duminică, iulie 03, 2011

Ce am învăţat în 4, 5 ani de alăptare

  1. că începutul e (mai) uşor dacă:
  • ai pe cineva experimentat alături ca să te susţină şi să îţi arate cum pui corect copilul la sân
  • primeşti copilul imediat după naştere (nu s-a întâmplat astfel cu Măriuţa, iar pe Nectaria am reuşit s-o primesc în urma vizitei mele la salonul de nou-născuţi la aproximativ 2 ore de la naştere)
  • te informezi înainte de naştere despre ce presupune alăptarea (nimic ultrasofisticat de altfel, dar se pare că nu prea mai ştim astfel de lucruri odată ce ne-am rupt de o viaţă cât mai simplă şi de comunităţile tradiţionale unde femeile experimentate le ajutau pe proaspetele mămici)
  • eşti hotărâtă să alăptezi şi nu îţi pui problema dacă ai lapte sau dacă laptele e suficient de hrănitor
  • te odihneşti cât poţi :) şi te hrăneşti adecvat (fructe, legume proaspete etc., apă fără zgârcenie) A se evita dulciurile rafinate atât din cauza pericolului pentru mamă, cât şi pentru bebeluş Blinkie de la Lumea Piticilor
  • ai aliaţi de nădejde : soţul, copiii, rude, prieteni care te încurajează şi nu îţi sugerează că e ceva în neregulă cu laptele tău dacă bebeluşul plânge
  • încerci să fii cât mai calmă (! felicitări cui reuşeşte!) şi să treci cu vederea micile sau marile dezastre din casă (de genul podeaua care străluceşte mai palid, coşul cu rufe care ar putea să se răstoarne, farfuria spartă din neatenţie, pictura pe perete a copilului mai mare ş.a.m.d. )
  • eşti optimistă din fire sau te străduieşti să fii (ca mine la primul copil)
  • refuzi să ţii ceasuri sau lapte praf în casă ("Cum, suge de peste 20 de minute şi n-a terminat???" , "Ia să vedem ce se întâmplă dacă-i dau lapte praf...")
  • ieşi la soare, faci o baie cu uleiuri esenţiale, citeşti ceva care te binedispune, în fine faci ceva care să te ajute să te destinzi
  • îţi rezolvi anumite probleme (de pildă carii netratate) înainte de naştere
  • eşti convinsă că Dumnezeu ţi-a dat copilaşul şi tot El ţi-a dat şi hrana perfectă pentru prunc (într-un moment de profundă durere că nu reuşesc s-o satur pe Măriuţa m-am rugat cu tărie şi credinţă Domnului şi Maicii Sale să mă ajute dacă tot am primit acest copil, n-am nici cea mai mică îndoială că rugăciunea mi-a fost ascultată, altfel cum aş fi alăptat-o pe Măriuţa 3, 5 ani ?!)
2. că durata în ani a alăptării o hotărăşte bebeluşul
  • nu doctorul de familie, soacra, străbunica sau vecinul intrigat că guguştiucul a trecut deja de 1 an şi încă suge lăptic de la mama Milka
3. că oamenii se obişnuiesc cu imaginea unui prunc alăptat cu discreţie şi se bucură să vadă un bebeluş "în acţiune" (n-am avut până acum vreun reproş că mi-am alăptat copiii nici la magazin, nici pe plajă, nici în librărie sau bibliotecă, nici în biserică sau autobuz); multe femei (în special) m-au ajutat să găsesc un locşor liniştit pentru o "gustare" neprevăzută

4. că obligaţia de a depăşi obstacolele apărute în calea alăptării îi revine în primul rând mamei, dar că ea nu e singură (!); există neonatologi, consultanţi în lactaţie chiar în România, care sunt bucuroşi să ajute (acum 5 ani, Domnul mi-a dat un gând minunat: să merg la maternitatea unde născusem şi să vorbesc cu un medic neonatolog, oricine era de gardă, să mă ajute cu Măriuţa mea dragă despre care doctoriţa de familie îmi spusese că va ajunge distrofică dacă nu îi dau lapte praf; ei bine acea minunată doctoriţă mi-a liniştit inima ultra tulburată în câteva minute, explicându-mi câteva lucruri pe care nu le ştiam; aşa a început căutarea mea ulterioară pe Internet a tot ceea ce era legat de alăptare şi aşa s-a născut dorinţa de a sprijini orice proaspătă mămică aflată în impas)
Câteva site-uri mi-au fost extrem de utile şi le recomand oricui alăptează, cu sau fără dificultăţi:

http://www.llli.org/
http://www.kellymom.com/
http://www.alaptare.home.ro/
http://www.askdrsears.com/topics/breastfeeding

http://drjaygordon.com/category/breastfeeding


5. că la orice problemă există o soluţie fără a fi nevoit să renunţi la alăptare (de exemplu am avut o sinuzită cumplită şi am pierdut un bebe de 8 săptămâni, am fost nevoită să iau anumite medicamente, dar am căutat varianta cea mai puţin nocivă, chiar dacă medicii respectivi nu încurajau alăptarea)

6. că pe măsură ce copilul creşte se înfiripează un dialog extrem de interesant şi plin de replici amuzante între mamă şi copilul care suge

7. că alăptarea s-a dovedit ajutorul cel mai de nădejde în situaţii dificile: otite, febră, enterocolite, drumuri lungi, rubeolă...

