Casa mult prea goală...
februarie 26, 2009 |
6 Comments |
Azi e a treia zi. A treia dimineaţă de linişte în casă. Măriuţa mea dragă e la grădiniţă. Iar casa e atât de pustie, că dacă n-ar fi zumzăitul calculatorului, mi-aş putea auzi şi gândurile. Traduc cu ochii pe ceas si cu inima neîmpăcată; nu mă simt bine să o ştiu acolo.
Da, ea a vrut la grădiniţă, ea a vrut la copii, eu aveam prea mult de lucru şi nu o puteam mulţumi, dar...azi nu mai era Măriuţa mea surâzătoare, ci o fetiţă cu ochişori roşii, pe care am lăsat-o în spatele unei uşi albe.
Am urât uşa albă, camera de câţiva mp, lipsa de aer, lumina neoanelor (deşi era destulă lumină afară), m-a întristat lipsa de înţelegere a educatoarelor, care nu vor să priceapă că avem aici ceea ce un Cluj întreg nu are: spaţiu de joacă nepoluat pentru copii şi cu toate astea copiii noştri stau în cămăruţa aglomerată ... Am încercat să îmi spun şi că sunt prea pretenţioasă; nu funcţionează:).
Mai erau câteva feţişoare plânse. Aceleaşi de ieri şi de alaltăieri. Marţi dimineaţă, Măriuţa era foarte entuziasmată de grădiniţă; azi...
Atâta linişte în casă... Noroc că trebuie să muncesc, ca să nu mă gândesc. Sau... dacă nu trebuia să muncesc, n-aş fi fost nevoită să ascult asurzitoarea linişte... Mereu îmi vine în minte că datoria unei femei e în primul rând familia, atunci când o are...
Iată o grădiniţă (Montessori) unde nu m-aş simţi deloc rău s-o las, pentru câteva ore.
Gradinita
Da, ea a vrut la grădiniţă, ea a vrut la copii, eu aveam prea mult de lucru şi nu o puteam mulţumi, dar...azi nu mai era Măriuţa mea surâzătoare, ci o fetiţă cu ochişori roşii, pe care am lăsat-o în spatele unei uşi albe.
Am urât uşa albă, camera de câţiva mp, lipsa de aer, lumina neoanelor (deşi era destulă lumină afară), m-a întristat lipsa de înţelegere a educatoarelor, care nu vor să priceapă că avem aici ceea ce un Cluj întreg nu are: spaţiu de joacă nepoluat pentru copii şi cu toate astea copiii noştri stau în cămăruţa aglomerată ... Am încercat să îmi spun şi că sunt prea pretenţioasă; nu funcţionează:).
Mai erau câteva feţişoare plânse. Aceleaşi de ieri şi de alaltăieri. Marţi dimineaţă, Măriuţa era foarte entuziasmată de grădiniţă; azi...
Atâta linişte în casă... Noroc că trebuie să muncesc, ca să nu mă gândesc. Sau... dacă nu trebuia să muncesc, n-aş fi fost nevoită să ascult asurzitoarea linişte... Mereu îmi vine în minte că datoria unei femei e în primul rând familia, atunci când o are...
Iată o grădiniţă (Montessori) unde nu m-aş simţi deloc rău s-o las, pentru câteva ore.
Gradinita
6 comentarii:
e firesc sa te simti asa in primele zile. si chiar si in cele ce vor urma. dar te vei consola cand vei vedea cate lucruri invata intr-un timp mult mai scurt decat acasa. e drept ca nu pe toate cele bune le asimileaza repede. dar in general altul e ritmul de invatare in gradinita.
fetita mea a deveni mult mai sociabila si mai altruista de cand merge la gradinita.
iar noi am avut norocul la gradinita Alba ca Zapada sa dam peste doua educatoare foarte atente la indicatiile noastre si la dorintele noastre cand acestea erau bine argumentate.
vei cedea ca si la voi vor fi mult mai receptive educatoarele dupa ce vor incepe sa va cunoasca.
va dorim multa bafta in continuare.
Iulia te inteleg perfect;si fetita mea a inceput gradinita in septembrie si a avut o gramada de zile de plans;dar are o educatoare extraordinara care se ocupa foarte bine de copii;e drept ca in grupa sunt doar 10,12 copii si este cu program pana la ora 13;de multe ori ma gandesc la ea cum se descurca,cum se incalta,daca nu e frig sau cald etc;inima mea tremura si as vrea sa o tin langa mine dar mai am un copil de aproape 10luni;nu ma pot ocupa de ea ca si inainte de a naste;a invatat foarte multe lucruri bune,de multe ori imi spune educatoarea ca are o memorie de invidiat;iti doresc o gradinita fara lacrimi si mai ales fara boli;
Sa aveti o primavara frumoasa!
Astept continuarea. Cum se simte puiul la gradi? Ii place? Plange? Se simte abandonat? E incantat de ce face acolo?
Imi pare rau ca trebuie sa treceti prin asta :(
Diana draga continuarea e oarecum fericita. Adica de vinerea trecuta a stat acasa. Partea nefericita e ca desi ar fi stat acasa oricum,sederea e neplacuta din cauza virozei complicata cu o otita seroasa, asa ca n-am fost nici macar la serbare unde ar fi vrut...
Nu intentionez sa stea la gradinita mai mult decat e strict necesar, adica atunci cand nu ma pot descurca nicicum cu lucrul...
ne pare rau pt voi. si la noi acesta a fost singurul lucru rau de la gradinita. ne imbolnaveam f des. sa aveti multa sanatate.
Trimiteți un comentariu