luni, mai 14, 2012

Cum sa (nu) sarbatoresti ziua de nastere a copilului


Aceasta postare face parte din categoria "Nu  faceti ca mine!" :) A durat mult timp pana sa reusesc sa o astern coerent si cu onestitate, dar nu regret asteptarea...

In ultima duminica din aprilie am sarbatorit ziua de nastere a Mariutei (impreuna cu alti doi sarbatoriti), intr-un loc foarte frumos, impreuna cu oameni pe masura locului. Ziua a fost superba, gradina plina de o verdeata frageda si plina de viata, pomii infloriti si veselia copiilor (nu putini la numar) te cucereau... Pana aici toate bune si frumoase, insa exista un mic dar; nu stiu altii cum sunt, dar eu una am un mare defect (din nefericire nu e singurul !): inainte de a avea parte de evenimentul propriu-zis, ma agit pana peste poate cu pregatirile, dorind sa fie totul perfect. Imi doresc ca oaspetii sa se simta minunat (acesta e scopul intalnirii, nu?), bucatele sa fie delicioase (si de neuitat), clipele petrecute impreuna sa fie pline de bucurie si pentru aceasta fac zeci si sute de planuri, pe care la sucesc pe toate  partile pana ametesc, obosesc , ma descurajez si... ma ratoiesc la cei dragi ca stau in calea realizarii planurilor mele marete... Asa se face ca anul acesta am stat in bucatarie ore in sir, pregatind diverse preparate: unele cu succes, altele fara, pentru simplul motiv ca in mandria mea (deh, nu par sa ajung prea departe in lupta cu mandria...) am vrut sa gatesc ceva mai deosebit decat de obicei, asa ca nautul pus la fiert pentru hummus a beneficiat de o portie prea mare de foi de dafin, aluatul pentru rulada cu ciuperci a fost si el o inventie (prea putin reusita), iar tortul... ei bine crema pentru tort este marea dezamagire! Am adaugat sofran, ingredient complet nou pentru mine, pentru ca mi-am imaginat ceva cu totul si cu totul nemaipomenit. Daca pastram crema de lamaie asa cum am pregatit-o initial, ar fi fost perfect, dar, vai cofetarului neinspirat, obosit si neatent (Nectaria a fost in continuu ajutorul meu care nu se putea dezlipi de crema!) sofranul l-am pus in crema rece si ... nu s-a intamplat nimic altceva decat ca gustul cremei a devenit usor amarui si cam aspru. Abia apoi am citit pe plic indicatia de a il pune in lichid fierbinte !

Intreaga saptamana precedenta am fost pe drumuri (din diverse motive), iar "iesirile" s-au facut cu ambele fete, cine nu are masina, stie ce inseamna sa fii atent tot timpul la 2 copii in mijlocul unui oras mare, apoi au urmat orele de bucatareala (unele cu rugaciune, altele fara...), agitatia Nectariei careia i-am stricat programul (a avut grija sa mi-l strice si ea pe al meu !), stresul ca nu voi fi gata la timp, ca nu voi reusi sa pregatesc tot ce mi-am propus (nici n-am reusit!) si mai ales, o voce mica si suparata care nu mi-a dat pace multe zile, in ciuda eforturilor de a o ignora... Vocea spunea cam asa: "Care este motivul pentru care pregatesti bucatele si te agiti atata? " Eu raspundeam: "Sa o sarbatorim pe Mariuta, astfel incat ea sa simta bina, noi sa ne simtim bine si sa ne bucuram impreuna cu toti oaspetii si cei prezenti de intalnire." Vocea continua dialogul cam asa: "Cum sa se simta Mariuta bine, daca tu strigi la ea, te porti urat cu ea, nu-ti faci niciun strop de timp sa petreci cu ea, ca sa nu spun pe de-a dreptul ca o neglijezi si chiar ca ai vrea s-o faci sa dispara intr-un spatiu nestiut de nimeni, numai sa nu ii mai auzi povestile, intrebarile, cererile, plansetele, iritarea, frustrarea etc. etc. etc.???"

Nimeni nu poarta vina pentru faptul ca am vrut sa fac prea mult fara sa tin cont de puterile si timpul meu, de nevoile familiei mele, asa cum nimeni nu e vinovat ca au intervenit niste "hoti de timp" neprevazuti, iar eu, in loc sa ma adaptez, am continuat sa imi doresc imposibilul. Si uite asa, imposibilul a ramas tot imposibil, oboseala mea a atins cote maxime ca si artagul, evident, iar sambata, cand mi-as fi dorit sa fiu alaturi de Mariuta la primul festival la care a participat cu corul bisericii noastre, am continuat sa amestec ingrediente, desi sperasem cumva ca o minune se va intampla si voi fi gata cu pregatirile.

