sâmbătă, aprilie 02, 2011

Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret





2 aprilie - Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret


În anul 1967, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a hotărât ca ziua de naştere a scriitorului Hans Christian Andersen să fie sărbătorită ca Zi Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret. Sărbătorirea acestei zile este un omagiu adus marelui scriitor danez, cunoscut în întreaga lume pentru opera literară dedicată copiilor, dar şi o încercare în plus de a-i atrage pe cei mai mici cititori în minunatul univers al cărţilor.

Hans Christian Andersen a trăit între 2 aprilie 1805 şi 4 august 1875, talentul literar fiindu-i remarcat încă de la 17 ani de un regizor al Teatrului Regal. În 1835 a publicat primul său volum de basme, intitulat „Poveşti istorisite copiilor”. În perioada 1835-1850 a scris cele mai cunoscute şi apreciate scrieri ale sale: „Soldăţelul de plumb”, „Răţuşca cea urâtă”, „Povestea privighetorii”, „Crăiasa zăpezilor”, „Fetiţa cu chibriturile” etc.

Basmele şi povestirile marelui scriitor danez au fost traduse în peste 100 de limbi, înfrumuseţând copilăria multor generaţii de copii din întreaga lume. Povestioara mea preferată este „Prinţesa şi bobul de mazăre”, dar sunt convinsă că printre voi sunt mulţi care o îndrăgesc pe Degeţica, unii care ar vrea să-i croiască împăratului nişte haine noi şi, cu siguranţă, sunt mulţi aceia care vor să salveze Soldăţelul de plumb din foc. Mai multe despre activităţile organizate de Biblioteca Judeţeană Octavian Goga Cluj găsiţi aici.


Profit de această zi deosebită, ca să vă povestesc despre două cărţi proaspăt descoperite:


Povestiri despre prietenii mei scrisă de Silvia Kerim (e prima carte pe care o citesc din cele publicate de dumneai, dar cu siguranţă nu ultima!). Gingăşie, prietenie, delicateţe, discreţie sunt cuvintele care cred că li se potrivesc cel mai bine acestor povestiri, ale căror personaje principale sunt câini, pisici, cai, o ţestoasă, un maimuţic sau o vrabie limbută, asemănătoare omului în egoismul său. Nu veţi găsi în paginile acestei cărţi nimic violent, nici scene feroce de vânătoare, ci doar trăiri şi gânduri care vă "pun pe gânduri" şi vi se întipăresc în suflet. Măriuţei i-au plăcut absolut toate povestirile şi am zăbovit minute în şir admirând imaginile de vis. Dacă eraţi în căutarea unui dar pentru un suflet sensibil de copil sau dacă voiaţi să vă reamintiţi pilde de devotament şi dragoste dezinteresată, atunci cartea aceasta vi se potriveşte!



Altă carte care vorbeşte despre prietenie şi ne îndeamnă chiar să răsfoim cărţi de istorie, pentru a ne reaminti de legendarul "haiduc" ce lua averea bogaţilor pentru a o împărţi săracilor, este Robin Hood, scrisă de finlandezul Mauri Kunnas, cu care ne-am mai întâlnit în preajma Crăciunului. Motanul buclucaş şi generos care interpretează rolul lui Robin Hood în această poveste, este curajos şi iscusit (nu degeaba e conducătorul grupului de prieteni gata să îl ajute la bine şi la greu! ) şi se ia la luptă dreaptă cu oricine, bizuindu-se nu numai pe inteligenţa şi puterea proprie, ci şi pe legătura solidă cu prietenii săi ( reprezentaţi de purceluşi, câini etc) care nu ezită să îl salveze, atunci când viaţa îi e pusă în pericol. Episoadele amuzante şi faptul că accentul nu cade pe lupte violente (toate înfruntările au un caracter ludic), sancţionarea viciilor precum lăcomia şi a nedreptăţii, a abuzului de putere şi finalul fericit în care răul e învins, dar răufăcătorul nu e tratat cu cruzime fac din această carte un dar potrivit pentru copii (în special băieţi) de la 5 ani în sus. Ar mai fi de adăugat că am petrecut muuuulte minute privind ilustraţiile extrem de detaliate şi care emană un umor specific copilăriei, fără a aminti însă de brutalitatea nu ştiu căror monştri sau Bakugani.

