Picături de homeschooling
martie 05, 2017 |
No Comments |
Desigur, poate căpăta și alte denumiri, de pildă bus schooling (atunci când citești copilului o carte într-un autobuz foarte aglomerat, act care aduce beneficii multiple: copilul propriu uită de drumul lung și cam sufocant spre casă, călătorii savurează ei înșiși povestea :) ), park schooling, open-air schooling și alte nume fistichii, în funcție de imaginația părintelui. Ideea de bază însă e aceeași: interacțiunea părinte-copil, în care ambii sunt concentrați la ceea ce fac și urmăresc, conștient sau nu, să învețe ceva nou, fără să uite de partea distractivă a procesului. Trebuie menționat și aspectul fraților mai mari care preiau rolul de profesor-părinte, chiar și atunci când nu li se cere...
Uitându-mă peste pozele pe care le-am salvat în ultimul timp (din nefericire, Nectaria mi-a șters fără să vrea, o mulțime de fotografii reușite din decembrie până în februarie), mi-am dat seama că în calitate de fotograf voluntar al familiei mele, am reușit să surprind frânturi din ceea ce înseamnă viață și educație (căci cele două se vor împleti întotdeauna).
Uitându-mă peste pozele pe care le-am salvat în ultimul timp (din nefericire, Nectaria mi-a șters fără să vrea, o mulțime de fotografii reușite din decembrie până în februarie), mi-am dat seama că în calitate de fotograf voluntar al familiei mele, am reușit să surprind frânturi din ceea ce înseamnă viață și educație (căci cele două se vor împleti întotdeauna).
P.S: Tigaia de ceramică se curăță bine cu bicarbonat de sodiu!
Nepoții la lucru manual pentru bunici și verișoara sărbătorită de curând.
În casa noastră toată lumea scrie; când muza te caută, nu contează ținuta sau locul în care te-a surprins!
Revistele Story Box, pe care le-am descoperit în ianuarie la British Council sunt minunate; poveștile sunt interesante și amuzante, reușind să transmită și un mesaj mai profund totodată, vocabularul e variat, imaginile atractive, informațiile despre animale sunt utile, există chiar și activități pentru stimularea gândirii sau a creativității. Le iubim de la mic la mare (mare, fiind eu în cazul acesta, tati le citește alte povești în engleză) și de câte ori merg la British Council, sunt întrebată dacă am adus reviste acasă!
Tot de la British Council sunt și aceste povești. Lost and Found, povestea prieteniei dintre un băiat și un pinguin, e însoțită de un CD pe care puteți asculta povestea cu efecte speciale, Silly Suzy Goose ne amintește de faptul că uneori e bine să fii ca ceilalți, alteori, nu, iar A Library of Lemons, am citit-o împreună cu Măriuța în cadrul concursului organizat de British Council, Big Friendly Read.
Este o carte încadrată la secțiunea de vârstă 8-13 ani, dar eu aș recomanda-o pentru copii mai mari de 11 ani, pentru că povestea tulburătoare a fetiței care duce o viață singuratică și nu tocmai ușoară alături de tatăl depresiv (din pricina morții soției) este plină de semnificații, pe care un copil mai mic le poate ignora.
O carte cu adevărat bună pentru copii va fi savurată si de un adult, personal am îndrăgit-o pe cititoarea vorace al cărei vis e să devină scriitoare și care găsește soluția ieșirii din cenușiul existenței sale în prietenia cu o colegă nou sosită, tot mare iubitoare de cărți și cu un suflet mult mai deschis, a cărei familie, va înlocui parțial modelul absent din viața fetiței solitare. Cartea aceasta poate genera multe discuții de la inimă la inimă, așa că o recomand cu drag; chiar dacă aparent, subiectul este unul apăsător. Felul în care eroina găsește drumul spre lumină și gândirea ei matură, din care însă nu lipsește candoarea copilăriei, m-au făcut să citesc dincolo de miezul nopții. În plus, voi asocia mereu această carte cu minutele petrecute cu Măriuța în autobuz, dimineața, când ne înghesuiam una în alta să ne încălzim și îi citeam un capitol, două, așteptând apoi cu nerăbdare să vină de la școală și să îmi povestească ce s-a mai întâmplat în următoarele capitole.
Măriuța citește binișor în engleză (meritul tatălui ei, în special :) ), dar tot fuge de dicționar când dă de cuvinte noi... Așa că mereu e bine să verific cât anume a înțeles.
Aș mai adăuga diverse filmulețe pe care le-am văzut și discutat împreună, ca acesta:
sau acesta:
diverse videoclipuri cu animale sau poze de pe Facebook (sunt destule lucruri bune care circulă și pe Facebook!), muzică variată or de la Tudor Gheorghe la Indila, de la Chopin ori Mozart la Maria Tănase, Grigore Leșe, muzică grecească, Toto Cutugno, muzică religioasă rusească ori balade rock, de la Ludovico Einaudi la Smiley etc. Acesta e un capitol unde încep să apară probleme, căci gusturile coincid tot mai puțin, preadolescența se manifestă tot mai pregnant, dar pe cât posibil încercăm să împăcăm și capra și varza, iar The Wheels on the Bus (de care ne-am cam săturat unii dintre noi!) asigură liniștea alternativ cu
Sigur, nu totul merge ca pe roate; de pildă mini-excursia în Cluj, de joi, s-a sfârșit cu niște pantaloni plini de ...., pentru că Emi a "uitat" să mă înștiințeze că are nevoie la toaletă, așa că, am luat loc în autobuz cu obrajii roșii, dar nu de la multa mișcare, și am refuzat să îl las să se dea jos din poala mea, spunându-i că ne va da jos domnul șofer dacă simte mirosul! Aș vrea să văd ce metodă mai bună găseau experții în parenting să țină pe loc o bucată de argint viu!
Ar mai fi de adăugat... dar de ce să vă stric impresia cea bună, produsă cu atâta migală? :)
La finalul unei zile pline, nu de puține ori colorată în diverse nuanțe, nu doar roz, mă întreb ce își vor aminti copiii mai târziu, când vor fi ei înșiși adulți.
Poate vor lăsa un comentariu pe blog?! :)
