sâmbătă, septembrie 19, 2009

Invierea lui Lazar si pisica de la 2 Mai

Stiu ca nu vedeti nicio legatura intre cele doua parti ale titlului, dar veti intelege repede despre ce e vorba.
Ii citisem Mariutei din Evanghelia pentru copii, inainte de a pleca la mare, episodul cu invierea lui Lazar. I-am aratat poza cu mormantul si am incercat sa-i explic cum m-am priceput mai bine ce s-a intamplat si uimirea oamenilor care au vazut minunea, precum si faptul ca toti murim si vom invia. Totul i s-a intiparit foarte bine in minte si avea sa iasa la suprafata cand ma asteptam mai putin...
Intr-o seara, pe cand ne intorceam la pensiunea unde stateam la mare, Mariuta s-a desprins de noi si s-a repezit inspre sosea. Ne-am speriat si am facut un salt rapid, am prins-o repede si am certat-o, apoi i-am explicat, mai bland, ce se poate intampla in asemenea situatii. (Gestul ei ne-a surprins pentru ca nu s-a mai intamplat asa ceva de cand era micuta, micuta.)
La ceva timp dupa acest incident am zarit in fata unei case de pe marginea drumului, o pisicuta calcata de o masina. Biata de ea avea toate intestinele afara. Era seara tarziu, dar inca se vedea destul de bine. Si atunci mi-a venit ideea sa ii arat Mariutei ce se poate intampla cand iesi in strada si esti neatent. Mi-am asumat riscul ca imaginea sa produca o impresie puternica, dar am mizat pe principiul "o imagine face cat o mie de cuvinte". I-am spus pe scurt ce se intamplase si i-am aratat pisicuta. In seara aceea si in zilele urmatoare a vorbit extrem de des despre ea, mai ales ca o vedeam cand mergeam la plaja. Apoi, cineva a luat pisicuta si eu i-am spus Mariutei ca a ingropat-o intr-un mormant. Iar Mariuta m-a intrebat : "Dar pe ea de ce nu o invie Domnul Iisus?"
I-am raspuns ca la Judecata de Apoi vom invia cu totii si s-a consolat cu acest gand, pentru ca zilele urmatoare ne-a tot spus ca pisicutei ii e mai bine in mormant acum si ca oricum va invia la Judecata de Apoi.
Iata deci unde adus lectia mea de circulatie regulamentara!

miercuri, septembrie 16, 2009

Din nou despre stimularea imunitatii copiilor


Iata cam ce am incercat noi in materie de stimulare a imunitatii si tratare a racelilor; cred ca stiti deja ca polipii neoperati (inca) ai Mariutei ne-au pus la incercare toate cunostintele de medicina alternativa. Asadar acestea sunt mijloacele omenesti la care am apelat:

0. ALAPTAREA

1. Ceaiuri de plante: tei, soc, coada soricelului, cimbrisor, anason, macese, Hapciu (produs de Fares) indulcite cu miere. Am adaugat si lamaie sau tinctura de propolis.

2. Miere + propolis + polen, de preferinta pe burtica goala

3. Aromoterapie: ulei esential de levantica, cimbru, pin, sau Inhalant (produs de Biofarm)

4. Plantusin; anul acesta avem sirop de brad produs de manutele noastre.

5. Cure de 10 zile la salina (Praid, Slanic Prahova), 12 zile la mare (anul acesta)

6. Tratament homeopatic

7. Tinctura de usturoi, ulei de catina

8. Gemoterapie

9. Alimentatie cu cat mai putine dulciuri (zaharul l-am inlocuit cu miere si fructoza), cat mai putina faina alba, fara carne de porc

10. Suc de mar + morcov + sfecla rosie

11. Soare, miscare, aer curat, fructe de la tarani cat cuprinde…

12. Aparatul salin, bai de aburi cu plante sau sare din salina, aerosoli (nebulizator)

13. Cura cu oua de prepelita (1 luna numai)

14. Baie cu fiertura din muguri de brad

15. Temperatura din camera in jur de 20 de grade iarna si aerisit inclusiv noaptea


Adaug cu intarziere ca am facut si cure cu Imunogrip (de la Plantextrakt) si Imunorezistan.


