marți, iunie 14, 2016

O lecție neașteptată


Sâmbătă a fost o zi plină și frumoasă. Am început cu participarea la cununia prietenei noastre dragi, am continuat cu un popas la Bistro Viena, unde, în cinstea salariului proaspăt intrat pe card (!), ne-am luat un ștrudel cu mere (și acum îmi amintesc mirosul delicios de măr, unt topit și sos de vanilie!) și două porții de piure de castane cu frișcă și înghețată,

Înainte de a sosi comanda...

Principalul consumator de ștrudel.

Se observă deja o altă stare de spirit! :)

 apoi ne-am îndreptat spre Casa Radio unde se desfășura Festivalul Naţional de Teatru în Limba Engleză pentru Elevi  “Come with Us to Dramaland”. Am admirat elevii de liceu pentru măiestria cu care au jucat, fetele au fost fascinate, Emi a dormit pe mine până la aplauze... De acolo am urcat pe jos, ronțăind căpșuni și îmbătându-ne de parfumul teilor, până în Parcul Etnografic Romulus Vuia, unde, după cum ne spusese un prieten, erau activități pentru copii organizate de Societatea Ornitologică Română. Noi am ajuns pe la 14.30 cred, și am încercat tehnica quilling, am suflat în păsări de lut, am învățat cum se construiește un cuib de păsări, am pus mâna pe câteva reptile (eu m-am mulțumit cu rolul de fotograf!) prezente la eveniment și am făcut puțină mișcare.









                                                                       
                                                                      
                                                                   Tot aici am primit o lecție cu totul neașteptată. Am descoperit puterea perseverenței și a dorinței de a îți învinge temerile, ca să obții ceea ce vrei. Era ultimul loc în care m-aș fi așteptat să primesc o lecție, dar  Măriuța a fost un profesor extraordinar. A continuat să se cațere pe coloana de lăzi pe care o construia echipa de salvamontiști, în ciuda fricii evidente și a efortului intens, cu o încăpățânare admirabilă (de data asta :) ). Privind-o și văzând-o cum ezită, cum tremură și cum totuși nu se dă bătută, m-am bucurat foarte mult și recunosc că m-am simțit chiar mândră de profesoara mea...




Cu nivelul de adrenalină ușor crescut, ne-am indreptat încet spre ieșire, căutând activități mai pașnice, de genul cocoțatului pe garduri, cules de flori și de cireșe...


Paiele înțeapă! :)


Cât ne-am mai învârtit pe lângă cireșul acesta!






 Dacă aș mai fi avut putere, am mai fi rămas și la spectacolul de balet din Parcul Central; Lacul lebedelor a fost o minunăție sunt convinsă, dar mi-era prea greu cu Emi, pe care îl plimbasem de la 9.30 prin atâtea locuri...
Au trecut trei zile și încă mă gândesc la lecția oferită de micuța mea de zece ani. Cum echipa Salvamont a premiat-o cu un voucher la tiroliana de la Răchițele, abia aștept să văd ce mai descopăr.

M-aș bucura să aflu ce lecții ați învățat în ultima vreme de la copii, vă încumetați să lasați un comentariu? :)






Un comentariu:

Catalina spunea...

Ne-ai rasfatat din nou cu o bogatie de impresii si imagini frumoase din ceea ce ati trait voi, ca familie . Multumim! Merita ,intr-adevar, retinut si subliniat acel moment bun al Mariutei .Primim si noi, ca toti adultii ce au privilegiul sa aiba copii in grija , multe lectii de la ei : de iertare si acceptare (Cine ne iarta oare mai repede decat copiii ? ); de sinceritate ( ce bine-ar fi sa le-o incurajam ! ); de buna dispozitie ( imi place foarte mult sa-i vad pe copii, ai nostri si altii , cum se bucura de lucruri simple peste care noi , cei mari trecem indiferenti sau posaci : apa dintr-un castronel , nisipul, o minge,un balon ...); de credinta ( cat de simplu accepta povestea adevarata a lui Dumnezeu care ne iubeste ,buni sau rai ! )