8. că sfârşitul alăptării sau înţărcarea decurge uşor dacă nu e forţat şi copilul e pregătit să renunţe, nici urmă de strigăte şi chinuri sufleteşti sau trupeşti pentru copil şi mamă, totul vine de la sine


9. că mă consider privilegiată datorită acestui dar pe care l-a făcut Dumnezeu mamelor, dar de care am beneficiat şi beneficiez încă şi pe care văd că îl apreciază şi Măriuţa care îşi alăptează bebeluşii de jucărie :)


10. că am numai motive de bucurie şi doar un regret, acela de a fi ascultat în prima lună de viaţă a Măriuţei de părerile unor medici şi persoane care nu ştiau prea multe (ca să mă exprim eufemistic) despre alăptare şi ne-am chinuit zadarnic cu orarul şi cântarul (adică nu zadarnic, căci a avut un rezultat: fire de păr alb pe capul meu)

Aţi observat probabil că am amintit foarte puţin despre cea de a doua experienţă în materie de alăptare. Motivul e unul singur: nu mi-am mai făcut nicio grijă şi totul a decurs MINUNAT !

13 comentarii:

MihaelaMaria spunea...

foarte multe ai invatat in 4,5 ani de alaptare si foarte bine ti le ai amintit aici. mi a placut

Bogdana spunea...

Foarte frumos scria si ai sintetizat exact esenta!

Degetica spunea...

foarte fruymos, da, ar trebui marturiile astea sa stea inramate in camerele maternitatilor....

bijuterii din argint (silver) spunea...

Felicitari-foarte bine ai sintetizat esenta alaptarii.Pe Nectaria o mai alaptezi?
Te rog sa postezi cate ceva din meniul Nectariei( si noi avem o fetita pe nume Nectaria de 11 luni si suntem putin ingrijorati ca la acesta varsta ea inca nu merge in nici un fel, abia se impinge in picioare atunci cand sta in carut;multe cunostinte ne-au sfatuit sa ii dam calciu dar doctorul nu ne-a prescris nimic;de aceea as incerca din alimentatia naturala sa ii ofer posibilitatea de as asimila cantitatea de calciu necesar;trebuie sa mentionez ca inca este alaptata si nu i=am dat paine, nici alte produse de panificatie.Lista alimentelor servite de ea cuprinde:legume in supita si piure in amestec cu carnita, ou , branza calcica fructe -banana mar piersica avogado-iaurt si cereale cu ovaz de la humana pentru masa de seara)
Asteptam indrumarile tale.
Toate cele bune!

Loredana spunea...

Cat de frumos ai scris!
Si eu mi-am alaptat si inca alaptez pruncuta mica, chiar daca unii se tulbura cand afla ca are peste un an si mananca la sanulet.

Anonim spunea...

Nu vreau sa te sperii sau sa fac presupuneri pripiute, dar eu iti zic totusi in caz ca nu stii deja: in momentul in care ramai insarcinata, principalul motiv pentru care se renunta la alaptat este faptul ca de cate ori alaptam, apar contractii ale uterului pe care nu le simtim dar care pot expulza fatul. Sa nu fi fost aceasta problema din cauza careia ai pierdut bebelusul. Sa nu te superi pe mine!

Anonim spunea...

Ai alaptat 3 ani si jum primul copil?...

Anonim spunea...

Ai alaptat 3 ani si jum primul copil?...

Anonim spunea...

Ai alaptat 3 ani si jum primul copil?...

Iulia spunea...

Anonim,da , am alaptat-o pe Mariuta 3, 5 ani.

Celalalt anonim, nu ma supar ca mi-ai scris de posibila legatura intre alaptare si avortul spontan, insa am convingerea ca nu aceasta a fost cauza, convingere pe care si ginecologii mi-au confirmat-o. Sunt multe femei care alapteza in timpul sarcinii si nu se intampla nimic, din fericire. Alte mamici se simt mai bine sa intarce din diverse motive. Fiecare cum simte nevoia.

Anonim spunea...

si eu inca imi alaptez comoara de 3 ani...si o voi face pana va dori "clientul"...

Iulia spunea...

Grozav, anonim!

Anonim spunea...

Ma regasesc in totalitate in ceea ce scrii. Te-am descoperit pur intamplator, in mom. in care cautam ceva pe net legat de activitati/programe pentru cei mici in Cluj. :)
Sunt mama unui pui de om de 2 ani si 5 lunite pe care DA, inca-l mai alaptez, il port in Manduca si wrap...totul spre disperarea rudelor. :D
Cat ma bucur ca te-am gasit! O sa citesc cu mare interes ce scrii si poate cine stie, vreodata o sa ne intalnim.
cu drag, Camelia