16. … Sa vedem ce mai aflam. Aveti sugestii?

luni, septembrie 14, 2009

Carti pentru mari si mici


Am ramas in urma cu scrisul pe blog datorita inceputului gradinitei si serviciului. Amanunte mai tarziu; dar cum am obosit de atat lucru ne aflam in plin concediu de sanatate (Mariuta are o viroza pe care am avut-o si eu acum vreo saptamana...). Asa ca savuram tovarasia prietenilor nostri dragi: cartile. Iata despre ce e vorba acum:
"Ghici cat de mult te iubesc", o carte minunata, pe care am primit-o chiar de ziua nasterii Sfintei Maria si care ne-a bucurat mult prin caldura si delicatetea ce o caracterizeaza. Succesul lecturii a fost asa de mare, ca acum sunt solicitata in fiecare seara s-o citesc, iar Mariuta face gesturi largi (deschizandu-si bratele, de plida) sa imi arate cat de mult ma iubeste si ea si ma intreaba :"E mult?"Castanuta-cel-Mic si Castanuta-cel-Mare au devenit deja prietenii nostri, pe care ii imitam si pe afara la joaca, topaind sau masurandu-ne din cap pana in picioare si ne place mai ales scena adormirii celui mic, in bratele parintelui sau, dupa ce si-a exprimat nemarginita sa iubire. As indrazni sa spun ca "Te iubesc pana la luna" e una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste pe care un pui (de om) o poate face mamei/tatalui sau, iar completarea "Te iubesc pana la luna si inapoi" pe care o face Castanuta-cel-Mare, reprezinta masura dragostei parintesti, intr-o lume in care se pare ca uitam tot mai mult de bucuria de a fi parinte...
O carte cu imagini pline de gingasie si caldura, oferita cititorilor de editura despre care v-am mai vorbit, Cartea Copiilor.

Si am mai descoperit ceva :) tot cu mare bucurie, 2 povesti ilustrate de acelasi Eric Carle:
http://www.youtube.com/watch?v=w3Hvzh2BTxE
http://www.youtube.com/watch?v=1J-GL5FJ0wQ
Va invit sa va bucurati impreuna cu micutii vostri !


duminică, septembrie 06, 2009

Copilul- un lux nu numai in Africa...

Acest articol mi-a amintit de initiativa unui grup de mame pe forumul Despre Copii. Babyklappe era numele proiectului in care ma implicasem si eu si la care n-am renuntat sa visez, proiect foarte similar celui descris mai jos si din pacate, extrem de necesar. Mi s-a spus ca ProVita si activitatea parintelui Tanase sunt suficiente, realitatea romaneasca dovedeste insa contrariul...

"Cosul de copii", o sansa la viata pentru bebelusii abandonati din sudul Africii



-- Pana acum, organizatia a avut grija de aproape 800 de copii abandonati, de cand a fost creata, in 1999.

4 septembrie, 16:21
























Cazurile mamelor care isi lasa bebelusii pe unde apuca, dupa ce abia i-au adus pe lume, sunt de-a dreptul dramatice si adesea greu de inteles. Cu toate astea, nimeni nu le poate impiedica sa isi abandoneze pruncii. In sudul Africii, insa, a fost creat un loc in care mamele isi parasesc copiii in deplin anonimat, intr-o incercare de a preveni abandonarea micutilor pe strada sau la usa necunoscutilor. Potrivit tabloidului "The Sun", acest loc e prevazut cu o trapa si seamana cu spatiul in care se pot arunca hainele vechi, pentru reciclare. Dar gaura mica de metal din peretele respectiv are un scop de-a dreptul sfasietor: sa colecteze copiii nedoriti. Si, ceea ce e si mai tragic, criza mondiala a facut ca numarul bebelusilor parasiti in acest "cos de copii" din Africa de Sud sa creasca, in fiecare zi gasindu-se un alt bebelus in el. Kate Allen, in varsta de 34 de ani, manager al organizatiei de caritate Door of Hope, din Johannesburg, sudul Africii, si care conduce "Cosul de copii", a declarat ca in Marea Britanie astfel de cosuri de caritate colecteaza haine, jucarii, mancare sau bani. "Aici primesc oameni. Este oribil sa vezi copii abandonati in acest fel si ideea in sine ii deranjeaza pe unii oameni. Dar cel putin "Cosul de copii" le da o sansa la viata bebelusilor care altfel ar muri de foame intr-o statie de autobuz sau la usa unei case", a mai spus ea. Unii copii sunt malnutriti, cativa au doar cateva saptamani de viata. Multi sunt abandonati noaptea, pentru ca mamele se simt rusinate si pot folosi cosul in deplin anonimat.
























