vineri, martie 19, 2010

Scolitul acasa sau homeschooling

Mi-am permis sa preiau articolul de mai jos de pe site-ul Capital, (fara comentariile lasate acolo), pentru ca i-am apreciat mult valoarea si claritatea. Sunt foarte interesata de ceea ce inseamna "homeschooling" nu pentru ca subestimez valoarea cadrelor didactice, ci pentru ca mi se pare mai importanta legatura parintilor cu copiii lor, cel putin pe perioada ciclului primar.
Sunt pregatita sa infrunt critici, dar cine nu a lucrat in ultimii ani in scoala romaneasca nu poate avea o parere tocmai clara. Am avut aceasta sansa si am ramas cu gustul amar al neputintei: copii dezinteresati, lipsiti de motivatie, violenti (fizic si verbal), fara idealuri care sa depaseasca mecanic auto sau cofetar (vorbesc de o situatie generala in care aceste doua meserii sunt maximum de ideal la care se poate aspira si nu vreau sa sugerez cumva ca aceste meserii sunt de dispretuit!), copiii televizorului, ai chips-urilor nenorocite si ai sucurilor carbogazoase otravitoare, copii nascuti si crescuti in violenta, victime ale unor familii (daca se mai pot numi familii...) dezmembrate si nepasatoare, copii pe care trebuie sa ii motivezi cu orice pret sa vina la scoala si sa ii treci clasa, cand ei nici macar nu stiu sa scrie desi au 13, 14, 15, 16 ani, de dragul imaginii scolii romanesti performante (!), a pastrarii efectivelor de elevi pentru a nu se pierde posturile profesorilor (si asa amenintate din toate partile...). Nu, nu toti copiii sunt in aceasta mlastina neagra, dar majoritatea celor pe care i-am cunoscut din septembrie 2009 incoace se lupta cu probleme despre care eu stiam doar din auzite. Si toate acestea se petrec in satul romanesc, sat pe care il iubesc (
si eu am crescut la sat), sat presupus neatins de mizeria zilelor noastre. Desigur, pot alege sa scolesc copiii in oras. Pe langa naveta obositoare si costisitoare, raman celelalte probleme deja mentionate; din spusele colegilor care lucreaza in oras situatia e similara, difera doar conditiile materiale vizibil mai bune. Si atunci? De ce sa nu am posibilitatea sa ma ocup de copiii mei si din punctul de vedere al educatiei formale??? As face-o cu placere, iar acest lucru nu e o noutate pe fata pamantului (la fel ca si wrap-ul spre exemplu!), caci multi oameni de seama au fost scoliti acasa (e suficienta o cautare pe Google pentru a afla exemple). Nu am pretentia ca ma pricep la toate, dar am vointa si puterea de a ma informa si sunt convinsa ca in situatia mea se afla multi parinti. Cum nu urmaresc decat binele copiiilor mei, n-am niciun interes sa ii lipsesc de invatarea a tot ceea ce le e necesar in viata (asta include atat cunostinte "tehnice" cat si diverse aspecte privind viata propriu-zisa).
Iata de ce initiativa doamnei deputat Carmen Axenie ma atrage mult si e pentru prima data cand am privit o idee venita din sfera politicului cu nadejde.
Sunt multe de spus, dar ma voi opri aici deocamdata. Daca doriti sa sustineti propunerea doamnei deputat, puteti lasa comentariile pe blogul dumneai.

Părinţii contra statului
Autor: Oana Osman
Publicat: 16 Martie 2010
Vizionari: 11202;

Un precedent incredibil creat în cazul unei familii de germani ar da şanse şi românilor să primească azil poli­tic în SUA. La fel ca statul german, acuzat de gravă încălcare a dreptu­rilor civile, autorităţile române interzic educaţia copiilor la domiciliu.

Două măsuri esenţiale de reformă lipsesc din proiectul noii legi a educaţiei: legalizarea educaţiei la domiciliu (homeschooling), în prezent permisă doar în cazuri speciale de boală, şi introducerea unui sistem de vou­chere, prin care statul lasă la latitudinea părinţilor direcţionarea finanţării către furnizorii de servicii educaţionale (publici sau privaţi).

Neincluse de Ministerul Educaţiei în forma actuală a proiectului de act normativ, care va intra în dezbatere publică după o analiză în Guvern, cele două măsuri ar putea avea ceva mai multe şanse la Parlament. Deputatul PD-L Carmen Axenie a făcut deja primele demersuri pentru legalizarea educaţiei la domiciliu, convocând comisiile de educaţie din cele două camere, şi declară că intenţionează să susţină şi alternative de finanţare de tipul sistemului cu vouchere.

2 mil. Este numărul aproximativ al elevilor educaţi în prezent la domiciliu în SUA, în creştere spectaculoasă faţă de anii trecuţi.

2,8 mil de elevi sunt în întregul învă­ţământ preuniversitar din România, din care mai mult de două treimi în clasele primare şi de gimnaziu.

80% Este gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară din România. Rata abandonului depăşeşte 2% în învăţământul primar şi gimnazial.

Mai grav decât lipsa de bani, frecvent invocată de autorităţi, sistemul de învăţământ din România suferă de lipsa libertăţii. Părinţii au obligaţia de a plăti taxe, dar dreptul de a decide în privinţa educaţiei pe care o vor primi copiii este puternic îngrădită de autorităţi. Sistemul este dominat de centralismul statal, iar intenţiile actualului ministru, Daniel Funeriu, de a reorienta parţial finanţarea bugetară dinspre şcoală spre elev sunt insuficiente pentru rezolvarea problemelor fundamentale.

Finalizat de minister, proiectul noii legi a educaţiei ajunge zilele acestea la Guvern şi va sta o lună în dezbateri publice. Câteva măsuri reale de reformă, care ar restrânge actualul management etatist şi ar recunoaşte drepturi negate până acum celor care ar trebui să fie beneficiarii reali ai sistemului (părinţii/copiii), sunt omise în forma actuală a actului normativ, dar ar putea fi incluse ulterior de Parlament. Astfel, legalizarea educaţiei la domiciliu (homeschooling) şi introducerea unui sistem de vouchere prin care statul să lase la alegerea părinţilor direcţionarea finanţării către furnizorii de servicii educaţionale (publici sau privaţi), stimulând concurenţa între aceştia, sunt susţinute de un deputat al Partidului Democrat Liberal (PD-L), Carmen Axenie, pentru a fi incluse în reforma educaţiei. „Homeshoolingul este formula care lipseşte din legea Miclea. Este necesară legiferarea pentru a avea o reformă reală. Trebuie stimulat pluralismul educaţional prin susţinerea învăţământului particular, confesional, a alternativelor educaţi­ona­le. Un sistem de vouchere ar fi bun ca alternativă de finanţare“, spune Axenie.

Pentru educaţia la domiciliu, deputatul PD-L a avut deja o intervenţie în plen şi a început discuţiile cu parlamentarii din comisiile de învăţământ. „Am convocat comisiile de specialitate din ambele camere pentru a analiza aspectele concrete ale problemei. Cu colegii din comisia de la Camera Deputaţilor am discutat deja săptămâna trecută, când am trimis o scrisoare oficială şi ministrului Daniel Funeriu, întrebându-l dacă are în vedere soluţionarea problemei învăţământului la domiciliu şi sub ce formă“, precizează deputatul.

Va invit sa cititi continuarea articolului aici.
Sursa imaginii

Niciun comentariu: