Marş pentru viaţă în Cluj

Scopul acestui eveniment – organizat de Covenant Christian Center, împreună cu Biserica Greco-Catolică – Cluj-Gherla, Clinica ProVita, Centrul maternal „Casa Bucuriei” şi Asociaţia Ecclesia Domestica – este “afirmarea dreptului la viaţă al copiilor din momentul concepţiei, respectul faţă de viaţă în toate fazele şi ipostazele ei, nevoia de sprijinire a familiei ca temelie a societăţii”.

“Scăderea natalităţii, identificată ca factorul principal al crizei demografice, va continua să cauzeze adîncirea dezechilibrului ecomomico-social dacă nu va fi stăvilită, în primul rînd prin restricţionarea/ oprirea avorturilor” – consideră organizatorii marşului.

Evenimentul va începe la ora 11, în Piaţa Unirii, şi va consta în manifestaţii culturale cu teme pro-life – concerte de muzică creştină contemporană şi piese de pantomimă. De asemeni, se va lansa un mesaj către societate şi către clasa politică, prin care se cere adoptarea unei atitudini şi legislaţii favorabile vieţii şi familiei, “în contextul în care România are cea mai ridicată rată a avortului dintre toate ţările Uniunii Europene”. Invitaţi speciali ai evenimentului vor fi dr. David Ille, medic pediatru, preşedintele Fundaţiei Clinica ProVita şi responsabili din mişcarea Pro-Vita.

Marşul propriu-zis va lua startul la ora 12:00 şi se va desfăşura pe traseul: Piaţa Unirii – B-dul Eroilor – Piaţa Avram Iancu – B-dul 21 Decembrie – str. Memorandumului – str. Petru Maior – Piaţa Păcii – str. Napoca – Piata Unirii.

Evenimente similare se desfăşoară, sîmbătă, şi în marile metropole ale lumii, precum Washington, Paris, Berlin şi Budapesta.

sursa

Read More

Kit de alăptare ?!

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A³ + lapte (după fr. allaiter) definiţie oferită de Dexonline.ro

În catalogul Cora pentru perioada 6-19 martie 2012, apare o ofertă interesantă: kit de alăptare nou-născuţi Tommee Tippee. Adică, m-am întrebat, ce reprezintă un kit de alăptare ? O mămică, un bebe şi eventual tăticul sau alte persoane care ştiu să încurajeze mama ?! Sau cele 7 (dacă îmi amintesc bine) biberoane ultraperformante care imită "perfect" sânul ?
Ei, ei reclama asta o fi sufletul comerţului, dar fură bucuria din sufletul unei mame începătoare, temătoare, obosite, îngrijorate care se agaţă de speranţa că biberonul reprezintă SALVAREA ! (Nu mă gândesc acum la situaţiile deosebite când din motive medicale sau din alte motive întemeiate, alăptarea nu se poate desfăşura normal.)

Şi uite aşa, gândul mi-a zburat către naşterea Măriuţei şi începutul anilor de alăptare. Adică, din cauza unor factori perturbatori, kitul meu de alăptare n-a funcţionat impecabil. Mă voi referi numai la alăptare în această postare, pentru că ştiu că sunt viitoare mămici ce ar putea beneficia de rândurile de mai jos.

După o naştere fără complicaţii, dar şi fără bucurie (furată de spital), am fost lăsată să aştept multe ceasuri până am primit-o pe Măriuţa. Astăzi n-aş mai accepta în ruptul capului, dar atunci ce ştiam altceva să fac decât să mă supun ca o păpuşică trasă de sfori? Eram într-o stare de surescitare nemaipomenită şi de-abia aşteptam să îmi văd copilul, dar asistenta îmi tot spunea să mă odihnesc ! Am născut la 6.30 dimineaţa, iar Măriuţa mi-a fost adusă după-masa. Plângea tare dacă îmi amintesc bine şi eu cu toată bunăvoinţa mea, nu ştiam cum să îi dau să să sugă. Singura care m-a ajutat a fost o colegă de salon care mi-a arătat ce am de făcut şi m-a încurajat. Asistenta a verificat dacă am lapte şi dusă a fost.

Ei, dar Măriuţa mea, sau ardei iute cum a botezat-o colega, nu făcea parte dintre copiii care se mulţumesc cu puţin şi cu chiu cu vai, după cinci zile (era Paşte şi nu prea se gândea nimeni la externări) în care am rezistat cum am putut fricii de a nu hrăni copilul suficient, am ajuns acasă. În spital a primit cel puţin o dată lapte praf, imediat după naştere şi suzeta la care m-a împins o asistentă medicală, spunând că "la cum suge bebe, mă va nenoroci". Drept e că n-am dus-o prea grozav, dar încăpăţânarea mi-a fost un aliat de nădejde. De ce însă nu mi-a spus nimeni cum să poziţionez copilul la sân corect, căci aş fi fost scutită de multe neplăceri, nu ştiu.
Prima lună a fost nu tocmai de miere. Două greşeli grave m-au costat şi mă fac să mă simt vinovată şi azi faţă de Măriuţa.

