Doi sfinţi, două minuni...
februarie 12, 2009 |
3 Comments |
Prima minune e trăită oarecum indirect.
Una din dragele mele vecine are o minune de fetiţă, de vreo două săptămâni, la a cărei naştere sfântul Nectarie a fost grabnic ajutător (conform bunului său obicei!). La 22.30 (după ce terminasem Acatistul Sfântului Nectarie şi pe când apropiaţii ei îşi spuneau rugăciunile), când am vorbit cu soţul ei, era încă acasă, cu contracţii la 3-4 minute; la 23.30 deja o născuse la spital pe Sara Maria! Mulţumim, Sfinte Nectarie!
A două minune e trăită pe piele proprie. Anul trecut, am fost la sfârşit de martie la Praid, la salină, pentru Măriuţa. Eram cu vreo 3 zile înainte de plecare, nu plătisem gazdei chiria căci aşa dorise, să îi plătim la sfârşit. Din greşeală, mi-am lăsat portofelul la toaleta salinei, dar nu mi-am dat seama decât după vreo 20 de minute. Am intrat în panică, l-am căutat la toaletă...dar degeaba! Nu mai era.
Toţi banii noştri, cardurile, actele, cheia de acasă erau în portofel. Cum v-aţi simţi să rămâneţi brusc fără toate aceste lucruri într-un loc străin, cu copilul mic?
Am chemat poliţia, care a sosit în cele din urmă, am început căutarea prin TOATE coşurile de gunoi (şi sunt tare multe în salină!)împreună cu poliţistul şi femeia de servici, care au fost foarte, foarte amabili. Între timp, mă tot rugam la sfântul Mina să ne ajute să găsim portofelul. După ce am "răscolit" cu disperare toată salina, sub privirile nedumerite ale celorlalţi oameni, a trebuit să renunţăm. Nu găsisem nimic şi eram cam dezamăgită de sfântul Mina, deşi încercam să îmi păstrez nădejdea palidă că Domnul le va aranja pe toate până la urmă.
Pe când îl conduceam pe poliţist spre ieşire, un domn maghiar se apropie de noi şi îl întreabă ceva, uitându-se la faţa mea speriată şi cam plânsă. Se apropie şi soţia domnului, cu...portofelul meu în mână. Răspund la întrebări de genul ce am în portofel, câţi bani, de ce nu mai semăn cu poza din buletin(unde aveam părul scurt!), evident cu ajutorul poliţistului devenit translator. Am simţit o profundă recunoştinţă faţa de sfântul care mă ajutase, faţă de Domnul care s-a milostivit, în ciuda deznădejdii mele şi faţă de familia care se pregătea să ducă portofelul la poliţie; o adevărată minune, nu?
Una din dragele mele vecine are o minune de fetiţă, de vreo două săptămâni, la a cărei naştere sfântul Nectarie a fost grabnic ajutător (conform bunului său obicei!). La 22.30 (după ce terminasem Acatistul Sfântului Nectarie şi pe când apropiaţii ei îşi spuneau rugăciunile), când am vorbit cu soţul ei, era încă acasă, cu contracţii la 3-4 minute; la 23.30 deja o născuse la spital pe Sara Maria! Mulţumim, Sfinte Nectarie!A două minune e trăită pe piele proprie. Anul trecut, am fost la sfârşit de martie la Praid, la salină, pentru Măriuţa. Eram cu vreo 3 zile înainte de plecare, nu plătisem gazdei chiria căci aşa dorise, să îi plătim la sfârşit. Din greşeală, mi-am lăsat portofelul la toaleta salinei, dar nu mi-am dat seama decât după vreo 20 de minute. Am intrat în panică, l-am căutat la toaletă...dar degeaba! Nu mai era.
Toţi banii noştri, cardurile, actele, cheia de acasă erau în portofel. Cum v-aţi simţi să rămâneţi brusc fără toate aceste lucruri într-un loc străin, cu copilul mic?Am chemat poliţia, care a sosit în cele din urmă, am început căutarea prin TOATE coşurile de gunoi (şi sunt tare multe în salină!)împreună cu poliţistul şi femeia de servici, care au fost foarte, foarte amabili. Între timp, mă tot rugam la sfântul Mina să ne ajute să găsim portofelul. După ce am "răscolit" cu disperare toată salina, sub privirile nedumerite ale celorlalţi oameni, a trebuit să renunţăm. Nu găsisem nimic şi eram cam dezamăgită de sfântul Mina, deşi încercam să îmi păstrez nădejdea palidă că Domnul le va aranja pe toate până la urmă.
