Site-uri utile pentru activităţi cu copiii

Aici găsiţi:

• modele de păpuşi din hârtie reprezentând copii din diferite părţi ale lumii (ideal pentru cei care vor să înveţe câte ceva despre alte culturi):

http://www.activity-sheets.com/cutout/world-children/

• în completare puteţi folosi acest site (unde se găsesc şi videoclipuri de pe National Geographic for Kids)

http://www.mrdonn.org/index.html

• albume grupate pe vârste cu activităţi pentru "lecţii" de biologie, geografie, istorie etc. în stil Montessori:

http://moteaco.com/albums.html

• informaţii despre diferite habitate:

http://www.miamisci.org/ecolinks/everglades/animals.html

• diverse experimente ştiinţifice:

http://www.exploratorium.edu/science_explorer/

• extrem de multe activităţi practice pentru copii şi materiale didactice gratuite

http://educatie.inmures.ro/

Read More

Link-uri utile

Cei interesaţi de stilul de educaţie Montessori, vor fi bucuroşi să aibă acces direct la caietul de notiţe (handbook) al extraordinarei femei Maria Montessori. Are şi ilustraţii şi mi se pare util tocmai pentru că oferă ocazia să intrăm în mintea originalei educatoare. Tocmai l-am descoperit şi mi-am propus (oare când???) să îl parcurg în întregime.

http://www.gutenberg.org/files/29635/29635-h/29635-h.htm


Copilaşii împreună cu mămicile şi tăticii vor savura acest desen animat: Lambert, leul cel fricos care vorbeşte despre puterea dragostei dintre mamă şi copil.

Read More

Două activităţi simple şi utile

Am adăugat în bara din stânga un mic sondaj adresat în special ardelenilor. Sunt bineveniţi şi cei din alte zone, evident! Vă rog, nu îl ocoliţi. Mulţumesc.

Prima e cântatul! Măriuţei (şi nouă tuturor!) ne place să cântăm. Avem şi instrumente muzicale în casă; acesta e unul dintre ele şi sperăm chiar că vom avansa de la nivelul de lovit clape, la cel de cântat ca un pianist serios!:)
Cred că e important să îi ajutăm pe copii de la vârste fragede să se "împrietenească" cu muzica clasică sau alte "muzici" binefăcătoare sufletului. Un prim pas îl reprezintă ascultarea muzicii în casă (ca de obicei, exemplul convinge!) şi familiarizarea cu diferite instrumente. Următorul pas sunt concertele, evident pe măsura înţelegerii şi vârstei copilului; Mozart e varianta cea mai potrivită cred. Noi suntem norocoşi, pentru că în cadrul bisericii noastre există un cor de copii, din care Măriuţa face parte cu mare bucurie, de peste un an.





A doua e mersul pe linie desenată/panglică/ sfoară, cu sau fără elemente de dificultate adăugate. Mai jos "evoluează" Măriuţa şi prietena sa cu 2 pahare pline cu apă, apă ce nu trebuie să se verse pe covor! Activitatea este simplă, însă necesită concentrare şi coordonare ochi-membre, iar sursa de inspiraţie este Maria Montessori. (How to Raise an Amazing Child)

Read More

Ce ne spun copiii noştri despre ei înşişi ?

La mulţi ani plini de dragoste adevărată şi înţelepciune!
V-am urat ce îmi doresc eu însămi, pentru că devin din ce în ce mai conştientă că sunt departe de dragostea adevărată (inclusiv faţa de copiii mei), iar la capitolul înţelepciune... altfel spus "la pieptul mamei" lucrurile o mai iau razna, iar mama îşi mai pierde răbdarea şi face şi lucruri care numai dragoste nu exprimă...Am constatat că li se întâmplă şi altora, dar asta nu îmi scuză purtarea, prin urmare, după multe zile şi nopţi de cugetare mi-am scris pe foaie (albastru pe alb!) ce să fac şi cum să fac. Sunt cam uitucă de felul meu şi "scripta manent", carevasăzică nu voi avea nicio scăpare când vocea mea se va ridica la înălţimi de soprană supărată revărsându-şi disperarea pe micuţa (nu tocmai nevinovata) Măriuţa.

