Puiule, nu ne trezi dimineata!
iunie 12, 2009 |
10 Comments |
din Maria Montessori, Copilul- fiinta divina, dar neinteleasa
Unul dintre cele mai inspaimantatoare capricii pentru familie este cand copilul se desteapta dimineata si se duce sa trezeasca pe tata si pe mama, care ar dori sa mai doarma; acesta e lucrul cel mai ingrozitor, de care toti se plang. Dar copilul care coboara din pat e o fiinta pura, care face ceea ce toti ar trebui sa faca atunci cand se arata soarele si lumina; lumea ar trebui sa se scoale, dar tata si mama dorm inca si aceasta mica fiinta se duce la ei, parca ar zice: "Invatati a trai sfant, dimineata oamenii se scoala!" Dar copilul nu e un dascal, se duce numai sa-i priveasca, pentru ca ii sunt dragi; abia se desteapta si dorinta lui e de a fugi indata la cei pe care ii iubeste. Va trebui sa treaca prin odai inca intunecoase, inchise ca lumina sa nu-i poata trezi inainte de vreme; copilul se duce, se impiedica, nu-i e frica de intuneric, nu-i e frica de usi pe jumatate inchise si ajunge langa tatal sau si langa mama sa si-i atinge dulce. De cate ori i se spune "Puiule, nu ne trezi dimineata!"!Dar copilul vine, ii trezeste si apoi zice: "Dar eu nu te-am trezit, ti-am dat numai o sarutare". Se gandesc parintii cum ar face sa-l dezvete. Dar cand se va mai intampla oare in viata ca cineva, abia trezit, sa arda de dorinta de a alerga la noi, invingand orice greutate, pentru a ne sta aproape, fara sa-i treaca prin minte sa ne trezeasca, ci numai pentru a trezi pe cei dragi lui si pentru a le da un sarut?
Sursa imaginii
10 comentarii:
Mi-au dat lacrimile la mesajul tau....Larisa sunt!
Ce dor imi e de vremurile acelea! Sigur, putini sunt cei ce apreciaza la timp asa ceva...nici eu n-am facut-o. Tare frumos ai scris!
si mie mi-a placut! iti spun sincer ca ador dis de diminetile in care ma trezesc cu patul plin de copii (aproape toate)! de-aia si iubesc probabil dimineata!
Foarte frumos! De cand am inceput serviciul, ma trezesc inaintea copilei. Ieri si azi, de exemplu, ne-am privit fata in fata, cand ea s-a trezit cu un zambet cald si pur, urmat de o imbratisare si ... tzop, din nou in pat langa taticul. Avem si alte amintiri frumoase: prima grija la trezirea ei a fost, intr-o perioada, cu: "hai, sa citim o poveste"! Si era dis-de-dimineata! Sau cu o imbratisare si un "mami, te iubesc", lumea cu siguranta iti va parea minunata!
M-au bucurat tare mult raspunsurile voastre!
Larisa draga, textul e un citat din Maria Montessori, as vrea eu sa fi scris asa de frumos!:)
Nu te supara, dar mie faza asta mi se pare o aiureala (ma refer strict la ce-a scris autoarea cartii). E usor sa scrii carti despre copii cand nu muncesti 10 ore pe zi in timpul saptamanii si nu vrei sa mai dormi si tu un pic sambata sau duminica si vine copilul si te trezeste la 7-8 dimineata. Eu personal o s-o invat pe fata mea sa nu ma trezeasca. Nu mi se pare un pacat sa dormi mai tarziu, si cred ca avem suficient timp in restul zilei sa ne jucam daca nu sunt morocanoasa si enervata ca m-am trezit si in week-end cu noaptea in cap. Eu imi iubesc fata mai mult ca orice pe lumea asta, dar nu inteleg prin asta sa devin sclava ei, asa cum fac multi parinti.
Ce ciudat gandesc parintii din ziua de azi... pe de o parte nu vor sa devina sclavul lor cand e vorba de dormit cu copiii, sau alaptat(de ce sa fie la dispozitia copilului tot timpul), sau ii lasa sa planga multe nopti pana se obisnuiesc sa doarma singuri, iar pe de alta parte nu se considera sclavi cand lucreaza 10-12 ore pe zi pentru a le oferii anumite conditii: jocuri scumpe pe calculator (in loc de iesiri in aer liber care sunt gratis), ultimele modele de papusi si jucarii sau haine la moda de care se plictisesc in cateva zile, cea mai tare masina de pe piata pt a conduce cat mai tare... si.... nu mai continui...
Si peste vreo 30 de ani o sa ne plangem ca nu mai are cine ne trezi dimineata sa ne dea un pupic
Maria
Pacat ca cei mai multi parinti nu lucreaza 10 ore pe zi din proprie initiativa ci pentru ca altfel si-ar pierde jobul, mai ales in aceste vremuri de criza.....si muncesc pe trei lulele nu ca sa le ofere ultimul racnet de masina. Aia cu ultimul racnet de masina n-au nevoie nici sa munceasca.
Laura, imi imaginz ca e foarte greu. Insa si pe vremea Mariei Montessori oamneii (mai ales din patura sociala mai saraca)lucrau n ore pe zi... Poate tocmai de aici a pornit scrierea acestui pasaj, nu stiu. Asa cum nu stiu nici daca as rezista intr-o asemenea situatie. Poate as cauta alt loc de munca sau poate m-as multumi cu si mai putini bani pt. o vreme. Fiecare isis cunoaste mai bine situatia si limitele...
Laura, imi pare rau daca te-am suparat. Nu era un atac la persoana ci la idee (daca exista asa ceva). Oricum nu cred ca faptul ca muncim n ore ne face sa ne purtam asa cu copii ci firea noastra cazuta. Eu nu merg la servici (sunt inca in concediu) si totusi in unele dimineti cand se trezesc copiii le zic "mai dormiti monstruletilor ca eu mai vreau sa stau in pat".
Oricum ideea e ca nu prin asta devenim sclavii lor ci cand le satisfacem dorinte nejustificate
Trimiteți un comentariu