Dar mantuirea dreptilor e de la Domnul; El e ocrotitorul lor la vreme de necaz; Ps. 36

Am fost la conferinta despre care am scris in ultima postare. Am fost de dragul copilului pe care il avem si a celor pe care i-am mai putea avea si am senzatia ca am participat la ceva din domeniul fantasticului. Cand citesti carti sau vezi documentare despre cipuri si ce presupun ele e una, cand ti se spune verde in fata de catre niste oameni curajosi cat de mare e pericolul (pe care tu din frica tot incercai sa-l indulcesti....) e altceva.
Fragmente din conferinta puteti vedea aici, iar aici gasiti mai multe filmulete menite sa va puna pe ganduri, daca nu sunteti deja in alerta...
Am scris aceasta postare cu nadejde, cu incredere ca inca putem face ceva, chiar daca suntem tradati de statul in care traim, de unii membri ai ierarhiei bisericesti, de nepasarea si comoditatea noastra. Puneti cap la cap informatiile din carti precum Intoarcerea la Hristos, marturii ale fostilor detinuti din perioada comunista si de pe site-uri precum http://www.razbointrucuvant.ro/ sau http://nunemaispionati.org/,
(de pilda) si vedeti singuri ce frumos se aranjeaza piesele din puzzle. Internetul e inca liber, sa profitam cat se mai poate de accesul la informatie; dnul. Sarkozy se grabeste sa inceapa restrictionarea accesului, invocand stoparea pirateriei pe Internet. Evident, acesta ar fi doar inceputul...
Am vazut oameni care au avut curajul sa riste vorbind, precum judecatoarea Carmen Paduraru, careia ii multumesc pentru gestul sau (chiar daca nu o cunosc personal), oameni care ne-au prezentat cu o limpezime binefacatoare consecintele dezastruoase ale acceptarii cipurilor in vietile noastre. Ce mai ramane de spus? Ca totul a fost spus cu frica de Dumnezeu si cu speranta ca Cel de Sus ne va feri de rele. Mai ramane sa facem si noi ceva!