1. Teoria răsfăţului, fluturată de mulţi pe lângă neuronii mei prea inocenţi, m-a împiedicat să mă port firesc cu Măriuţa, astfel că de multe ori a stat în pătuţ plângând amarnic (şi eu în sufletul meu...). Această nenorocită teorie nu poate fi decât rodul egoismului uman, iar instinctul meu o contrazicea cu tărie, însă o lună am fost victima metodei CIO ("cry it out"). Ce-am obţinut lăsând copilul să plângă în pătuţ ca să nu se răsfeţe? Lacrimi şi răni sufleteşti, distorsionarea legăturii sufleteşti mamă-copil, alăptare îngreuiată de efortul de a calma bebeluşul şi de tensiunea nervoasă acumulată.
2. Privitul la ceas în timpul alăptării, ca să văd cât timp suge şi care e durata dintre mese.

La evaluarea de 1 lună, doctoriţa de atunci m-a "prevenit" că Măriuţa va ajunge distrofică dacă nu îi suplimentez mesele cu lapte praf. Speriată, m-am muls ca să văd exact cât mănâncă, dar mare lucru nu reuşeam să mulg, aşa că m-am îngrijorat mai mult... I-am dat uneori şi lapte praf Măriuţei, cu linguriţa, cu ceaşca şi cred că şi cu biberonul, nu reuşesc să îmi amintesc exact, i l-am dat plângând, detestând din adâncul inimii hrana care mă făcea să mă simt incapabilă să satisfac nevoile copilului meu. Am făcut proba suptului ziua şi noaptea, până ce am devenit obsedată de cântar. Toate până într-o zi, când, probabil un gând trimis de Maica Domnului căreia îi cerusem ajutorul cu disperare, m-a făcut s-o iau pe Măriuţa, pe soţ şi să merg la maternitatea unde am născut în căutarea unui medic neonatolog, care eram convinsă că mă poate ajuta. Măriuţa avea puţin peste o lună, dar nu ştiam cui altcuiva mă puteam adresa. Şi, slavă Domnului!, am avut bucuria de a o cunoaşte pe dna. dr. Marta Mureşan, care era si este consilier în alăptare şi căreia îi sunt recunoscătoare şi azi pentru ajutorul oferit. Mi-a explicat cu calm ce greşeam, mi-a spus că Măriuţă e sănătoasă şi în limite normale şi m-a încurajat să continui alăptarea. Ceea ce am şi făcut, atacând apoi şi Internetul, unde am găsit o grămadă de resurse despre care NU avusesem habar.

Aşa a început dragostea mea pentru LaLecheLeague, Dr. Sears, Kellymom şi Dr. Newman, pe care n-am încetat să îi laud tuturor mămicilor şi aşa s-a născut dorinţa mea de ajuta mămicile să alăpteze, folosindu-se doar de kitul dăruit de Dumnezeu...

Când Măriuţa a împlinit 6 luni, am ajuns din nou la medicul de familie, care ne-a spus că e surprinsă să vadă ce bine a crescut! Am răspuns uşor ironic că e firesc, din moment ce suge lapte de la mami ! Astăzi aş renunţa la ironie şi i-aş spune deschis că mămicile au nevoie de ajutor, nu de lapte praf...

Povestea se sfârşeşte frumos, cu încetarea "contractului" de alăptare, de comun acord, cam pe când Măriuţa avea 3, 5 ani. Am simţit cu adevărat că obstacolele sunt făcute pentru a fi biruite!

sursa foto

Read More

Dacă de mâine n-aş mai vedea

Am primit în e-mail un mesaj cu rugămintea de a posta pe blog o cerere de ajutor pentru o mămică. O mămică tânără şi frumoasă (ca toate mămicile), care are ultima şansă să nu îşi piardă vederea.
Pentru ca minunea să se întâmple însă e nevoie de puţin ajutor. Poate renunţăm la pizza, ciocolata sau florile de mâine şi dăruim ceva mai valoros: o speranţă.
Despre povestea dnei. Gabriela Tudorache puteţi afla mai multe aici.

Buna ziua tuturor !

