dar am simplificat, am adaptat şi explicat unde era nevoie, iar ea asculta cu mare atenţie fiecare capitol şi se supăra când întrerupeam lectura pentru a o culca.
A fost emoţionant să o urmăresc în raţionamentele ei care percepeau foarte bine uneori drama lui Fram, puţin frustrant alteori când nu reuşea să urmărească firul narativ ce alterna prezentul cu trecutul şi înduioşător când a înţeles ce viaţă aveau animalele din circ (a urmat o discuţie bună de postat pe site-urile dedicate protecţiei animalelor). După ce am terminat de citit cartea, am lăsat-o să îmi povestească ce îşi amintea din ea şi am încercat să aflăm mai multe despre urşii polari, în special.
Recent am descoperit la British Council un documentar extraordinar, care se găseşte în întregime pe Youtube, Deep Blue. L-am văzut toate trei de 2 ori (pe Nectaria o interesau numai animalele mari, în special urşii polari !) şi am învăţat multe despre viaţa din regiunile polare şi nu numai.
Întâmplarea a făcut ca la puţin timp după ce am terminat de citit Fram, să primim, prin amabilitatea celor de la editura Cartea Copiilor o carte pe care am îndrăgit-o toate trei imediat! Cum s-ar putea altfel când personajele principale sunt Marele Urs, blând, răbdător şi plin de idei şi Pui de Urs, mic, fragil, jucăuş şi ... cam fricos. Măriuţa a fost extrem de amuzată de frica ursuleţului de întuneric, deşi a înţeles-o, dar şi mai mult i-a plăcut soluţia finală găsită de Marele Urs. Povestea are darul de a menţine curiozitatea fără a suprastimula copilul, iar imaginile foarte frumoase îndeamnă la liniştire (culori calde, nuanţe pastelate) şi la alungarea oricărei frici. Mi se pare imposibil să nu adormi la sfârşitul lecturii care trezeşte nostalgia şi duioşia oricărui cititor mare sau mai puţin mare.
Sunt foarte recunoscătoare pentru posibilitatea de a citi această poveste copiilor mei, cu atât mai mult cu cât Nu ţi-e somn, ursuleţule ? vorbeşte cu delicateţe despre teamă, pătrunzând în universul tainic al copilăriei cu paşi lini pentru a încuraja înfruntarea şi învingerea fricii de necunoscut.
Dacă vă întrebaţi ce daruri ar putea aduce moşii lunii decembrie micuţilor ce vă sunt dragi, gândiţi-vă şi la urşii despre care v-am vorbit azi...