Cautam ceva despre laptisorul de matca si am gasit un articol care cred ca ar putea folosi unor cititori. Lectura placuta!
Despre albinarit, cu regina stupilor:
Mama Paraschiva
"Daca oamenii ar sti cate virtuti are mierea, nu s-ar mai desparti de ea pe viata"
Pentru bucuresteni, Piata Unirii arata intotdeauna la fel: un amestec pestrit de produse, de la fructe, legume si zarzavaturi, pana la haine turcesti si unelte industriale. Tarabe pline, preturi negociabile si multa, multa lume. In acest decor, in fiecare joi si vineri, la ora 9, cu precizie de orologiu, in piata apare mama Paraschiva - o batranica simpatica, trecuta de 80 de ani, ce-aduce cu sine bogatii de produse luate direct de la stupi. Te si uimesti cu cata migala isi asaza pe taraba borcanele cu miere si capaceala, sticlutele cu tinctura de propolis, polenul, fagurii si celelalte minunatii obtinute din truda albinelor. Pe taraba de piatra, alaturi de marfa, gasesti sfaturi medicale din carti mai vechi, despre utilizarea produselor apicole in diferite maladii. Daca te vede cu adevarat interesat, mama Paraschiva are rabdare sa-ti explice pe indelete propriile retete, cu care pe multa lume a scapat de necaz.
In vinerea in care am cautat-o la Piata Unirii, afara erau -8 grade C. Majoritatea tarabelor erau goale, dar mama Paraschiva nu se sinchisea de gerul ce incremenise piata. Turna atenta tinctura de propolis in sticlute mici, farmaceutice. Infofolita ca un eschimos, m-a intampinat cu un zambet larg, intreband cu ce-mi poate fi de folos. Am cumparat un baton de propolis si un borcan cu "capaceala" de albine, am primit drept cadou un fagure cu miere ambalat ca nugaua si, in timp ce-i savuram dulceata, mama Paraschiva mi-a tinut o adevarata lectie despre stuparit si puterea vindecatoare a produselor apicole.
"Voi, domnisorii astia, habar n-aveti de cate rele te scapa mierea de albine si toate roadele stupinei. Va indopati cu cafele si Coca-Cola, mancati numai burgheri dintr-aia ingramaditi in chifle congelate, si cica sunteti moderni. Si va mirati apoi c-aveti ulcer si toate alea. In loc sa luati dimineata cate o lingura de miere curata, care va da energie pentru toata ziua, nici nu faceti bine ochi si va repeziti la cutia cu nes. Nu stiti sa traiti, ce mai! Eu, de patruzeci de ani ma ocup de albinarit si - slava Domnului - am 80 de ani si ma mai tin pe picioare. Si sa stii mata ca si mie, si familiei mele, stupii astia ne-au adus sanatatea."
- Dar pasiunea asta pentru albine, de unde vi se trage?
- De tanara m-a interesat tot ce era legat de apicultura. Atunci era o noutate. Aparusera primele carti despre puterea tamaduitoare a stupului. Asa am aflat multe despre lumea albinelor, maiastra in felul ei. De stuparit m-am apucat in "89, cand baiatul meu, inginer constructor de rachete, a plecat in America. El avea cativa stupi, ca-i placea tare mult albinaritul. Il mai ajutam si eu uneori, dar nu prea mult, ca nu aveam timp. Cand a plecat, m-a rugat insistent sa am grija de stupi. N-am avut inima sa las bietele albine sa moara, si nici sa vand stupii n-am putut. De atunci, doar cu asta ma ocup. Noroc ca ma mai ajuta o fiica, altfel n-as face fata, la varsta mea. Am 50 de stupi. Se face miere, se fac de toate, ca albinele nu stiu sa leneveasca. Dar vanzarea nu mai merge. Oamenii nu stiu despre ce este vorba. Daca ar sti cate virtuti are mierea, nu s-ar mai desparti de ea pe viata. Numai sa fie miere buna, curata. Eu fac analiza si la albine, ca si ele, saracele, se mai imbolnavesc. Iar daca albina e bolnava, si mierea e toxica.
- Cu ce minunatii ati venit azi la vanzare?
- Cu de toate, maica. Tot ce-ti poate da stupul: miere din toate florile, polen, pastura, propolis, apilarnil, laptisor de matca...
- Imi puteti spune la ce se foloseste fiecare?