Până şi Nectaria s-a bucurat de imaginile viu colorate din ambele cărţi, deci fiecare a beneficiat de lectura! :)
Spor la citit şi ne-am bucura să primim recomandări de cărţi!

vineri, aprilie 01, 2011

marți, martie 29, 2011

Grâu încolţit şi polen crud



Am început de o săptămână o cură de grâu încolţit atât eu cât şi Măriuţa. Nădăjduiesc să mă ajute cu starea de slăbiciune provocată probabil de oboseală, iar pentru Măriuţa motivele sunt mai multe (ajută la o creştere armonioasă, la o bună mineralizare a oaselor şi dinţilor, la ameliorarea astmului bronşic de care e suspectată etc.). Şi Nectaria primeşte cu plăcere grâul încolţit şi zdrobit, amestecat cu fruct, căci încă nu-i dau miere.
Din păcate, încântarea Măriuţei a dispărut după câteva dimineţi de grâu cu miere, dar insistăm, insistăm, mai explicăm beneficiile, mai şantajăm, mai mituim, mai cedăm şi revenim ziua următoare... la fel fac şi cu green smothie.
In schimb nu e nevoie de momeli când vine vorba de polen! Amândouă fetele îl consumă cu bucurie :)
N-aş fi îndrăznit să îi dau Nectariei polen dacă nu găseam recomandarea într-o carte a binecunoscutului doctor francez, Jean Valnet. Până acum n-a avut nicio reacţie alergică la grăuncioarele colorate.
Beneficiile curei cu grâu încolţit sunt nenumărate: de la îmbunătăţirea vederii până la depresii şi imunitate scăzută.
Vă invit să aflaţi mai multe despre grâul germinat de aici, iar despre polenul crud aici.
Sursa imagine

duminică, martie 27, 2011

Copiii au nevoie şi de linişte...


Se pare că uneori ignorăm această nevoie a copiilor noştri: televizorul funcţionează non-stop, telefoanele sună, diverse aparate electrocasnice contribuie şi ele la "orchestră", muzica din autobuz/maşina personală/CD player etc. acaparează atenţia ascultătorului, agitaţia din grădiniţă/ şcoală e deloc de neglijat; creierul copilului procesează zgomote şi stimuli auditivi în fiecare minut (aş adăuga şi celebra idee conform căreia bebeluşii trebuie să doarmă în zgomot, ca să se obişnuiască să doarmă oriunde, de parcă adulţii sunt capabili să fac acest lucru în mod normal...).
Voi menţiona doar în treacăt ceea ce mulţi părinţi cunosc deja : mass-media transmite o imagine complet falsă a fericirii conform căreia satisfacerea dorinţelor materiale (cât mai multe!) şi aspectul fizic "fotomodelic" şi cât mai "strălucitor" reprezintă sensul existenţei noastre. Un copil care priveşte mult la TV va investi şi mai mult timp şi energie în obţinerea ultimei jucării de pe piaţă, ciocolăţele sau joc pe calculator. Când le primeşte va fi foarte încântat, dar această emoţie piere repede şi curând va trece la următoarea "nevoie". Copiii puţin expuşi mass-mediei preferă în schimb să se joace cu câteva cuburi de lemn şi pluşuri; jocurile de rol, cărţile, poveştile, sportul sau ieşirile în natură şi activităţile cu întreaga familie sunt preferatele lor, astfel de copii dând dovada unei capacităţi de concentrare şi a unei răbdări pe care puţini din copiii suprasaturaţi de mass-media o au. Poate credeţi că unui copil nu-i place liniştea şi se plictiseşte, însă liniştea încurajează foarte mult creativitatea şi cunoaşterea de sine. [Într-un cuvânt de învăţătură, Înaltul Bartolomeu ne îndemna pe toţi la acest act de "curăţenie spirituală", fie chiar şi de numai câteva clipe în tumultul cotidianului.]

