LA MULŢI ANI !

Tuturor celor ce poartă numele Maicii Domnului, le urăm să aibă parte de ocrotirea ei toată viaţa!

cât despre Măriuţa noastră, iată o parte din urarea făcută de tati:

La mulţi ani, dragă Maria!
Să fii veselă, voioasă,
Cât mai puţin arţăgoasă
Şi chiar deloc mofturoasă!

Read More

O vorbă bună poate salva o viaţă !

mesaj primit în mail de la Alianţa Familiilor din România

Luni am primit din partea unui medic din Bucuresti, dna Maria Dunca-Moisin, materialul de mai jos. Am mai scris si noi despre nevoia unei treziri morale la medicii din Romania pentru stoparea avortului in tara. Ne bucuram sa stim ca pe linga dna Moisin mai sunt multi alti doctori in Romania care refuza sa presteze servicii de avort si isi consiliaza pacientele sa nu avorteze. Felicitari dinsei si celor ca ea.

APEL DE CONSTIINTA DIN PARTEA UNUI MEDIC: CĂTRE ALŢI MEDICI PENTRU APĂRAREA DREPTULUI LA VIAŢĂ AL COPILULUI NENĂSCUT, PRIN CONŞTIENTIZAREA ÎN ACEST SENS A VIITOARELOR MAME

Dr. Maria Dunca-Moisin

Astăzi, cînd scriu aceste rînduri, părinţii micuţului Marc m-au invitat să fiu „parte importantă” din viaţa lui, adică să-i fiu naşă la botez. Este o formă de mulţumire – mi-a spus mama copilului – pentru tot ceea ce a însemat participarea mea cu sfaturi şi încurajări la venirea pe lume al celui de-al doilea copil al ei. Mă întorc cu gîndul în urmă cu mai bine de treizeci de ani, la începutul activităţii mele de medic la ţară. Pe uşa cabinetului meu intră frămîntată şi speriată o femeie mărunţică, mamă a opt copii; dorea să îi completez fişa de întrerupere a sarcinii, aşa cum prevedea legea pe vremea aceea (după al patrulea copil se dădea „dreptul” de a face „întrerupere legală a sarcinii”). A avut loc o discuţie scurtă despre eroismul de a aduce pe lume opt copii şi despre voia lui Dumnezeu. După un timp, mama aceea s-a întors la mine cu cel de-al nouălea copil şi mi-a spus cu chipul luminat de bucurie, dar parcă şi cu puţin năduf: „Îl vedeţi? Este al dumneavoastră.”

Am considerat întotdeauna că este de datoria mea să nu ezit niciodată să stau de vorbă cu o femeie frămîntată de aducerea pe lume a copilului ei. Mi s-a întîmplat de multe ori să simt că nu ştiu ce să răspund la „argumentele” unei asemenea persoane. Mă rugam ca Spiritul Sfînt să-mi „şoptească” în ce fel să o încurajez, apoi mă rugam pentru fiecare mamă ca Dumnezeu să-i dea puterea de a alege păstrarea vieţii copilului. Şi rezultatele s-au văzut.

Eram deja medic la Bucureşti cînd o tînără mămică, studentă, a intrat în cabinet cu un băieţel de doi ani, Andrei, căruia i-a spus: Uite-o pe mama ta”. Venise să-mi mulţumească pentru sfatul pe care i-l dădusem. În urmă cu un an, fiind în metrou, o doamnă a venit la mine şi m-a salutat zîmbitoare. Nu ştiam cine este. A scos din portofel o fotografie cu fiul ei de zece ani, Alexandru, şi mi-a spus, între două staţii, povestea lui. „De-aţi şti, doamna doctor, de cîte ori v-am pomenit în anii aceştia, la cîtă lume am povestit cum a venit pe lume Alexandru!” Mama copilului venise la mine la cabinet adusă de cumnata ei, care-mi era pacientă, pentru a-i face o ecografie. Era însărcinată şi hotărîse să facă avort. Trebuia să-i ducă medicului ginecolog ecografia. Discutia pe care am avut-o cu ea a fost, se vede, suficient de convingătoare pentru ca fiul ei, Alexandru, să devină „lumina vieţii ei”.

Micuţa Andreea, acum şcolăriţă, mă vizitează des la cabinet, împreună cu mama ei. Povestea ei? In urmă cu şapte ani, intrînd în cabinetul unei colege, văd o tînără cu un bilet de trimitere în mînă, gata să plece la ginecolog pentru a-şi face întrerupere de sarcină. Am oprit-o ca să stăm puţin de vorbă. Răspunsul ei a fost ruperea biletului de trimitere în faţa mea şi decizia de a renunţa la avort. Răspunsul lui Dumnezeu a fost venirea pe lume a unei fetiţe superbe, căsătoria tinerei, obţinerea unei locuinţe.