Planul e simplu: cât mai multă rugăciune, citirea zilnică Bibliei cu creionul în mână, reguli puţine dar clare şi respectate CONSTANT, acordarea unei atenţii sporite jocurilor/felului de a se juca şi tovarăşilor de joacă, o cât mai bună organizare a timpului petrecut împreună şi a activităţilor noastre şi analizarea mai serioasă a situaţiei înainte de a rosti cuvântul NU. E simplu când îl citesc, dar nu la fel e când trebuie să îl aplic. Însă îndrăznesc pentru că ştiu că nu voi lupta cu mine însămi de una singură şi mai ştiu că nu există nicio altă cale.

Observarea copilului nu e o idee nouă şi sunt convinsă că se va dovedi benefică în timp. Tim Seldin o menţionează în cartea sa How to Raise an Amazing Child şi descrie "procedura".
"Aşezaţi-vă confortabil în apropierea copilului şi urmăriţi cu atenţie ce fac el şi ceilalţi copii cu care se joacă. Notaţi într-un carnet aceste observaţii făcute regulat şi încercaţi să interpretaţi semnificaţia comportamentului, să descoperiţi dacă există un anume model (pattern) de-a lungul timpului, să vedeţi ce preferinţe are (pentru jucării sau camere)." Ideea de bază e că observarea propriu-zisă nu se face printre multe alte treburi, ci are nevoie de un timp special, chiar dacă mai redus, în care să studiem odrasla cu multă atenţie.
De-a lungul timpului vom deveni conştienţi de direcţia înspre care evoluează copilul, de apariţia unor noi puncte de interes (ex. viaţa păsărilor sau din ce sunt compuse rachetele!) şi ne vom putea adapta mult mai repede noilor nevoi sau putem corecta mult mai repede păreri/comportamente greşite.
Sunt sigură că descoperirile vor fi fascinante, iar relaţia cu copilul nu are decât de câştigat !

Read More

Puiule, nu ne trezi dimineata!

din Maria Montessori, Copilul- fiinta divina, dar neinteleasa

Unul dintre cele mai inspaimantatoare capricii pentru familie este cand copilul se desteapta dimineata si se duce sa trezeasca pe tata si pe mama, care ar dori sa mai doarma; acesta e lucrul cel mai ingrozitor, de care toti se plang. Dar copilul care coboara din pat e o fiinta pura, care face ceea ce toti ar trebui sa faca atunci cand se arata soarele si lumina; lumea ar trebui sa se scoale, dar tata si mama dorm inca si aceasta mica fiinta se duce la ei, parca ar zice: "Invatati a trai sfant, dimineata oamenii se scoala!" Dar copilul nu e un dascal, se duce numai sa-i priveasca, pentru ca ii sunt dragi; abia se desteapta si dorinta lui e de a fugi indata la cei pe care ii iubeste. Va trebui sa treaca prin odai inca intunecoase, inchise ca lumina sa nu-i poata trezi inainte de vreme; copilul se duce, se impiedica, nu-i e frica de intuneric, nu-i e frica de usi pe jumatate inchise si ajunge langa tatal sau si langa mama sa si-i atinge dulce. De cate ori i se spune "Puiule, nu ne trezi dimineata!"!Dar copilul vine, ii trezeste si apoi zice: "Dar eu nu te-am trezit, ti-am dat numai o sarutare". Se gandesc parintii cum ar face sa-l dezvete. Dar cand se va mai intampla oare in viata ca cineva, abia trezit, sa arda de dorinta de a alerga la noi, invingand orice greutate, pentru a ne sta aproape, fara sa-i treaca prin minte sa ne trezeasca, ci numai pentru a trezi pe cei dragi lui si pentru a le da un sarut?

Sursa imaginii

Read More

Dormitul copilului cu părinţii- capriciu sau dovadă de iubire?

