Te iert, mami!

Postarea Cristinei mi-a amintit un incident petrecut nu de mult. Eram foarte suparata pe Mariuta (nu mai stiu de ce anume, ca sa vedeti cat de important era!) si am strigat la ea. Raspunsul m-a redus la tacere: "Mami, esti asa urata cand vorbesti urat!". Mi-e rusine sa scriu acest lucru si sa mi-l amintesc, dar poate va folosi cuiva ce am scris...
Altadata mi-am cerut iertare pentru ca ii vorbisem pe un ton agresiv si mi-a raspuns: "Esti rautacioasa ca pisica din ratoi!" (adica pisica ce l-a tratat rau pe ratoiul cel urat din poveste).
De fiecare data cand i-am gresit, mi-am cerut iertare (ce usurare sa poti face asta) si mare minune, mangaierile si pupicii ei, ca si scurtele rugaciuni pe care o puneam sa le spuna Domnului, ca sa nu mai fiu nervoasa si ca sa ma ierte aveau (si au) puteri nebanuite.
Nimic nu se compara cu cele doua manute stranse pe dupa gatul meu si cu cuvintele: Te-am iertat!

Inger tinand o ramura de maslin