Noutăți diverse

Urarea mea e un scurt citat preluat dintr-o foarte frumoasă carte pentru copii al cărei autor e Sfântul Nicolae Velimirovici:
                              Hristos a înviat, zidirea s-a bucurat !

De câteva zile mă lupt cu această postare! E greu să te apuci de scris când n-ai mai făcut asta de câteva luni :) 
Iată deci noutățile:

• așteptăm un nou membru în familie (motiv pentru care am trecut doar în viteză prin spațiul virtual, pentru că greața și oboseala și-au spus cuvântul); noul pui ar trebui să vină prin noiembrie; între timp primește n pupici prin burtica mea de la Nectaria și Măriuța (ele au spus că își doresc câte o bebelușă fiecare :) )
• am căutat cu disperare o altă variantă de naștere (în Cluj tot n-a apărut, dar a apărut la Oradea maternitatea Pelican; nașterea acasă rămâne încă ceva de neconceput pentru medicii clujeni)
• am continuat cu homeschooling-ul mai cu spor, mai cu pauze, dar am continuat; voi scrie în postarea următoare ce și cum
• ne-am bucurat de dragostea celor din jur, care ne-au sprijinit cu vorbe bune de încurajare, cu mâncare gătită sănătos și delicios (dacă vreți să faceți o faptă bună, pregătiți mâncare pentru o gravidă căreia îi e rău!), cu daruri diverse (de la nașii de cununie, nașii fetelor, părinți, surori), cu rugăciunile lor (mămicile de pe Marta și Maria, părintele duhovnic), carevasăzică Dumnezeu ne-a răsfățat...
• am mâncat (spre dezamăgirea mea și a altor persoane din jur) carne și mâncăruri pe care nu le consider deloc sănătoase (spaghetti cu cabanos de pildă, înghețată Alpin, iaurt cu fructe Zuzu, mici, să mai continui?!) pentru că pur și simplu nu mai știam ce să mănânc să îmi treacă starea de greață și pentru că m-am trezit cu tot felul de dorințe culinare (Deh, se vede treaba că nu degeaba a zis englezul old habits die hard!); de-abia acum îmi revin la normalul de dinaintea apariției sarcinii, dar pofta de dulciuri tot n-a dispărut (cred că voi muri cu ea!)
• am cunoscut oameni pe care îi respect și îi admir și mă simt privilegiată că i-am cunoscut, fie doar și telefonic sau virtual
• am încercat să plecăm la Budapesta pentru trei zile in ianuarie, dar am renunțat din cauza îmbolnăvirii fetelor, acum nădăjduiesc încă să reușim...
•  am citit cât am putut de mult, adică zilnic, cărți pentru copii, despre copii, organizare (v-ați dat seama că mă lupt din greu cu neorânduiala, nu?), alimentație, duhovnicești, manuale școlare, e-books printate; mi-e imposibil să mai am timp și pentru literatură, marea mea iubire, doar ici-colo o poezie, dar poate cândva...
• am lucrat cu câțiva dintre copiii vecinilor, încercând cu drag să le trezesc dragul de limba engleză (pe care eu una o iubesc din adâncul inimii, )
• am sărbătorit 7 (!!!!!) ani de conviețuire cu Măriuța, ani plini de poezie dar și de descoperiri neplăcute ( Sandra  îmi spunea cândva că cei mici scot la suprafață tot felul de lucruri ascunse din adâncul părinților) despre mine; consiliul de familie a decis s-o sărbătorească pe Măriuța printre flori, la Grădina Botanică (un loc iubit de noi toți) cu pizza și prăjitură de la Olympos (delicioasă!); ajunse acasă balerinele noastre s-au răsfățat în rochițele primite de la nași
• 
•  
• am ascultat și ascult în fiecare dimineață devreme păsările (trăim încă într-un loc binecuvântat, aproape de pădure) care ne sunt vecini minunați prin copacii din jur, le iubesc la nebunie pe toate: cuc, rândunici, mierle, vrăbii și alte zburătoare pe care nu le cunosc
• am visat și visez în continuare la o căsuță proprie în mijlocul unei grădini (aproape a devenit o obsesie :) )     
• am ascultat muzică de la Chopin, Beethoven, Mozart până la Miluiește-ma, Dumnezeule și... muzica tinereților mele Scorpions, Bon Jovi, Tudor Gheorghe, Abba (știu că e ciudată combinația, dar nu mă mai obosesc să tot analizez și așa mă simt deseori ca Arghezi -Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş! )