Sărbătorind Ziua Internațională a Poeziei

21 martie

Am sărbătorit Ziua Internațională a Poeziei, atât în clasă, cât și acasă. Pentru o oră de versuri, am abandonat rutina zilnică (ghiozdane, cină, disputele de genul De ce eu? De ce nu ea? , duș etc.) și ne-am permis să ne bucurăm de câteva clipe rupte dintr-o altă lume.

Am profitat de inițiativa celor de la Julius Meinl, care au oferit ieri un ceai sau o cafea, în schimbul unei poezii scrise pe loc. După ce am ajuns acasă, am luat cele trei odrasle și ne-am dus la Panemar, unde zbura Muza printre aburi de croissante, ceaiuri fierbinți și alte delicii, care sunt interzise adevăraților creatori (prăjituri cu ciocolată, de pildă).

Experiențe senzoriale  menite să stimuleze creativitatea!:)

În așteptarea ideilor...

Operele noastre de artă

 Copiii au fost încântați de idee, de ieșire, de croissantele cu cașcaval și ceaiul delicios, de faptul că și-au plătit ceaiul prin 'munca' proprie, de momentele pe care le-am petrecut împreună altfel.
Și eu? Eu m-am bucurat de bucuria celor trei copii, de clipele petrecute pe tărâmul Poeziei, și de amintirile pe care sper că le vor purta în sufletul lor mulți ani de aici încolo.

Seara s-a încheiat cu puțin joc în parc, sub cerul înstelat, ceva ce nu s-a mai petrecut din vară, așa că a declanșat un val de râsete și încântare. Pe drumul spre casă, cei trei ștrengari și-au exprimat recunoștința cum au putut ei mai bine: cuvinte, pupici, îmbrățișări.

Aș fi putut rămâne acasă, având în vedere că traversarea Clujului la oră de vârf, în niște autobuze  arhiaglomerate, după o zi plină de activități și emoții intense, este o experiență epuizantă. Dar am învățat în ultimii ani că viața nu așteaptă să fii în cea mai bună dispoziție, ca să te bucuri de ceea ce îți oferă. Accepți pe loc darul sau... e posibil să nu te mai întâlnești cu el niciodată.