Minunea Sfântului Nectarie pentru familia noastră

De departe postarea cu cele mai multe comentarii e cea dedicată Sfântului Nectarie. M-am bucurat să le citesc pe toate şi cred că numărul rândurilor scrise despre minunile făcute de sfânt e în creştere. Mă simt datoare de multă vreme cu propria mărturie despre ajutorul primit, care chiar dacă poate fi pus la îndoială de către o minte sceptică, pentru mine e de necontestat.

Am o fire mai vulcanică şi oboseala mă face şi mai...vulcanică! Un nou loc de muncă, o navetă obositoare, diverse probleme mai mari sau mai mici acasă şi la servici, câteva nemulţumiri care rodeau din bucuria de a trăi, suprapuse peste răul provocat de primele luni de sarcină m-au făcut să mă simt îngrozitor de vinovată faţă de mica viaţă ce creştea în mine. Vina era provocată de faptul că în ciuda eforturilor de îmi păstra calmul, mă enervam din orice şi din miel blând deveneam într-o clipită leu fioros. Eram perfect conştientă de răul pe care îl făceam, dar aproape incapabilă să nu îl mai fac.

Cu toţii ştim cât de importantă e starea mamei în timpul sarcinii şi cum agitaţia, trăirile negative, teama afectează atât fizic cât şi psihic bebeluşul nevinovat, aşa că oricine îşi poate imagina grijile şi gândurile care îmi bântuiau sufletul.

Dacă Nectaria e un copil sănătos şi normal, o datorez rugăciunilor şi Sfintei Împărtăşanii şi Sfântului Nectarie, pe care l-am rugat insistent, deşi cu o credinţă şovăielnică uneori, să protejeze pe micuţul (care s-a dovedit a fi micuţa) meu chiriaş, scăldat-vrând nevrând de hormonii de stress pe care nu îi puteam ţine în frâu.

Cred că oricine îmi înţelege bucuria şi recunoştinţa, iar aceste câteva rânduri scrise izvorăsc atât din dorinţa de a-i mulţumi Sfântului, cât şi din dorinţa de a încuraja mamele ce trec prin diverse conflicte interioare. Sfântul Nectarie şi Maica Domnului nu neglijează nicio rugăminte!