În urmă cu un an, consultînd un site medical am găsit următorul mesaj: „Am nevoie de ajutor”. Era strigătul unei tinere absolvente de liceu, gravidă în cinci săptămîni. Dorea să fie sfătuită ce alegere să facă, deoarece tatăl copilului ei o îndemna să avorteze. „Argumentele” lui îmi erau arhicunoscute. Am contactat-o telefonic, apoi au urmat discuţii la telefon sau prin e-mail. Într-o seară, apoape de miezul nopţii, primesc un mesaj pe telefon: „Bună seara! Sînt X din oraşul B., sînt terminată! Mîine dimineaţă prietenul meu mă duce să fac avort. Nu ştiu ce să fac. Mi-a zis că dacă nu fac avort mă părăseşte. Nu am cum să cresc singură copilul. Psihic sînt terminată.” Au urmat încurajări, argumente, rugăciuni din partea mea. Pe 19 martie, anul acesta am primit un e-mail: „Sînt X. din oraşul B. Am născut un băieţel. Dumnezeu v-a trimis şi am avut noroc deoarece eram tare disperată şi dumneavoastră mi-aţi dat putere şi încredere să merg mai departe. Aţi avut dreptate, acum sînt mămică şi sînt tare fericită. Acest pui este totul pentru mine, este viaţa mea. X. s-a căsătorit cu tatăl copilului şi alcătuiesc o familie normală.

Nu-mi atribui niciun merit prin toate aceste istorisiri deoarece ştiu clar că Dumnezeu este cel care a lucrat în inima acestor mame. Rămîne doar ca fiecare să răspundă chemării lui Dumnezeu şi să respecte viaţa, care este expresia voinţei Lui. Mă adresez colegilor medici cu următorul apel: consiliaţi-le pe femeile însărcinate să renunţe la intenţia avortului. Din experienţă proprie pot spune că, în mod sigur, peste 50% dintre femeile care vor să avorteze se răzgîndesc şi păstrează copilul dacă sînt sfătuite serios de un medic. Este un mare merit în faţa lui Dumnezeu ca pe această cale să fie salvate vieţi nevinovate.

Read More

Scrisoarea unei mame către copiii ei

Frumoasă scrisoare a unei mame către familia ei, m-am regăsit atât de bine în ea, încât nu m-am putut abţine să n-o păstrez. Iată blogul de unde am preluat textul. Dacă doriţi să îl ascultaţi, o puteţi face pe Ancient Faith Radio.

http://mollysabourin.blogspot.com/2008/07/resignation.html


Dearest loved ones,

I am writing to let you know that I am sorry. I am sorry that I've spent so much, too much time agonizing over my own deficiencies when all you've ever wanted was my attention and for me to be at peace. It started when you were babies and I came home, stayed home all day. My own mother, and her mother before her, had been so very efficient at washing clothes and mending them, making savory and comforting meals from out of leftovers and pantry staples, mopping floors, weeding a garden - keeping house. So I waited, waited for the instincts to kick in that would help to control the chaos which had swallowed our small apartment; I waited and waited and waited but they totally stood me up - they totally stood me up and so I read.

You have no idea, my darlings, how much pressure there is on a young mother to keep everything in order: your behavior, the grocery list, our messes. I borrowed and purchased used manuals on bread baking, clutter clearing, schedule keeping, and discipline. I devoted myself to the process of transformation - to becoming my friend serving homemade granola and flax meal muffins to her toddler, my neighbor with the labeled bins and laminated chore charts, the woman in my Church with the hand sewn nativity calendar, to becoming everyone and yet no one in particular.

I apologize for the ruined laundry, the hundreds of resolutions I could never follow through on, for teaching you nary a handicraft or a foreign language; I apologize for shutting the garage door on our minivan. Somewhere along the way it ceased to be about your welfare and more about my own pride, insecurities, and envy. I wasted hours on treating the symptoms instead of the cause of my discontent. I'm a wreck, children, when I cease to nail my flesh to the fear of Christ- which is different, mind you, than talking about Him or making references to His goodness in conversation. When I reach the point where nothing truly matters but the obtaining of my salvation, when my only motivation for speaking, redirecting, beautifying, entertaining, forgiving, writing, sacrificing, spending, befriending, volunteering, educating, and worshiping is love for Christ, plain and simple, I will lose myself and then rid myself of the pesky expectations so irrelevant to the existence I was created for.

So here's the deal, my sons and daughters, your mother is not gifted in the art of domesticity, she is impulsive and somewhat flighty, quite capable of getting lost in her own neighborhood. Though I may serve the same five basic dinners to you over and over and over again, though your batman suitcase may always be stuffed with mismatched socks whose partners I've misplaced and will most likely never find, though I no longer have any idea what is molding inside the Tupperware containers in the refrigerator, there is still plenty I can offer you as a parent:

I promise that I will stay loyal, stay loyal and devoted and invested in your lives. I promise to own up to my own mistakes. I will talk with you about anything; don't be ashamed or embarrassed to approach me. I will enjoy you. I will try to be more patient. I will focus my energies on becoming less obsessed with the ever rotating, new and grandiose schemes promising to improve my experience as a homemaker and more consistent with our family prayers and my personal prayers and remembering those who are struggling with pain or loneliness. I will do my best to keep all of our daily frustrations in perspective.

