Cea mai frumoasă zi...

                                                                      
 e azi ! 

M-am trezit la 5.30, dar am zis că azi e musai să dorm mai mult. Am mai moțăit lângă Nectaria, care se tot băga cu nasul în mine.

Pe la 6.25 am deschis din nou ochii. Soarele scălda dormitorul într-o lumină plină de viață.

Am zis: Doamne, binecuvântată fie această zi, ajută-mă s-o prețuiesc !

Am luat cartea care rămăsese în pat peste noapte și am început să citesc. Spune pot și vei putea. Infuzie concentrată de optimism.

La 7 m-am dat jos și am avut câteva clipe de întâlnire cu Dumnezeu. În liniște. Chiar lângă patul unde Nectaria dormea în tihnă.

Le-am trezit pe fete pe rând, cu cântece și mângâieri (nu se întâmplă așa în fiecare zi!). Ce zâmbete frumoase au !

Bem o limonadă delicioasă de orz verde (apă+miere+lămâie+pudră de orz).

Fugim la piață și cumpărăm multe fructe pentru micul dejun. Slavă Domnului că le-am putut cumpăra și am avut tot ce ne-a trebuit !

Micul dejun ? Un deliciu : fulgi de ovăz+pepene galben+banane+piersică+cireșe. O minunăție de arome !

Lucrat apoi cu mult succes la matematică și citire. Nectaria ascultă un CD cu cântece pentru copii în engleză și cântă, apoi colorează pe niște foi.

Mașina spală haine. Harnică mașină !  Să le dea Dumnezeu sănătate celor care au inventat-o !

Fetele au liber la prânz, mami are liber și ea :).

După-masa a venit rândul scrisului și al ortogramelor. Succes și renunțat la căutarea perfecțiunii într-un mod chinuitor: sigur m-ul acela va ieși mai bine data viitoare și toate bastonașele lui se vor alinia cuminți spre dreapta în loc să plece fiecare în câte o direcție. Și s-au aliniat !

Nectaria ne-a surprins pe amândouă: a numărat până la 20. Când o fi învățat ?!?

Devin conștientă de un miros necunoscut... transpirație. Detectez sursa: Măriuța. Asta e ceva cu totul nou, până acum nu am simțit niciodată. Și mă cuprinde o înduioșare (nu la adresa mirosului !). Fetița noastră crește... că vreau, că nu vreau să accept sau să conștientizez.

Fetele sunt pe afară, se joacă cu niște cățeluși, răceala Măriuței pare să evolueze spre vindecare.

Mami scrie pe blog :), tati tocmai a sosit.
Merg să pregătesc cina. Simplă, dar cu bucurie.
Și poate ajung și pe afară să fac o plimbare. Poate chiar cu tati, după ce adorm fetele !

Doamne, mulțumesc pentru această zi !
Binecuvintează-le și pe cele ce vor veni !

Imagine preluată de pe Facebook :)