- Pai, de exemplu, sa luam pastura. Pastura este polenul adus de albine la stup, convertit de tinerele doici cu laptisor de matca, pe care-l au doar trei zile in gusa (un fel de colastra a copilului). Astfel amestecat, il baga in celule, pentru a hrani noua generatie de albine. Pastura-i painea puietului. In tratament, pastura se foloseste in leucemie si-n cancer, la bolile grele. Se ia o lingurita dimineata, pe nemancate. O doctorita pe care o cunosteam de demult, d-na Buzatu, facuse leucemie. Era internata in spital, incepuse sa faca tratament cu raze. Sotul ei, inginer de blocuri, a venit la mine si i-am dat o rama cu pastura, de vreo trei kilograme. Am distrus, practic, stupul, ca fara pastura, albinele nu rezista peste iarna. Dar am fost fericita ca am salvat o viata. Dupa ce a facut tratamentul cu pastura, a scapat. Cand si-a facut analizele, erau perfecte, nici ei nu i-a venit sa creada.
Polenul e bun pentru elevi si studenti, ca intareste memoria, iar ei invata mai usor. Se mesteca bine si, cand se inmoaie, se face ca o mamaliguta in gura. N-ai gustat niciodata polen? Vai de mine, ia de aici si gusta putin. Are toate vitaminele in el: A, B, C... E adunat din mijlocul florii; albinele il aduc pe picioare si, cand vin la stup, un picior il baga la puiet, pentru pastura, si un picior mi-l dau mie, pe colector. Daca este mult polen in stup, albina nu aduce altul. Dar daca vede ca nu este destul si copilul are nevoie, se duce si cara. Polenul e tare bun...
Propolisul ajuta la circulatia sangelui, dar e bun si la bolile respiratorii si cele de plamani. Eu am facut astm si am fost pensionata la 47 de ani. Am scuipat sange de pe bronhii timp de doi ani. Nu puteam sa merg nici macar 100 de metri, ca ma sufocam. Am luat tinctura de propolis si, dupa vreo doua luni, nu mai aveam nimic. Al doilea baiat al meu e in Germania, inginer de termoficare. Cand era student, s-a imbolnavit de tuberculoza. In spital mai mult s-a chinuit, ca medicamentele alea nu-l ajutau cu nimic. La externare, i-au dat acasa o traista de medicamente. Nici nu mai putea sa le inghita. Mi-a spus: "Mama, nu mai pot sa le iau. Ma doare ficatul si-mi vine rau". Se ingalbenise, slabise, nu mai avea pofta de mancare... I-am aruncat toate hidrazidele si ce-i mai dadusera de la spital si am inceput sa-l tratez cu tinctura de propolis. L-am pus sa faca inhalatii cu tinctura pusa in apa fierbinte, ii dadeam si miere cu tinctura de propolis, ca sa-i ramana pe bronhii. I-am dat apoi polen si laptisor de matca. S-a pus pe picioare in mai putin de o luna de zile. Cand si-a repetat analizele, parca avea plamani noi. Se si ingrasase, era perfect sanatos.
Odata, a venit la mine un domn din America, care avea o ciuperca pe limba. Ciuperca se marise, se dusese in jos, pe gat, si-l sufoca. Nu mai putea bietul om sa respire. I-am spus: "domnule, incearca cu propolis si laptisor de matca". A luat tinctura de propolis, cate 40 de picaturi intr-un pahar cu apa, si a facut gargara zilnic, ba mai si inghitea cate putin. Acum patru ani, s-a intors din America, vindecat complet. Mi-a dat o mie de dolari. Cea mai mare afacere a mea! Sa-i dea Dumnezeu sanatate!
...Aici am alifie cu propolis, tinctura de galbenele, aloe si ulei de masline cu vitamina A, care-i buna pentru reumatism, hemoroizi, arsuri, opareli si acnee. Sotul meu s-a ars groaznic odata, de la o butelie. L-am dat cu tinctura de propolis si cu alifia asta si n-a mai facut basici, iar pe piele n-a ramas nici urma de arsura. Si mai am si un energizant, facut din propolis, polen si miere, bun pentru oamenii care muncesc mai mult si sunt epuizati si stresati.
Laptisorul de matca e o adevarata minune a stupului. Cu el se hraneste regina stupului, si o tine in viata 8 ani, in vreme ce o albina obisnuita - nascuta din acelasi ou cu regina, dar care se hraneste numai cu miere - traieste doar 21 de zile. De asta zic eu ca Dumnezeu i-a dat laptisorului puteri miraculoase, datatoare de viata. Laptisorul de matca e folosit pentru astenii nervoase, oboseala, TBC, hepatita, ciroza, impotenta, frigiditate, si e un tonic cardiac nemaipomenit.
Acum doi ani, a venit la mine un domn care mi-a spus ca sotia lui nu poate ramane insarcinata. La trei luni avorta mereu, din pricina unei tumori aflate pe uter. L-am invatat sa-i dea asa, sa tina sub limba, cate un gram zilnic, timp de doua luni. Era insarcinata in luna a doua si se temea sa nu piarda copilul. Dar femeia s-a simtit bine, n-a mai avut greturi, a inceput sa manance, a trecut de patru luni si copilul a miscat. Fatul a crescut, iar tumora de pe uter s-a facut cat o aluna. Dumnezeu a avut grija de ea si i-a daruit un copil perfect sanatos. A venit asta vara cu el pe la piata - o mandrete de baiat, cu zulufi aurii, care chinuia in carucior o jucarie de cauciuc. Tare m-am bucurat pentru ea...
