12 Octombrie - blogul a împlinit 4 ani
Am început (mulțumită Irinei - Dulce Casă) din dorința de a scrie despre tot ceea ce mă pasionează: alăptare, naștere, creșterea copiilor, hrană sănătoasă,cărți, jocuri, viață simplă, dar plină de bucurii și poate și din dorința de a păstra legătura cu copilul pe care l-am pierdut în octombrie 2008. Am ajuns sa scriu și despre momente nefericite, despre nemulțumiri, temeri, îndoieli, tristeți, momente mai puțin fericite.
.
Am descoperit multe despre mine în acești ani și ce mi se pare uluitor, dar și îmbucurător, e că sunt într-un proces de continuă schimbare și învățare. N-am renunțat la blog, deși am fost tentată de câteva ori și mă bucur că n-am făcut-o; nu doar că am avut ocazia să mă autoeduc, dar am cunoscut astfel oameni deosebiți, pe care îi stimez și de la care fur orice bucățică de cunoaștere.
Sunt departe de ce aș vrea să fiu, dar am învățători buni acasă, care îmi dau teme de gândire tot timpul: nu cred că există alții mai buni decât proprii copii. Nu le scapă nimic, nicio greșeală, dar pot să aline o supărare cu puteri incredibile (ca în desenele animate Eu și Mia, pe care vrând-nevrând le-am urmărit uneori).
Sunt departe, dar nu pierd nădejdea și fac (nu chiar tot, probabil !) ce pot pentru a ajunge omul care aș vrea să fiu. Doar că am început să învăț că nu se poate schimba totul peste noapte și că pașii mici sunt aproape întotdeauna cei mai siguri (deja am devenit mai înțeleaptă odată ce am trecut de 30 de ani!). Și cum cunoașterea cere timp, petrec foarte puține minute în fața calculatorului, scriu rar pe blog, deși în minte îmi forfotesc ideile, citesc cu aviditate și uneori (din ce în ce mai des) am senzația că ceea ce fac nu e destul, ca viața e scurtă și mai sunt încă multe de împlinit...
Iar când mă copleșesc îndatoririle, încerc să îmi amintesc această vorbă a lui Luther:
Am atâtea de făcut, că astăzi trebuie neapărat să încep cu trei ceasuri de rugăciune.
Vă mulțumesc pentru bunăvoință, răbdare, încurajări, sugestii și întrebări. Le aștept în continuare și între timp vă dăruiesc un cântec pe care l-am descoperit recent. Iar cititorul care e dornic să răspundă la întrebarea "Ce ați învățat despre dumneavoastră în anii de părinte/"părințeală" ?" va primi (prin tragere la sorți) o copie după cartea Calm and Compassionate Children.
.
Am descoperit multe despre mine în acești ani și ce mi se pare uluitor, dar și îmbucurător, e că sunt într-un proces de continuă schimbare și învățare. N-am renunțat la blog, deși am fost tentată de câteva ori și mă bucur că n-am făcut-o; nu doar că am avut ocazia să mă autoeduc, dar am cunoscut astfel oameni deosebiți, pe care îi stimez și de la care fur orice bucățică de cunoaștere.
Sunt departe de ce aș vrea să fiu, dar am învățători buni acasă, care îmi dau teme de gândire tot timpul: nu cred că există alții mai buni decât proprii copii. Nu le scapă nimic, nicio greșeală, dar pot să aline o supărare cu puteri incredibile (ca în desenele animate Eu și Mia, pe care vrând-nevrând le-am urmărit uneori).
Sunt departe, dar nu pierd nădejdea și fac (nu chiar tot, probabil !) ce pot pentru a ajunge omul care aș vrea să fiu. Doar că am început să învăț că nu se poate schimba totul peste noapte și că pașii mici sunt aproape întotdeauna cei mai siguri (deja am devenit mai înțeleaptă odată ce am trecut de 30 de ani!). Și cum cunoașterea cere timp, petrec foarte puține minute în fața calculatorului, scriu rar pe blog, deși în minte îmi forfotesc ideile, citesc cu aviditate și uneori (din ce în ce mai des) am senzația că ceea ce fac nu e destul, ca viața e scurtă și mai sunt încă multe de împlinit...
Iar când mă copleșesc îndatoririle, încerc să îmi amintesc această vorbă a lui Luther:
Am atâtea de făcut, că astăzi trebuie neapărat să încep cu trei ceasuri de rugăciune.
Vă mulțumesc pentru bunăvoință, răbdare, încurajări, sugestii și întrebări. Le aștept în continuare și între timp vă dăruiesc un cântec pe care l-am descoperit recent. Iar cititorul care e dornic să răspundă la întrebarea "Ce ați învățat despre dumneavoastră în anii de părinte/"părințeală" ?" va primi (prin tragere la sorți) o copie după cartea Calm and Compassionate Children.
5 comentarii:
La multi ani buni si cu folos sa ai si de acum inainte!
Felicitari pentru blog si la cat mai multi ani ! Ne-ai oferit placerea de a citi , de a invata multe lucruri care azi ne sunt foarte utile . Mult spor in continuare in tot ceea ce faci !
Vorbele tale m-au impresionat;faptul ca desi o mamica asa ocupata ai reusit sa iti faci timp pentru aceste activitati de suflet...Sa fiti sanatosi cu totii si sa iti pastrezi daruirea si placerea de a scrie si a citi!
Felicitari si intru' multi ani! Multumim pentru blog, sfaturile tale m-au ajutat enorm si am putut si pot sa imi alaptez copii cat mai mult!
In putinii ani de parinteala am invatat ca tot ce este frumos si durabil se construieste cu mare jertfa, rabdare, delicatete si bineinteles dragoste!
Mihaela
Va multumesc mult pentru cele scrise!
Trimiteți un comentariu