Nu ma iubesti!
februarie 17, 2010 |
4 Comments |
In ultima vreme, tot temandu-se probabil Mariuta ca sora sau fratele ei, ce urmeaza sa vina ii va fura dragostea, imi spune des "Nu ma iubesti!". Mi-a mai spus-o si in clipele in care veneam obosita franta de la scoala si ma apucam de facut treburi in casa sau de pregatit lectii, fara sa mai fac diverse activitati cu ea. Aceasta afirmatie (spusa uneori cu lacrimi) am considerat-o mereu un semnal de alarma ca nu i-am aratat suficient dragostea mea si am incercat imediat sa remediez situatia dureroasa. In ce masura am reusit, nu stiu, dar cred ca Mariuta s-a simtit mai bine si ca am procedat corect spunandu-i clar, de fiecare data, ca o iubesc muuuuuuuuuuult mult de tot si ca tati o iubeste la fel de muuuuuuuuuult si ca e destul loc in inima noastra si pentru ea si pentru alti copii pe care i-am putea avea. Parintele Thermos (psihiatru si psiholog) imi confirma aceasta supozitie si merge chiar mai departe:
" Cuvantul are o greutate speciala. Nu ajunge doar fapta. Cuvantul si fapta trebuie sa fie unite, sa mearga impreuna. Cuvantul care exprima dragostea noastra hraneste copilul. Exista o observatie speciala aici: uneori copilul ne inteaba daca-l iubim tocmai dupa ce a facut o greseala, o prostie. Uneori, nu imediat, ci dupa cateva zile. dar inauntrul lui lucreaza inca amintirea acelei greseli si vrea sa se incredinteze ca in ciuda greselii si a neascultarii, noi continuam sa il iubim la fel. Poate si pentru ca de multe ori, in situatii similare, le-am transmis copiiilor nostri un mesaj opus. le spunem:Te iubesc daca esti copil cuminte sau pentru ce ai facut nu te mai iubesc. Lucru care constiituie si o grava greseala si o minciuna. Pentru ca nu se intampla asa. Nu-i iubim mai putin pe copii cand fac vreo prostie. Atunci, de ce o zicem? De ce spunem o minciuna care ar putea slabi increderea lui?
(...)
Nu spunem in nicio situatie 'Nu te iubesc." De asemenea, niciodata sa nu facem referire la Dumnezeu. Multi parinti cred ca dragostea lui Dumnezeu fata de noi se micsoreaza daca nu suntem drepti. Gresit. Lucrurile nu stau asa.! Dumnezeu ne iubeste la fel, orice am face."
Sfaturi pentru o crestere sanatoasa a copiilor, Pr. Vasile Thermos, Editura Sophia, Bucuresti, 2009, p.22
4 comentarii:
Vine? Felicitaaari!
Vine, vine, slava Domnului! Multumim. :)
mie personal nu mi-a spus nimeni, pana la omul iubit, ca ma iubeste. a fost probabil un fel de traditional de crescut copiii, bazat doar pe fapte si nu pe cuvinte. eu nu am adoptat felul asta.
nu stiu daca e bine sau nu dar noi ne spunem ie iubesc cu o la fel de mare frecventa cum de dam binete.
niciodata, oricat de suparati am fi unii pe altii nu ne-am spus ca nu ne iubim, nici nu am conditionat iubirea de unele fapte.
deocamdata fetita noastra asteapta cu mare nerabdare bebelusul din burtica. poate si pt ca inca nu i-a acaparat jucariiile... glumesc!
chiar am surprins-o spunandu-i ca o iubeste. evident ca m-am bucurat!
nu stiu de unde ar putea sa ii vina fetitei tale o asemenea idee ca nu o iubesti.
vezi sa nu ii spuna cineva din fa,milie sau de la gradinita prostii de genul "de acu ti-a picat tronul" sau "mama si tata mai au pe cine iubi de acum" sau alte chestii asemanatoare.
ei sunt mult mai sensibili la lucrurile astea decat par!
bafta cu micuta!
sa fiti iubiti cu totii!
Loredana, la gradinita nu merge, iar ideea poate sa ii fi venit chiar de la mine, desi nici pe departe nu mi-am dorit asta. Iata cum: i-am explicat ca venirea lui bebe inseamna la inceput, ca voi fi nevoita sa petrec mai putin timp cu ea. Am asigurat-o insa, ca ma voi stradui sa continuam activitatile noastre in masura posibilului, s-apoi ea insasi ma va putea ajuta cu cresterea lui bebe. Dar niciodata n-am spus ca n-o mai iubesc! Poate e teama oricaruia dintre noi, care crede ca va fi inlocuit de altcineva in inima celor dragi...
Trimiteți un comentariu