"O fetita de un de zile, care a fost lasata aici, cantarea la fel cum ar fi trebuit sa o faca la nastere. Este inspaimantator", a mai spus Kate. Ceea ce e si mai rau e faptul ca ingrijitorii au observat o crestere a nasterilor premature, pentru ca viitoarele mamici sunt prea sarace, pentru a se putea hrani corespunzator. In aceasta saptamana, UNICEF-ul a avertizat ca recesiunea financiara are un efect devastator asupra Africii, cauzand moartea tot mai multor copii. "Este socant sa vezi aceste efecte ale recesiunii. Putini oameni instariti ofera locuri de munca saracilor din sudul Africii, asa ca si cele mai umile slujbe sunt pe cale de disparitie. Femeile raman insarcinate si nu au nici un fel de venit. Cu nici un fel de mancare, dau nastere foarte devreme, unele chiar nasc pe pragul usii noastre. Am devenit singura modalitate pentru ca bebelusii lor sa ramana in viata", a mai adaugat Kate. Femeia este la randul sau mama a doi copii si s-a mutat din Portsmouth in Johannesburg in 2001. In momentul in care in cos este lasat un copil, se actioneaza un senzor de sub patura, care alerteaza un membru al personalului organizatiei. Russel Ames, de 23 de ani, este cel care colecteaza de obicei copiii. "In 30 de secunde dupa ce copilul este abandonat, se afla deja in bratele noastre. Asta le da timp mamelor sa-si paraseasca bebelusul fara sa fie identificate, daca vor sa ramana anonime. Din nefericire, multe aleg sa faca asa. Rusinea si durerea abandonarii propriului copil sunt prea greu de suportat si femeile dispar pur si simplu in noapte. Este oribil sa-ti imaginezi prin ce trec in momentul in care isi parasesc pruncul. Dar multe fac asta pentru ca nu ar putea infrunta situatia, fara sa ramana anonime. Pentru noi, este o slujba cu norma intreaga. Unul dintre noi este de serviciu 24 de ore, sapte zile pe saptamana, intrucat adesea copiii sunt abandonati chiar la primele ore ale zilei", a declarat Russel.
























Fiecare bebelus abandonat este izolat timp de cateva zile, pentru tratament medical si analize de sange, pentru boli precum SIDA si tuberculoza. Ingrijirea fiecarui copil din orfelinat costa 264 de euro pe luna. "Multi sunt malnutriti. Imi amintesc de o fetita de aproape sase luni, al carei par se facuse alb, pentru ca fusese aproape infometata. A fost ingrozitor. Altii s-au nascut din mame dependente de droguri sau cu diete gresite, asa ca au deficiente serioase, sau cantaresc cam 900 de grame", a mai spus Russel. Organizatia isi are bazele pe pamantul unei biserici, din cartierul Berea. Copiii sunt ingrijiti cate sase, intr-un dormitor, de o mama provizorie, pana se insanatosesc. Din pacate, se intampla rar ca parintii sa se intoarca sa isi ia bebelusii inapoi. Echipa este sustinuta de 24 de voluntari, majoritatea din Anglia. Cu aproape 50 de copii de ingrijit o data, trebuie sa se descurce cu doar 7500 de scutece pe luna. Intrucat bebelusii ajung la centru, in medie, cate sase pe saptamana, locurile libere se umplu repede, iar viitorul copiilor ramane in mana parintilor adoptivi din sudul Africii sau din Europa. Pana acum, organizatia a avut grija de aproape 800 de copii abandonati prin intermediul "Cosului de copii", spitale si politie, de cand a fost creata, in 1999. Institutia este sustinuta de donatii, care acum, pe timp de criza, au scazut.
























Daca in Marea Britanie, statul poate furniza banii necesari unui copil, in cazul in care parintii nu-l pot intretine, Africa de Sud nu are capacitatea de a se descurca si bebelusii devin victimele ascunse ale crizei. Pe masura ce parintii sunt nevoiti sa calatoreasca sute de kilometri, in cautarea unui serviciu, copiii mai mari sunt si ei lasati in urma. "Femeile parasite de barbati lucreaza ca prostituate, inainte sa renunte la familia lor. Dar cand pun capat acestui mod de viata si nu au ce manca, apeleaza la noi. Varsta copiilor parasiti incepe sa creasca. Nu vorbim de nou-nascuti acum. Este mult mai tragic, intr-un fel, intrucat acestia sunt oameni mici cu personalitate, care trebuie sa-si cunoasca mamele si tatii. Si, bineinteles, cand o mama si copilul sau sunt despartiti, parintele este cel care simte durerea", a mai spus Russel.

marți, septembrie 01, 2009

Cat de mult iubesc esarfa port bebe ?

Infinit de mult! Asa ca am luat-o cu noi la mare si a fost minunat s-o tin pe Mariuta in brate, dimineata la 6 fara ceva si sa vorbim despre pescarusii care cautau vesta soarelui, despre cainii care ne insoteau si care ne aminteau de patrupezii lasati acasa, despre marea inspumata si despre turcoaz, partea de dincolo de geamandura, care reprezenta cea mai indepartata bucata de mare pentru ochisorii ei de copil...
Iar dupa ce terminam cu scaldatul si uscatul, hoppediz-ul cum ii spunem noi, servea de hamac pentru Mariuta: il intindeam pe jos, eu prindeam de un capat si sotul de celalalt, iar Mariuta se aseza confortabil, inchidea ochii si noi o leganam... pana cand oboseam:).
Merita incercat si cu cearsaful!
P.S. Pe plaja am vazut si un copilut in ring sling.

Blog Archive