Ma numesc Gabriela Tudorache Dumitru , am 42 de ani , sunt casatorita si am doi copii minunati.

Povestea mea a inceput in 2007 , cand am avut primele semne de vedere incetosata la ochiul drept si dureri puternice de cap . Dupa consultul oftalmologic , medicul mi-a spus ca este vorbe despre o decolorare papilara care are cauze neurologice .

Am fost sfatuita sa merga la SP. SF. Pantelimon din Bucuresti la dna doctor Rosca Tatiana , medic primar neurochirurg cu specializare in oftalmologie , care m-a diagnosticat gresit cu sindrom antifosfolipidic si toxoplasma (un mic animalut) cum spunea dumneaei .

Am urmat tratament cu antiinflamatoare si antibiotice aproximativ 2 ani , timp in care ma simteam din ce in ce mai rau , iar in cele din urma mi-a spus sec si fara nicio remuscare : „mergi si la tine in Ploiesti , ce acolo nu sunt medici ? ” Am venit acasa , am plans , m-am rugat la Dumnezeu si am inceput sa caut pe internet si alte informatii despre presupusul meu diagnostic .

Rugamintea mi-a fost ascultata si am gasit medicul de care aveam nevoie , doamna dr. Mazilu Adina , medic endocrinolog , pentru care am un deosebit respect si caruia tin sa-i multumesc din suflet .

In urma analizelor facute s-a confirmat ca diagnosticul anterior era total gresit , recomandarea doamnei doctor fiind un RMN cranian , rezultatul : leziune nodulara de clinoida anterioara dreapta extinsa pe teaca nervului optic compatibila cu meningiom , dimensiuni 7/6 mm .

Am rugat-o pe doamna doctor sa-mi explice ce inseamna acest meningiom si mi-a spus ca este o formatiune tumorala benigna care stranguleaza nervul optic, creste in fiecare an aproximativ 2-3 mm , in final ducand la orbire si ca trebuie operata cat mai repede , dar din pacate la noi in tara nu exista aparatura necesara pentru o astfel de operatie, iar costurile in strainatate sunt foarte mari .

Socul a fost foarte mare , gandul ca o sa orbesc si o sa fiu o povara pentru familia mea era coplesitor, nu pot descrie in cuvinte ce poti simti cand primesti o asemenea veste. Doamna doctor m-a incurajat, mi-a spus ca ma ajuta sa gasim medicul potrivit pentru operatie .

La indrumarea doamnei doctor am mers si la Sp. Euroclinic la dl dr. Stoica Sergiu care mi-a spus ca trebuie sa repet RMN-ul in urma caruia s-a vazut ca tumoarea a crescut 9/7 mm , campul vizual aratand ca vederea la ochiul drept s-a deteriorat cu 81% .

Concluzia :

Operatia nu se poate face in tara , confirmare pe care am primit-o ulterior si de la dl dr. Nastase, Spitalul Militar , dar care mi-a spus ca operatia se poate face cu riscuri minime in Germania la clinica de neurochirurgie INI din Hanovra, recomandandu-l cu caldura pe Prof. Dr. Fahlbusch .

Am trimis toate investigatiile medicale la aceasta clinica si am primit acceptul dl. Profesor pentru operatie , dar cu conditia sa ma operez cat mai repede , altfel sansele pentru reusita sunt foarte reduse . Operatia este programata pentru luna lui iulie 2012 , costurile acesteia fiind de 35000 EUR doar operatia fara cazare . Problema este ca in plus fata de operatie , trebuie sa mai stau minim 20 de zile acolo ca sa merg regulat la controale .

Din pacate aceasta suma este imensa pentru noi si facem apel la ajutorul celor care ne pot ajuta cu donatii oricat de mici si care pot da informatia mai departe la companii care au posibilitatea sa ne sprijine , am afisat mai jos urmatoarele conturi :

BCR – Ploiesti , Str. Marasesti , nr. 185

RO87RNCB0623123175680001 (RON)

RO60RNCB0623123175680002 (EUR)

SWIFT : RNCB RO BU

Daca doriti sa ma contactati , ma puteti suna la nr. : 0724342082, 0244582978

Sau imi puteti scrie pe adresa de mail :