Câţiva paşi practici pentru a-l ajuta pe copil să descopere bucuria tăcerii şi a singurătăţii :
  • uşuraţi tranziţia de la prea mult zgomot (TV, radio, calculator etc) la linişte, folosindu-vă de muzica relaxantă
  • limitaţi timpul petrecut în faţa "cutiei negre" sau scăpaţi de ea (!)
  • renunţarea la dulciurile rafinate, băuturi cofeinizate, aditivi alimentari este nu numai utilă ci şi absolut necesară
  • oferiţi-i MULTĂ mişcare în aer liber
  • lăsaţi copilul să vadă că dvs. înşivă aveţi nevoie de singurătate şi linişte pentru rugăciune, lectură, introspecţie (exemplul convinge!!!)
  • petreceţi timp împreună relaxându-vă în natură
  • reduceţi din activităţile opţionale (cursuri de dand, gimnastică, limbi străine, pictură etc); încercând câte o activitate odată aveţi ocazia să descoperiţi adevărata înclinaţie a copilului spre un anume domeniu
  • încercaţi jocul tăcerii - programaţi un timer şi vedeţi dacă puteţi păstra liniştea timp de 5-10 minute ( potrivit în special la începutul unui joc de puzzle a unei activităţi art & craft etc.); veţi constata cu plăcere că toţi participanţii se bucură şi se concentrează mult mai bine
Traducerea, adaptarea şi completarea informaţiilor din cartea Calm and Compassionate Children îmi aparţin.


O idee de muzică relaxantă:

sâmbătă, martie 19, 2011

Cum am scăpat de mucegai ?

Am adăugat în bara din stânga un mic sondaj adresat în special ardelenilor. Sunt bineveniţi şi cei din alte zone, evident!
Vă rog, nu îl ocoliţi.


Simplu!
Cu ulei volatil de scorţişoară, care are proprietăţi antifungice. Am aplicat pe petele de pe perete cu ajutorul unei bucăţi de vată uleiul, am tamponat bine, ca să intre uleiul în perete şi am aşteptat câteva luni să văd ce se întâmplă. Iată rezultatele:
  • am scăpat de mucegai, ieftin şi fără să îmi intoxic copiii cu substanţe periculoase
  • dormitorul a mirosit a scortişoară mai multe zile
  • peretele e puţin pătat, dar nu ştiu în ce măsură e de vină uleiul şi în ce măsură clorul cu care am şters peretele înainte să îmi vină ideea cu scorţişoara; oricum prefer petele posibilelor alergii şi acceselor de tuse ale Măriuţei
Dacă nu vă place scorţişoara, puteţi încerca alte uleiuri volatile cu proprietăţi antifungice, ca uleiul de tea-tree, de pildă.

joi, martie 17, 2011

Suc verde




... sau "green smoothie" cum e cunoscut pe alte meleaguri. Nu numai că e delicios, dar e şi foarte hrănitor. Mai nou e micul meu dejun, iar cafeaua de dimineaţă constă în câteva linguriţe de polen. Noi am încercat până acum combinaţia de banane, măr, kiwi, ananas sau portocală cu spanac verde sau frunze de salată/gulii/ridichi/pătrunjel sau iarbă de grâu. Din fericire am mare succes la Nectaria(are mustăţile doveditoare în poză), din păcate succesul e aproape insucces la Măriuţa ! Culoarea verde şi gândul că are frunze de legume o fac să strâmbe din nasul acela mic şi mofturos! Dar nu renunţ nici în ruptul capului!!!

Blog Archive