...Dar cele mai bune rezultate le are laptisorul de matca la bolile de ochi. Sotul meu avea inceput de glaucom si nu mai vedea. I-am pus in ochi laptisor de matca proaspat, abia scos de la regina. L-a usturat ingrozitor, a tipat de durere. Nu mai voia nimic, spunea ca fac experiente pe el... Dar nu m-am lasat; am continuat sa-i dau laptisor de matca pe cale bucala, timp de doua luni, cate doua grame zilnic, tinut sub limba. Asa, laptisorul nu se duce direct in stomac, ci actioneaza in zona capului si apoi la inima. Acum, multumesc lui Dumnezeu, are 80 de ani si citeste fara ochelari.
Tot asa se vindeca si cataracta. O fetita facuse albeata la un ochi si doctorii nu i l-au mai putut salva, i-au pus ochi de sticla. Dar, dupa operatie, albeata i-a cuprins si celalalt ochi. Nu mai vedea deloc. Am invatat-o pe maica-sa sa-i puna laptisor de matca in ochi. Dupa vreo doua saptamani, mama fetitei a venit sa-mi multumeasca. Fetita incepuse sa vada din nou lumina soarelui. Acum vede bine, slava Domnului!
Fata mea mi-a spus ca si-a pus in ochi si miere simpla, de salcam, si i s-a limpezit privirea. Ea s-a convins singura de puterea vindecatoare a stupului. Cand a nascut, a facut septicemie. Cu toate antibioticele si ce i-au mai dat la spital, tot n-a scapat. Avea sangele otravit si a facut cancer, cu metastaze in tot corpul. Cand a aflat, n-a mai pus carne in gura; numai vegetale si produse apicole. De zece ani numai asa mananca. Si uite ca a scapat.
Apilarnilul il fac din laptisor de matca si miere, si-i bun pentru copiii anemici, slabi, fara pofta de mancare. Da-le apilarnil, si nu-i mai poti stapani, asa energie capata...
Capaceala e pusa de albine peste mierea din fagure, ca sa nu se altereze. Albina astupa celula cu ceara, pune pastura si la urma inteapa si putin venin, sa se pastreze bine. Capaceala e buna pentru sinuzita, bolile cailor respiratorii (bronsita, astm), paradontoza, dar si pentru bolile hepatice. Se mesteca bine, iar ceara care ramane in gura se inghite cu un mar sau alt fruct, ca face bine la stomac.
- Cum ati invatat sa folositi aceste produse?
- Incetul cu incetul, ti le arata Dumnezeu pe toate. Mai inveti cate ceva de la altii, pe altele le afli tu, chiar fara sa le cauti. Eu am avut reumatism, nu puteam sa merg, ca ma injunghia tot corpul. Dar, de cate ori ma duceam la stupina, ma alegeam cu cate 4-5 intepaturi de albine. Si tot asa, pana intr-o zi, cand mi-au mai slabit durerile. Simtind eu ca-mi fac bine intepaturile, am experimentat, asa, o formula de tratament care a dat rezultate nemaipomenite. Am luat o albina si mi-am intepat incheietura umarului, ca ma durea tare acolo. A doua zi am pus doua, apoi trei albine, pana am ajuns la 15 intepaturi pe zi. Dupa aceea, am inceput sa scad: 14, 13, pana am ajuns in ultima zi la o singura intepatura. Dupa asta, eram ca noua. Miscam mana in voie. Asta-i un adevarat vaccin. Am facut tratamentul si la alti oameni. La lombosciatica si la bolile reumatice, face adevarate minuni. Dar unii sunt alergici si nu pot face asa tratament.
- E grea munca la stupina?
- E multa treaba la stupina. Nu-i munca grea, dar e migaloasa. Trebuie sa iubesti cu adevarat fapturile astea minunate - albinele - ca-ti ofera si ele satisfactii pe masura. Acum, sunt batrana si nu mai am puterea pe care o aveam cand eram ca dumneata. Dar atat cat mai pot, ma voi ingriji de ele, ca si ele mi-au dat sanatate atunci cand aveam mai mare nevoie...
*
Daca treceti prin Piata Unirii joia sau vinerea, n-o ocoliti pe mama Paraschiva. O sa va invete multe despre stupi, albine si miere, dar o sa va si dojeneasca cu blandete: "Voi, domnisorilor, nu stiti sa traiti"... Sa nu va suparati pe ea, ca-i inteleapta si stie ce spune.
N-am mai scris nu de lene, ci de lipsă de timp. Am decis că trebuie totuşi să respect priorităţile şi aşa se face că blogul a avut de aşteptat şi va mai avea din când în când...