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Read More

Homeschooling în casa noastră şi anunţ conferinţă

Ceea ce vedeţi în poze sunt două dintre activităţile care se desfăşoară frecvent în casa noastră: cititul şi cântatul. Nectaria iubeşte foarte mult cărţile, aşa că o tot ia pe Măriuţa de mână, ia Omida mâncăcioasă şi Vrei să fii prietenul meu ? (de la editura Cartea Copiilor), se întinde pe pat sau pe jos şi îi spune foarte drăgalaş, dar şi foarte insistent: "Eşte" (adică... citeşte).
În dreapta jos, Măriuţa îi explica cum e cu Bubo şi Viru, din primul număr al colecţiei Explorând Corpul Uman (o colecţie care sunt convinsă că va fi foarte utilă în viitorul apropiat).
În partea stângă, tati descifra un cântecel şi Măriuţa îi cânta ceva Nectariei din aceeaşi carte, exact pe podeaua din bucătărie. Precum vedeţi, spaţiul destinat învăţării este... pretutindeni, motiv pentru care curăţ frecvent gresia şi parchetul. :)
Am descoperit că Nectaria ţine creionul în poziţia corectă, deşi nimeni n-a învăţat-o şi zilnic îmi dau seama că a mai învăţat ceva de la surioara ei (ba teatru de păpuşi, ba admirat în oglindă, ba strigăte şi ţipete....). Cert e că nu regret nicio clipă timpul pe care ele îl petrec împreună şi sunt convinsă că amândouă învaţă multe una despre cealaltă şi despre viaţă: cum să aibă grijă una de alta, cum să sară în ajutorul cuiva aflat în nevoie, cum să renunţe la voia proprie, cum să se bucure de succesul cuiva (îmi amintesc cu emoţie bucuria Măriuţei văzând progresele Nectariei) şi multe altele care nu îmi vin acum în minte, dar care îmi umplu inima de veselie şi mulţumire. Numesc acesta tot homeschooling, deşi nu urmăm o programă anume...

Mai jos e un anunţ făcut de dnul. Gabriel Curcubet, preşedintele AHSR, care îi va interesa cu siguranţă pe iubitorii homeschooling-ului:

Doresc sa va anunt ca anul acesta vom organiza conferinta pe tema de home schooling in Odorheiu Secuiesc, pe data de 24 martie intre orele 9-14.

Va rog sa transmiteti stirea mai departe la cei interesati.

Luni o sa trimit si afisul conferintei pe care o sa-l postam si pe pagina noastra de Internet. Tot pe site o sa postam harta orasului si locatia Salii Cinematografului unde va avea loc conferinta.

Participarea la conferinta este gratuita. O sa servim ceai si fursecuri; va putem ajuta cu informatii de cazare si masa.

Inscrierile la conferinta: curcubetg@gmail.com

Va asteptam cu drag!

Gabriel Curcubet

Asocatia Home Schooling Romania

Programul Conferinței „Home Schooling România 2012” din Odorheiu Secuiesc

1. Ce este educația acasă?

a. Scurtă istorie a educației.

b. Cum a pus statul mâna pe educație?

c. Istoricul educației acasă.

2. Personalități istorice educate acasă – succesul educației acasă.

3. De ce home schooling in România secolului XXI?

Motive să educați acasă.

4. FAQ

a. Costuri.

b. De unde timp și pricepere?

c. Socializare.

d. Părerea familiei.

e. Părerea vecinilor.

f. Părerea autorităților.

5. De unde să procurăm materialele educaționale?

6. Legislație

Read More

Gogoşele de ademenit primăvara

Cum primăvara nu pare dornică să se arate, am încercat s-o ademenim cu mărţişoare confecţionate de Măriuţa şi aburi parfumaţi cu scorţişoară şi cardamom, de la sosul de mere. Se pare că vântul care spulberă zăpada (din care cauză vedeţi şi pozele învăluite în alb) a dus departe şi ispita venită de la noi...
Pentru curioşi şi pofticioşi, oferim totuşi reţeta gogoşelelor noastre, care au dispărut ca zburate de viscol din castron !

ingrediente pentru
sos: mere, miere, cardamom şi scorţişoară măcinate, ulei de cocos, puţină apă
gogoşele: făină integrală şi puţină făină albă de grâu, câteva linguri de pulpă de soia rămasă de când am pregătit laptele de soia, drojdie, apă călduţă şi sare

preparare
Se prepară un aluat pentru gogoşele, se frământă bine până ce se desprinde de pe degete şi se lasă la dospit. Când a crescut suficient, se întinde o foaie şi se taie diverse forme care se coc la foc mic în cuptorul preîncălzit.
Pentru sos am "călit" câteva mere rase, le-am blenduit împreună cu mirodeniile, apa, uleiul şi mierea (DUPĂ ce s-au răcit merele).