Un miracol tot s-a intamplat, ca am putut sa ma bucur de prezenta oaspetilor dragi fara sa zac nicio clipa :), dar data viitoare (daca Domnul ingaduie o data viitoare) lucrurile vor sta altfel, iar pregatirile se vor desfasura intr-un ritm firesc, care sa imi ingaduie sa ma bucur atat de familie cat si de sarbatorirea in sine; ba mai mult, mi-am propus sa solicit si ajutorul celor din jur ("Ma descurc singura." nu functioneaza bine intotdeauna!) si sa ma folosesc de pix si hartie pentru a planifica mai realist ceea ce am de facut.

Ce-mi ramane de facut decat sa ma bucur de inregistrarea video a spectacolului si  mai ales sa invat aceasta rugaciune a lui Solomon ?


Recital - Corul de copii - Parohia Ortodoxa Cetatea Fetei - Floresti
    
  Vezi  mai multe  video    din   diverse


l. “Dumnezeule al parintilor si Doamne al milei, Cel care ai facut toate cu cuvantul Tau,
2. Si cu intelepciunea Ta ai randuit pe om ca sa stapaneasca peste zidirile cele facute de Tine,
3. Si sa carmuiasca lumea cu cuviinta si cu dreptate si cu suflet drept sa faca judecata,
4. Da-mi mie intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii Tai.
5. Caci robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin destoinic sa inteleg judecata si legile.
6. Caci, chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti.
(........................)
9. Cu Tine este intelepciunea care stie faptele Tale si care era de fata cand ai facut lumea si care stie ce este placut inaintea ochilor Tai si ce este drept, potrivit poruncilor Tale.
10. Trimite aceasta intelepciune, din sfintele Tale ceruri, de langa tronul slavei Tale, ca sa ma ajute in ostenelile mele si ca sa cunosc ce este bineplacut inaintea Ta,
11. Fiindca intelepciunea toate le stie si le intelege si ma va povatui intelepteste in lucrarile mele si prin slava sa ma va pazi.
12. Si astfel, faptele mele Iti vor fi placute si voi judeca poporul Tau cu dreptate si voi fi vrednic de tronul tatalui meu.
13. Cu adevarat, ce om poate sa cunoasca sfatul lui Dumnezeu sau cine poate sa patrunda vointa lui Dumnezeu?
14. Gandurile muritorilor sunt sovaielnice si cugetarile noastre sunt cu greseala.
15. Caci trupul cel putrezitor ingreuiaza sufletul si locuinta cea pamanteasca impovareaza mintea cea plina de grija.
16. Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?
17. Cine a cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfant?
18. Astfel, s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea”.

5 comentarii:

mihaeladr spunea...

Foarte frumos!!!! Cantarile copiilor, nu ce ti s-a intamplat!

Loredana spunea...

Iulia, te inteleg in oarecare masura.
Eu nu m-am agitat, recunoasc. doar tortul si buletele de cascaval le-am facut de vineri, restul sambata dimineata. E adevarat ca in ultima ora inainte de sosirea invitatilor am intrat un pic in panica, credeam ca nu voi apuca sa termin la timp, dar nu a fost cazul. la partea cu pregatirile la noi a fost chiar foarte bine, privind retrosptectiv.
Eu am stat mai prost acolo unde la tine a fost excelent, adica la intretinerea invitatilor. Noi ne-am tot ocupat de copii, asa ca parintii noroc ca se cunosteau intre ei si au socializat, ca noi abia dovedeam de facut tot felul de activitati pentru cei mici.
dar mie mi-au placut acele cateva ore de nebunie.
La multi ani fetitei tale frumoase!

corina spunea...

In primul rand multi ani frumosi si sanatosi Mariutei!
La tot ce am citit aici, mi-am adus aminte de Marta.De multe ori m-am regasit si eu in situatia Martei.
Cu timpul am invatat si eu unele "trucuri" pe care le aplic in familie indiferent care membru este sarbatorit si bineinteles ca nu conteaza nici varsta.( adica unul are 15 si trebuie sarbatorit intr-un anume fel, iar celalalt care are 8 in alt fel)

Amalia spunea...

Tare frumos canta copilasii, mi-au dat lacrimile...Care e Mariuta ta, ultima din dreapta oare? La multi ani binecuvantati! Lasa, nu te mai intrista pentru ce a fost...sunt sigura ca invitatii s-au simtit minunat. Te-as fi ajutat cu drag la tort:)

Nicol spunea...

sunt niste copii deosebiti;cantarea lor ma emotioneaza!
in legatura cu petrecerea, ar fi ideal sa nu te mai agiti atat;dar trebuia sa se intample;si eu am trecut prin asta si m-am invatat minte;incerc sa mai simplific lucurile!Doamne ajuta, sa va traiasca fetitele!