Mini curs de otrăvire eficientă, editare

O nouă editare: În urma sugestiilor primite de la două persoane dragi, aş vrea să precizez că rândurile de mai jos nu se vor o "judecată a păcătosului" (eu însămi am un viciu cu care mă lupt fără succes : dulciurile), ci un avertisment izvorât din disperarea provocată de creşterea uriaşă a numărului de fumători (în Cluj de pildă, aproape peste tot unde merg se fumează: pe stradă, la piaţă, diverse birouri, magazine, lângă biblioteci, în spitale etc.) . Aceştia sunt părinţi de multe ori, iar copiii lor, pe care sunt convinsă că îi iubesc, sunt intoxicaţi, volens, nolens cu fumul pe care nu au cum să îl evite. Ce vină au copiii ?!
Intenţia postării nu este să rănească (fumătorii sunt oameni supuşi patimii lor, aşa cum eu însămi sunt), ci un îndemn la recâştigarea libertăţii şi a sănătăţii personale şi a celor din jur.

În concluzie, iubesc (atât cât pot, n-am atins idealul creştin!) pe fumători, dar urăsc ţigările!

Că fumatul e nociv, o ştie deja toată lumea, deşi nu toţi au puterea să o recunoască. Dar dacă vreţi să fiţi siguri că îi otrăviţi eficient pe cei dragi, nu vă rămâne decât să aprindeţi ţigară după ţigară, cu sau fără filtru. Rezultat garantat în câţiva ani, satisfacţie maximă.
Ca de obicei, perseverenţa e cheia succesului, aşa că pentru a fi siguri de reuşită, aveţi o singură cale: fumaţi cât mai mult lângă persoanele pe care doriţi să le trimiteţi cât mai repede în Rai şi faceţi acest lucru zilnic.
Bonus: chiar dacă nu îi ajutaţi pe cei dragi să fumeze pasiv, inhalând bunătate de nicotină, monoxid de carbon & co din ţigările pe care le savuraţi în preajma lor, puteţi să vă asiguraţi că îşi primesc totuşi doza zilnică de otravă, din fumul îmbibat în hainele, pielea dvs., jucăriile, covoarele, pereţii, perdelele şi praful din casa unde aţi fumat.

Aveţi grijă să nu rataţi ocazia! Copiii pot să beneficieze de puţin plumb, arsenic, formaldehidă sau de oricare dintre cele aproximativ 4000 de substanţe toxice din tutun, chiar şi numai ducând la gură obiecte "afumate" sau jucându-se cu părul, hainele, pielea dvs. de fumător conştiincios. Respiraţia lor, mai rapidă decât a adulţilor, îi ajută să absoarbă mai mult fum; indirect dar sigur!

Cursul a luat sfârşit, sperăm să fiţi mulţumiţi de participare. Vă dorim succes şi o viaţă mai lungă decât vă străduiţi dvs. înşivă sa aveţi, alături de cei pe care îi iubiţi!

Puteţi citi mai multe, pe site-ul asociaţiei canadiene LUNG, dedicat sănătăţii aparatului respirator. Aceasta este sursa principală din care m-am inspirat.

Edit: Eu însămi am fumat cam o lună în anul întâi de facultate , greşeală pe care o regret şi azi...

Read More

Copiii au nevoie şi de linişte...

Se pare că uneori ignorăm această nevoie a copiilor noştri: televizorul funcţionează non-stop, telefoanele sună, diverse aparate electrocasnice contribuie şi ele la "orchestră", muzica din autobuz/maşina personală/CD player etc. acaparează atenţia ascultătorului, agitaţia din grădiniţă/ şcoală e deloc de neglijat; creierul copilului procesează zgomote şi stimuli auditivi în fiecare minut (aş adăuga şi celebra idee conform căreia bebeluşii trebuie să doarmă în zgomot, ca să se obişnuiască să doarmă oriunde, de parcă adulţii sunt capabili să fac acest lucru în mod normal...).
Voi menţiona doar în treacăt ceea ce mulţi părinţi cunosc deja : mass-media transmite o imagine complet falsă a fericirii conform căreia satisfacerea dorinţelor materiale (cât mai multe!) şi aspectul fizic "fotomodelic" şi cât mai "strălucitor" reprezintă sensul existenţei noastre. Un copil care priveşte mult la TV va investi şi mai mult timp şi energie în obţinerea ultimei jucării de pe piaţă, ciocolăţele sau joc pe calculator. Când le primeşte va fi foarte încântat, dar această emoţie piere repede şi curând va trece la următoarea "nevoie". Copiii puţin expuşi mass-mediei preferă în schimb să se joace cu câteva cuburi de lemn şi pluşuri; jocurile de rol, cărţile, poveştile, sportul sau ieşirile în natură şi activităţile cu întreaga familie sunt preferatele lor, astfel de copii dând dovada unei capacităţi de concentrare şi a unei răbdări pe care puţini din copiii suprasaturaţi de mass-media o au. Poate credeţi că unui copil nu-i place liniştea şi se plictiseşte, însă liniştea încurajează foarte mult creativitatea şi cunoaşterea de sine. [Într-un cuvânt de învăţătură, Înaltul Bartolomeu ne îndemna pe toţi la acest act de "curăţenie spirituală", fie chiar şi de numai câteva clipe în tumultul cotidianului.]

Câţiva paşi practici pentru a-l ajuta pe copil să descopere bucuria tăcerii şi a singurătăţii :

• uşuraţi tranziţia de la prea mult zgomot (TV, radio, calculator etc) la linişte, folosindu-vă de muzica relaxantă
• limitaţi timpul petrecut în faţa "cutiei negre" sau scăpaţi de ea (!)
• renunţarea la dulciurile rafinate, băuturi cofeinizate, aditivi alimentari este nu numai utilă ci şi absolut necesară
• oferiţi-i MULTĂ mişcare în aer liber
• lăsaţi copilul să vadă că dvs. înşivă aveţi nevoie de singurătate şi linişte pentru rugăciune, lectură, introspecţie (exemplul convinge!!!)
• petreceţi timp împreună relaxându-vă în natură
• reduceţi din activităţile opţionale (cursuri de dand, gimnastică, limbi străine, pictură etc); încercând câte o activitate odată aveţi ocazia să descoperiţi adevărata înclinaţie a copilului spre un anume domeniu
• încercaţi jocul tăcerii - programaţi un timer şi vedeţi dacă puteţi păstra liniştea timp de 5-10 minute ( potrivit în special la începutul unui joc de puzzle a unei activităţi art & craft etc.); veţi constata cu plăcere că toţi participanţii se bucură şi se concentrează mult mai bine
  

Traducerea, adaptarea şi completarea informaţiilor din cartea Calm and Compassionate Children îmi aparţin.


O idee de muzică relaxantă:

Read More

Curăţenie sau alergii şi astm?!

Read More