joi, februarie 09, 2012

Lecturi şi muzică pentru copii

În ultima vreme am citit mai multe cărţi pentru copii şi am spus poveşti din serialul "Maimuţica Judy", serial inventat de mine din raţiuni pragmatice. Judy şi frăţiorii ei se confruntă deseori cu aceleaşi probleme ca Măriuţa şi surioara ei, prin urmare soluţiile găsite de ei sau de părinţii lor pot fi mai uşor acceptate de către micuţa mea cea mare decât dacă i le-aş propune pur şi simplu; tactica e veche de când lumea, iar rezultatele sunt îmbucurătoare. Printre avantaje se numără costul redus (nu socotesc energia cheltuită de actul creator :) ), posibilitatea de a petrece oriunde şi oricând puţin timp plăcut, chicotelile (eu produc şi efecte speciale!), întrebările uneori hazlii ale Măriuţei şi mai ales apropierea sufletească ce se creează între noi. Chiar mă gândesc să înregistrez măcar o parte dintre episoade pentru ca Măriuţa să poată asculta când eu nu sunt în preajmă sau în viitorul îndepărtat, când îi va fi dor de mama.

Cred că mai toţi părinţii sunt autorii unor istorioare amuzante, eventual cu morală şi mi se pare un adevărat privilegiu să îţi auzi puiul rostind mirat şi amuzat "Chiar, mami ?" şi să îi zăreşti sclipirea din ochii lucind ca nişte cărbuni aprinşi. Cât despre surse de inspiraţie, ele sunt pretutindeni, doar să alungăm oboseala şi grijile: cărţi, viaţa de zi cu zi, evenimente istorice etc. Sigur, unele povestioare sunt mai interesante, mai izbutite, altele mai puţin, însă criticii noştri nu-s nici pe departe aşa severi ca un critic literar, iar dragostea lor pentru noi şi pentru poveşti acoperă scăderile autorului...

Cărţile tipărite au şi ele rolul lor aşa că ne bucurăm de fiecare vizită la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" şi profităm de rafturile pline de tentaţii. Astfel că, în ultima vreme, ne-am delectat cu poezii de Elena Farago şi Eminescu, Pippi Şoseţica, Poveşti la gura sobei (o carte cu ilustraţii minunate şi cu poveşti aparţinând mai multor popoare, preferatele mele sunt cele ruseşti), Un secret important, Mary Poppins (lectură incompletă, prea dificilă pentru vârsta ei totuşi), iar acum savurăm Cele mai frumoase basme ruseşti. Lectura e însoţită uneori de întrebări ca să mă asigur că a înţeles evenimentele narate sau de încercări de a prevedea continuarea poveştii.

De la naşii fetelor am împrumutat Vivaldi şi cele patru anotimpuri, din care am câştigat nu doar dragostea pentru muzica lui Vivaldi, ci şi învăţătura despre efortul constant, condiţie esenţială pentru succes. De fapt, am mai câştigat ceva, întrucât această carte mi-a stârnit dorinţa de a o introduce pe Măriuţa în lumea muzicii clasice mai serios şi mai organizat decât am făcut-o până acum. Aşa a luat naştere ideea de a ne ocupa de câte un compozitor pe lună şi de a-i dedica o carte alcătuită de noi, după modelele de aici. Sunt foarte curioasă să văd ce va ieşi !

Şi pentru că nimic nu merge mai bine în această perioadă alături de o carte dragă decât un ceai cald sau o muzică frumoasă, vă las în compania lui Vivaldi şi vă doresc lectură cât mai plăcută!

2 comentarii:

Aurelia spunea...

v-a placut Pippi Sosetica?
noi avem 3 carti cu ea, Flaviei ii plac tare mult.
fireste, corectam ce e de corectat, ea ar lua de bun comportamentul lui Pippi ;)

Alina-Nicoleta spunea...

Buna Iulia!
Multumim ca impartasesti cu noi ideile pe care le pui in practica si mai ales sursele de inspiratie.
Nu stiu daca stii de aceasta carte ortodoxa de colorat, asa ca m-am gandit sa iti impartasesc si tie informatia http://enacuisine.blogspot.com/2011/01/carte-pentru-copii.html