Nu voi face altceva decât să vă împărtăşesc, într-o formă prescurtată, părerea Mariei Montessori cu privire la acest subiect. Rândurile de mai jos le veţi regăsi în COPILUL fiinţă divină dar neînţeleasă.
Copilul iubeşte adultul neînchipuit de mult! Când se culcă, vrea întotdeauna ca o persoană iubită să-i stea aproape. Dar persoana iubită spune că trebuie să împiedice capriciul; copilul nu trebuie să câştige reaua deprindere de a nu adormi fără a avea pe cineva lângă dânsul. (De câte ori nu mi s-a spus acest "adevăr" de către cei din jur!)
Sau copilul vrea să vină la noi când mâncăm şi plânge pentru că vrea să ne privească, să stea aproape de noi, să fie văzut (adică să nu se simtă neglijat). Cine va mai plânge într-o zi, din nemărginita dorinţă de a ne vedea când prânzim? Şi cu câtă tristeţe vom zice într-o zi: "Nu mai am pe nimeni care să plângă, pentru că mă doreşte aproape, când se duce să se culce!". Numai copilul îşi aminteşte în fiecare seară şi zice : "Nu mă lăsa, stai aici lângă mine!" şi adultul: "Nu pot, am de lucru şi apoi ce capriciu mai e şi ăsta?"
Când timpul îmi va permite, voi adăuga un citat care m-a emoţionat mult. Deocamdată atât am putut...

Read More

Copiii şi natura (Maria Montessori)

În ultima vreme, din cauza răcelilor care ne-au condus la cele două otite dar şi din cauza altor probleme, inclusiv a faptului că a trebuit să lucrez, am redus numărul plimbărilor pe dealurile de lângă casa noastră. Rău am făcut! Mi-am amintit de asta când am început să citesc (acum o săptămână) cartea Mariei Montessori, Descoperirea Copilului. Nu pot spune că mă regăsesc întru totul în rândurile de mai jos, dar ele m-au pus pe gânduri...

"Copilul are nevoie de a trăi în chip natural, nu numai de a cunoaşte natura. Faptul cel mai important constă tocmai în a-l elibera pe copil, pe cât se poate, de legăturile care îl izolează în viaţa artificială creată de covieţuirea citadină." (...)

"Dacă ne gândim totuşi în ce mare măsură copiii debili, tuberculoşi sau rahitici sunt supuşi condiţiilor de viaţă naturală în sanatoriile moderne, pentru că experienţa a dovedit că unicul mijloc la care se poate recurge spre a-i vindeca este acela de a-i face să doarmă în aer liber şi să trăiască la soare, e limpede că, cu atât mai mult copiii normali şi viguroşi pot nu numai să reziste, ci să devină încă mai viguroşi dacă sunt expuşi mai mult decât se obişnuieşte elementelor naturale. Mai există însă multe prejudecăţi în această privinţă, pentru căa m devenit cu toţii prizonieri de bunăvoie şi am sfărşit prin a îndrăgi închisoarea noastră şi a o transmite fiilor noştri. Natura s-a restrâns încetul cu încetul, în concepţia noastră, la floricelele care lâncezesc şi la animalele domestice folositoare pentru hrana noastră, pentru muncile sau pentru apărarea noastră." (...)

"Cine nu se grăbeşte să închidă o uşă de teama curentului? Cine nu închide fereastra înainte de a se culca, mai ales iarna sau când plouă? Aproape nimeni nu se îndoieşte că plimbările foarte lungi pe câmp chiar şi pe soare sau pe ploaie, recurgând la adăposturi ocazionale, este un efort eroic, un risc. Trebuie să te obişnuieşti, se zice, dar nimeni nu trece la fapte. Cum să te obişnuieşti atunci?"(...)

"Noi ne întrebăm cu îngrijorare cum să prelungim somnul copiilor şi după ce s-au ivit zorile, cum să-l învăţăm să nu se descalţe şi să nu alerge pe pajişti. Când, în urma restricţiilor impuse de noi, copilul decăzut şi iritat din cauza claustrării ucide insecte sau mici animale, faptul ni se pare "natural" şi nu ne dăm seama că sufletul acela s-a înstrăinat deja de natură. Ceea ce le cerem copiilor noştri e să se obişnuiască cu închisoarea şi să nu ne incomodeze."


Imagini preluate de pe www.allposters.com

Read More