marți, martie 15, 2011

Două activităţi simple şi utile

 |  No Comments | 

Am adăugat în bara din stânga un mic sondaj adresat în special ardelenilor. Sunt bineveniţi şi cei din alte zone, evident! Vă rog, nu îl ocoliţi. Mulţumesc.

Prima e cântatul! Măriuţei (şi nouă tuturor!) ne place să cântăm. Avem şi instrumente muzicale în casă; acesta e unul dintre ele şi sperăm chiar că vom avansa de la nivelul de lovit clape, la cel de cântat ca un pianist serios!:)
Cred că e important să îi ajutăm pe copii de la vârste fragede să se "împrietenească" cu muzica clasică sau alte "muzici" binefăcătoare sufletului. Un prim pas îl reprezintă ascultarea muzicii în casă (ca de obicei, exemplul convinge!) şi familiarizarea cu diferite instrumente. Următorul pas sunt concertele, evident pe măsura înţelegerii şi vârstei copilului; Mozart e varianta cea mai potrivită cred. Noi suntem norocoşi, pentru că în cadrul bisericii noastre există un cor de copii, din care Măriuţa face parte cu mare bucurie, de peste un an.





A doua e mersul pe linie desenată/panglică/ sfoară, cu sau fără elemente de dificultate adăugate. Mai jos "evoluează" Măriuţa şi prietena sa cu 2 pahare pline cu apă, apă ce nu trebuie să se verse pe covor! Activitatea este simplă, însă necesită concentrare şi coordonare ochi-membre, iar sursa de inspiraţie este Maria Montessori. (How to Raise an Amazing Child)


,

joi, martie 10, 2011

luni, martie 07, 2011

duminică, martie 06, 2011

Conversaţia cu bebeluşii

 |  2 Comments | 

Am cunoscut persoane care cred că viaţa cu un bebeluş e monotonă. Ce ştie un nou-născut să facă ? Sau chiar un bebeluş de câteva luni ? În afara faptului că ştie cum să farmece pe toată lumea cu zâmbetele şi sunetele pline de delicateţe (cunosc şi varianta cu plânsetele, dar un wrap poate rezolva în mare parte problema!), ce altceva mai ştie să facă???

Poate că vi se pare incredibil, dar de la aproximativ trei luni puteţi avea o conversaţie nemaipomenită cu bebeluşii. Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, atunci s-o credeţi pe Margot Sunderland, director al Centrului de Sănătate Mintală a Copiiilor din Londra şi autoare a mai multor cărţi, dintre care eu am citit numai una: The Science of Parenting.
În această carte, despre care cred că voi mai vorbi, apare şi ideea conversaţiei cu bebeluşii, care sunt mult mai interesaţi în primele luni de feţele celor din jur, decât de jucării. Tehnica e simplă: alegeţi un moment când micuţul e odihnit şi sătul, stabiliţi contactul vizual şi folosiţi diverse sunete şi expresii faciale/mişcări. Aşteptaţi răbdător răspunsul copilaşului. E posibil să nu vină imediat, dar va veni cu siguranţă. Fiţi atenţi la reacţia lui: dialogul e extrem de stimulant şi va avea nevoie de multe pauze. Asta înseamnă că va privi în altă parte şi nu în ochii dvs. Când va fi pregătit, vă va privi din nou.

Distracţie plăcută!!!

, , ,

vineri, martie 04, 2011

Obiecte noi în casa noastră

 |  3 Comments | 


Ceasul deşteptător e pentru mine! L-am luat în speranţa că voi reuşi din nou să mă trezesc la 5.30-6, ca să câştig puţin timp pentru sufletul meu.
Zâmbăreţul e un timer care mi-aduce aminte de mâncarea de pe foc, înainte să îmi aducă aminte mirosul de ars. S-a dovedit util însă şi ca jucărie pentru Nectaria, dar mai ales ca stimul pentru Măriuţa, care are nevoie de "încurajare" dimineaţa la îmbrăcat şi la spălatul pe faţă sau la alte trebuşoare ("Până cântă zâmbăreţul ai timp să te îmbraci." e o propoziţie ce-a putut fi auzită în casa noastră în ultimile zile)
Trăiască fraţii noştri chinezi care ştiu să creeze obiecte amuzante şi ieftine!

joi, martie 03, 2011

Poveste de iubire cu un copac

 |  3 Comments | 


Acum vreo două zile am mers din nou în pădure pentru a ne reîntâlni cu prietena noastră (mai ales a Măriuţei)"copăciţa". Cine e copăciţa?! Un copac tânăr (probabil fag, dar nu sunt foarte sigură) pe care Măriuţa l-a îmbrăţişat pentru prima dată săptămâna trecută. L-a mirosit, l-a mângâîat, s-a cuibărit binişor pe trunchiul lui în formă de V, l-a sărutat şi i-a vorbit cu multă dragoste. Despre ce? Ei, nu ştiaţi că pruncii pot vorbi cu ... copacii? Despre cât de frumos e "Flautul fermecat", ce bine i-ar sta lui în casa noastră, cum ar putea să ajungă cu crengile lui să îi gâdile pe vecinii de sus la tălpi, apoi să îşi întindă ramurile prin acoperiş până sus în Rai şi noi să ne căţărăm pe el şi să intrăm în Rai prin gaura pe care o va face el în cer...
La ultima vizită i-am promis copacului că Măriuţa îi va face portretul pe o hârtie şi i-l vom arăta ulterior, drept pentru care am avut grijă să îi studiem scoarţa ca nişte veritabili artişti. Aşa că urmează să ni se stârneasă apetitul creator...

Blog Archive