joi, februarie 04, 2010

Daruri (duhovnicesti) de la Mariuta


Poate nu e cel mai potrivit titlu, dar nu-mi vine nimic altceva mai bun in minte.

Aseara am trecut pe langa bisericuta noastra din lemn si i-am spus Mariutei ca parintele e inauntru. Ea a insistat sa intram, desi nu a avut niciodata rabdare la slujbele de seara (rabdarea e un minus in familia noastra...). Am ascultat de dorinta ei si am intrat, l-am gasit pe parintele si a fost bucuroasa sa ii spuna cateva din gandurile ei de copil. De ce a fost acesta un dar pentru mine??? Pentru ca astfel am avut parte de cateva clipe de liniste si bucurie in biserica, intr-un semintuneric ce te indemna la rugaciune, in ciuda frigului muscator si pentru ca inima ei a cerut aceste clipe binecuvantate, fara ca eu s-o fi impins de la spate. Cine stie daca sau cand se va repeta experienta, dar eu am fost si sunt bucuroasa pentru acele momente ce-mi vor ramane in minte.


Ma intreaba Mariuta (i-am spus ca Dumnezeu e cel ce pune bebelusii in burtica femeilor): 'Dar cum are Dumnezeu atatia bebelusi?!'


Intr-o zi mi-a luat banii din portofel sa ii puna in gentuta ei, pentru copiii saraci, gest care m-a emotionat si m-a bucurat. Acum nu va imaginati ca n-avem si ... scaparile noastre de zgarcenie, dar m-am bucurat sa vad gandul cel bun, deschiderea spre Celalalt.


Iar intr-o seara, dupa ce ne-am bagat in pat, mi-a spus cu o voce usor mustratoare: " Mami, rugaciunea?!". Mami se lenevise si isi propusese sa spuna rugaciunea din pozitia culcat...
Cam cum credeti ca m-am simtit?

3 comentarii:

alma spunea...

Anul trecut sotul meu a introdus actiune de divort.Inima imi spunea ca nu va merge pana la capat.A venit sa ne viziteze la bunici si mi-a spus ca are o relatie cu cineva.Au urmat lacrimi, nopti de lacrimi.Aveam deja canon de rugaciune
de la duhovnic si pomelnice pe la zeci de manastiri.Duhovnicul era departe dar se ruga.A doua zi printr-o "intamplare" am insotit un var de-al meu la manastirea Maicii Domnului.Am plans tota slujba.Predica mi s-a parut exact pentru sufletul meu.Aveam impresia ca-mi vorbeste Dumnezeu direct.Apoi m-am dus la Parintele Serafim care mi-a dat un canon de 10 zile.Am sunat duhovnicul si el a inmultit canonul.Prietenii nostri ingenuncheau si pentru noi si preoti si monahi.Zilelele treceau.Seara aprindeam o lumanare si imi spuneam rugaciunile."Mama eu nu vreau sa dorm, eu ma rog cu tine!" Se punea pe genunchii mei apoi se ridica si facea inchinaciuni.Imi dadeau lacrimile.A venit ziua a opta eram franta de oboseala si imi spuneam rugaciunile in pat.Am atipit de 3 ori si tot de atatea m-a trezit puiul meu de 4 ani"Mami, spune rugaciunea mami, spune rugaciunea".
Suntem din nou impreuna.Am trecut prin chinuri sufletesti groaznice.Nadajduiesc sa-i ofer copilululi o educatie crestina solida.
"-Mama, cand o sa mor o sa ma ingrope in cimitir?
-Da
-Dar eu n-o sa vad astea ca o sa fiu mort.
-Da , dar numai trupul merge in pamant sufletul merge in rai sau..
-Da in rai daca suntem cuminti cu ingerii si sfintii.Sti ce as vrea eu din rai?
-Ce, puiule?
-Un mango daca este.
-Nu stiu daca este.
-Lasa ca il intrebam pe DoamneDoamne daca este ca El stie

alma spunea...

-Mama, nu mai plange tu esti frumoasa si stii sa faci multe lucruri.Te iubesc.Nu mai plange.
-E trista mama..
-Uite,adu-ti aminte ca in dreapta ta este cineva si nu plange.Este ingerasul.El te pazeste,mama mea, draga mea mama!

Iulia spunea...

Foarte emotionante randurile tale. Iti multumesc!