luni, februarie 09, 2009

Copiii şi natura (Maria Montessori)

În ultima vreme, din cauza răcelilor care ne-au condus la cele două otite dar şi din cauza altor probleme, inclusiv a faptului că a trebuit să lucrez, am redus numărul plimbărilor pe dealurile de lângă casa noastră. Rău am făcut! Mi-am amintit de asta când am început să citesc (acum o săptămână) cartea Mariei Montessori, Descoperirea Copilului. Nu pot spune că mă regăsesc întru totul în rândurile de mai jos, dar ele m-au pus pe gânduri...

"Copilul are nevoie de a trăi în chip natural, nu numai de a cunoaşte natura. Faptul cel mai important constă tocmai în a-l elibera pe copil, pe cât se poate, de legăturile care îl izolează în viaţa artificială creată de covieţuirea citadină." (...)

"Dacă ne gândim totuşi în ce mare măsură copiii debili, tuberculoşi sau rahitici sunt supuşi condiţiilor de viaţă naturală în sanatoriile moderne, pentru că experienţa a dovedit că unicul mijloc la care se poate recurge spre a-i vindeca este acela de a-i face să doarmă în aer liber şi să trăiască la soare, e limpede că, cu atât mai mult copiii normali şi viguroşi pot nu numai să reziste, ci să devină încă mai viguroşi dacă sunt expuşi mai mult decât se obişnuieşte elementelor naturale. Mai există însă multe prejudecăţi în această privinţă, pentru căa m devenit cu toţii prizonieri de bunăvoie şi am sfărşit prin a îndrăgi închisoarea noastră şi a o transmite fiilor noştri. Natura s-a restrâns încetul cu încetul, în concepţia noastră, la floricelele care lâncezesc şi la animalele domestice folositoare pentru hrana noastră, pentru muncile sau pentru apărarea noastră." (...)

"Cine nu se grăbeşte să închidă o uşă de teama curentului? Cine nu închide fereastra înainte de a se culca, mai ales iarna sau când plouă? Aproape nimeni nu se îndoieşte că plimbările foarte lungi pe câmp chiar şi pe soare sau pe ploaie, recurgând la adăposturi ocazionale, este un efort eroic, un risc. Trebuie să te obişnuieşti, se zice, dar nimeni nu trece la fapte. Cum să te obişnuieşti atunci?"(...)

"Noi ne întrebăm cu îngrijorare cum să prelungim somnul copiilor şi după ce s-au ivit zorile, cum să-l învăţăm să nu se descalţe şi să nu alerge pe pajişti. Când, în urma restricţiilor impuse de noi, copilul decăzut şi iritat din cauza claustrării ucide insecte sau mici animale, faptul ni se pare "natural" şi nu ne dăm seama că sufletul acela s-a înstrăinat deja de natură. Ceea ce le cerem copiilor noştri e să se obişnuiască cu închisoarea şi să nu ne incomodeze."


Imagini preluate de pe www.allposters.com

2 comentarii:

viviana spunea...

buna seara. fiti amabila sa/mi spuneti unde ati gasit cartea de maria montessori? m-ar interesa si pe mine. multumesc. viviana

Iulia spunea...

Viviana, am imprumutat-o de la o vecina, dar cred ca am vazut-o si pe Scribd.com.