Pe când îl conduceam pe poliţist spre ieşire, un domn maghiar se apropie de noi şi îl întreabă ceva, uitându-se la faţa mea speriată şi cam plânsă. Se apropie şi soţia domnului, cu...portofelul meu în mână. Răspund la întrebări de genul ce am în portofel, câţi bani, de ce nu mai semăn cu poza din buletin(unde aveam părul scurt!), evident cu ajutorul poliţistului devenit translator. Am simţit o profundă recunoştinţă faţa de sfântul care mă ajutase, faţă de Domnul care s-a milostivit, în ciuda deznădejdii mele şi faţă de familia care se pregătea să ducă portofelul la poliţie; o adevărată minune, nu?
3 comentarii:
frumoasa credinta voastra ca pentru fiecare lucru exista cineva acolo sus care face le rezolva pe toate...
insa: in primul caz, poate au fost doctorii pe faza, poate organismul ei e construit de asa natura incat a nascut usor si fara chinuri
in al doilea caz, poate a fost pur si simplu cinstea oamenilor acelora, care nu tine de nici o minune, ci de calitatea lor intrinseca si valorile cu care au crescut.
sa te increzi totusi numai in minuni facute de diverse personaje, inseamna sa elimini complet liberul arbitru din discutie. adica propria ta contributie in lumea asta...
dar e parerea mea, si pe de alta parte, sincer, desi nu apreciez, nu pot sa nu raman impresionata de asemenea dovezi de credinta :)
Doamne ajuta!
Si pe mine m-a ajutat Sfantul Nectarie la nasterea fiului nostru cariua i-am si spus Nectarie. Am simtit acest lucru ca o incredintare in inima mea si nu poate fi explicat rational, decat prin credinta. Aceasta ca raspuns Bogdanei. Ajutorul sfintilor este real si poate fi perceput, nu doar ca ceva psihologic sau credinta oarba, el se simte in inima omului care il primeste. Doar ca nu tot timpul poate fi explicat rational.
Eu de exmplu simteam in timpul nasterii violenta contractiilor, si totusi ceva le oprea sa iasa din sfera umanului (adica sa nu fie inuman de insuporatbile cum auzeam la alte femei urland langa mine). Si pacea si linistea din inima mea erau reale si simteam ca ele vin de la Sfantul Nectarie, caruia ii si ceream intarire (nestiind ca sotul si doi prieteni faceau acataistul Sfantului in biserica maternitatii). Am scris mai multe aici http://enacuisine.blogspot.com/2009/02/o-minune-sfantului-ierarh-nectarie-din.html
Alexandra
Pe mine m-a ajutat grabnic Sf Nicolae!
Prima data cand cautam prin casa niste analize.......si le cautam de vreo 2 saptamani si nimic...in dimineata in caree trebuia sa ajung cu ele la clinica, nu am zis decat: Sf Nicolae tu care esti grabnic ajutator, nu poti sa ma ajuti si pe mine si da-mi un semn unde or fi analizele mele?
Si ce e si mai minunat, este ca eu nu citisem multe depsre Sf Nicolae, dar Sf Nicolae m-a ajutat imediat....pe mine....pe mine care cautam innebunita niste analize.........imediat mi-am ridicat privirea exact sus, pe sifonier, in spatele altor hartii, acolo erau. Mutumesc si acum Sf. Nicolae, m-a ajutat f mult! M-a mai ajutat, acum ii citesc si Acatistul si ma simt si mult mai bine.......m-a ajutat cand eram tare ingrijorata de prietenul meu sau de sora mea...de cateva ori...si de parintii mei....nu zic decat: Sf Nicolae ajuta-ma sa stiu ca sunt bine, ca au ajuns cu bine si ca nu sunt suparati, asa cum stii tu mai bine........si ma suna persoana careia ii port de grija....ma suna de obicei destul de repede.......Sf Nicolae e mare facator de minuni si e grabnic ajutator! Multumesc Sf Nicolae!
S Nectarie m-a ajutat si la fel si Cuvioasa Maica Parascheva...m-au ajutat si ei pe mine, dar, in primul rand pe mama mea: s-a vindecat de cancer. Multumesc Sf Nectarie si Cuvioasei Maici Parascheva!
Doamne ajuta!
Trimiteți un comentariu