Noi le-am mâncat calde, dar ieri am citit că e greşit să consumăm aluaturi proaspăt coapte pentru că fermentează.
Nu pot să nu recomand site-ul descoperit ieri, tuturor celor interesaţi de hrana vegetariană.
http://www.enthusiasticlife.net/

Read More

Germeni şi vlăstari- hrană minunată

Ieri am cumpărat două cutii cu germeni (am şi eu germeni de brocoli, floarea soarelui şi de grâu, producţie proprie, dar încă sunt prea mici) de la CasaBio (7 lei caserola) şi am descoperit că sunt foarte gustoşi combinaţi cu pâine prăjită, pate de linte şi supă de legume cu ovăz. Spre marea mea uimire Nectaria a mâncat ca şi mine aseară, adică direct din caserolă şi nu i-a scos afară cum mă temeam.

Pe mâine plănuiesc un mujdei de usturoi şi germeni alături de falafel şi cartofi fierţi în coajă. Ştiind cât de hrănitori sunt germenii, am de gând să nu ratez nicio ocazie de a îmbogăţi mesele noastre cu ei. Găsiţi informaţii despre ei la Biovega, Ligia Pop şi în multe alte locuri...

Sunt simpatici, mici, coloraţi şi plini de viaţă! Vă rămâne doar să îi încercaţi !

Read More

Lecturi şi muzică pentru copii

În ultima vreme am citit mai multe cărţi pentru copii şi am spus poveşti din serialul "Maimuţica Judy", serial inventat de mine din raţiuni pragmatice. Judy şi frăţiorii ei se confruntă deseori cu aceleaşi probleme ca Măriuţa şi surioara ei, prin urmare soluţiile găsite de ei sau de părinţii lor pot fi mai uşor acceptate de către micuţa mea cea mare decât dacă i le-aş propune pur şi simplu; tactica e veche de când lumea, iar rezultatele sunt îmbucurătoare. Printre avantaje se numără costul redus (nu socotesc energia cheltuită de actul creator :) ), posibilitatea de a petrece oriunde şi oricând puţin timp plăcut, chicotelile (eu produc şi efecte speciale!), întrebările uneori hazlii ale Măriuţei şi mai ales apropierea sufletească ce se creează între noi. Chiar mă gândesc să înregistrez măcar o parte dintre episoade pentru ca Măriuţa să poată asculta când eu nu sunt în preajmă sau în viitorul îndepărtat, când îi va fi dor de mama.

Cred că mai toţi părinţii sunt autorii unor istorioare amuzante, eventual cu morală şi mi se pare un adevărat privilegiu să îţi auzi puiul rostind mirat şi amuzat "Chiar, mami ?" şi să îi zăreşti sclipirea din ochii lucind ca nişte cărbuni aprinşi. Cât despre surse de inspiraţie, ele sunt pretutindeni, doar să alungăm oboseala şi grijile: cărţi, viaţa de zi cu zi, evenimente istorice etc. Sigur, unele povestioare sunt mai interesante, mai izbutite, altele mai puţin, însă criticii noştri nu-s nici pe departe aşa severi ca un critic literar, iar dragostea lor pentru noi şi pentru poveşti acoperă scăderile autorului...

Cărţile tipărite au şi ele rolul lor aşa că ne bucurăm de fiecare vizită la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga" şi profităm de rafturile pline de tentaţii. Astfel că, în ultima vreme, ne-am delectat cu poezii de Elena Farago şi Eminescu, Pippi Şoseţica, Poveşti la gura sobei (o carte cu ilustraţii minunate şi cu poveşti aparţinând mai multor popoare, preferatele mele sunt cele ruseşti), Un secret important, Mary Poppins (lectură incompletă, prea dificilă pentru vârsta ei totuşi), iar acum savurăm Cele mai frumoase basme ruseşti. Lectura e însoţită uneori de întrebări ca să mă asigur că a înţeles evenimentele narate sau de încercări de a prevedea continuarea poveştii.

De la naşii fetelor am împrumutat Vivaldi şi cele patru anotimpuri, din care am câştigat nu doar dragostea pentru muzica lui Vivaldi, ci şi învăţătura despre efortul constant, condiţie esenţială pentru succes. De fapt, am mai câştigat ceva, întrucât această carte mi-a stârnit dorinţa de a o introduce pe Măriuţa în lumea muzicii clasice mai serios şi mai organizat decât am făcut-o până acum. Aşa a luat naştere ideea de a ne ocupa de câte un compozitor pe lună şi de a-i dedica o carte alcătuită de noi, după modelele de aici. Sunt foarte curioasă să văd ce va ieşi !

Şi pentru că nimic nu merge mai bine în această perioadă alături de o carte dragă decât un ceai cald sau o muzică frumoasă, vă las în compania lui Vivaldi şi vă doresc lectură cât mai plăcută!

Read More