I used to think that I just wasn't mom material, which was true I found out if by "mom material" I meant "Stepford Wife," but raising mute and passive offspring without the messiness of free will to make things complicated now sounds awfully morose to me. I am certainly no expert on child rearing but I do believe (finally!) that I am the best mother for you, Elijah, Priscilla, Benjamin, and Mary. I believe that I will one day be held accountable not for how successful I was at getting the poster paint out of your jean shorts, but for how much effort I put forth toward to your spiritual development. I believe you have revealed to me just as much, if not more, than I've passed on to you so far about faith and resilience and mercy - about the second, fifth, millionth chance we are given to get it right. Thank you for that and for everything.

I am here for you...always.

Love,

Mom

Read More

Ne-am întors din vacanţa de la Slănic Moldova!

Am revenit după 11 zile de vacanţă (mult aşteptată şi binevenită) în Slănic Moldova, mai odihniţi şi cu multe amintiri frumoase. Am ajuns din nou la concluzia că o vacanţă prinde bine tuturor: toţi patru ne-am bucurat de locuri, mâncăruri (chiar şi prăjituri de cofetărie!), jocuri şi oameni noi, vremea a fost foarte plăcută, iar peisajul frumos şi odihnitor. Aerul ar fi fost şi mai curat dacă traficul s-ar fi putut desfăşura pe altă şosea şi nu pe cea care traversa orăşelul :)
Mi-a plăcut să fiu în Moldova, am cunoscut oameni amabili, primitori, credincioşi, localnici, dar şi turişti, am băut apă de izvor (nu din cele recomandate în diverse afecţiuni din cauza gustului :) ), am vizitat chiar şi salina din Târgu Ocna care m-a impresionat plăcut prin curăţenie, dotare şi puternicul miros de sare (nu ca la Praid, unde era foarte slab pentru nasul meu!), am avut chiar ocazia să participăm la un târg al meşteşugarilor, unde am văzut cum se ţes covoarele la război, cum se fac oalele din lut sau coşurile dintr-un fel de nuiele).
Dintre toate locurile unde am fost, cel mai mult ne-a plăcut la Poiana Verde, unde am şi mâncat de două ori. Faptul că am putut sta liniştiţi la masă, fără fum de ţigară, la umbra pomilor, ascultând doar muzica minunată a greierilor şi a păsărilor, joaca nestingherită a copiilor, pe lângă masă, ospitalitatea gazdei şi amabilitatea bucătarului, dar mai ales poiana în sine şi animalele domestice (păun, curci, cocoşi, găini, iezi...) cu care s-au putut juca năzdrăvanele nostre ne-au fermecat. Regret doar că n-am putut sta mai mult acolo, să cutreierăm şi prin pădure.
La întoarcere am înnoptat în Târgu Mureş, oraş frumos, curat, plin de flori, cu oameni amabili (cel puţin cei pe care i-am cunoscut în scurtul timp petrecut acolo). Ziua următoare am vizitat Grădina zoologică spre deliciul fetelor. Deşi ploua mărunt, ne-am pus pelerinele de ploaie şi ne-am încăpăţânat să vedem toate animalele (de la lei şi urşi până la maimuţe, papagali, vultur şi alte vietăţi). Ne-am bucurat în special să ne împrietenim cu cei 2 urşi care se ridicau pe labele din spate ca nişte copii, ca să primească piersici (bananele nu i-au atras!) şi am râs cu mare poftă de o maimuţică extrem de agilă, care desfăcea banana de la noi într-o secundă, pentru a molfăi jumătate din ea cu plăcere evidentă. Cealaltă jumătate ajungea în mod invariabil pe jos, printre alte fructe.
Nu sunt iubitoare de grădini zoologice din pricina nefericirii la care sunt condamnate multe dintre animale (tigrii, leii, urşii n-aveau nici pe departe spaţiul necesar), dar această grădină arăta mult mai bine decât altele din amintirile mele, iar bucuria fetelor a mai atenuat puţin tristeţea pe care am simţit-o.
În sfârşit, după sute de kilometri parcurşi cu trenul şi autocarul, am revenit acasă, în apartamentul proaspăt zugrăvit (înainte de plecarea în vacanţă!) şi, printre treburile zilnice, mai aruncăm câte o privire nostalgică la poze...

Read More

Cam ce mănâncă Nectaria la 1, 1 an?

La cererea unei mămici, voi scrie despre alimentele pe care le consumă Nectaria. Se impune o precizare: încerc să îi dau doar fructe româneşti de sezon, adică nu căpşuni din Spania sau mere din Germania etc. Bananele şi avocado nu cresc încă prin grădinile româneşti ... :)

• fructe (simple sau în combinaţii) : măr, banană (preferata ei), stafide, caise, piersici, avocado, coacăze, cireşe, căpşuni (fără mult succes), zmeură, afine, mango, nuca de cocos (zeama), lămâie, portocală, ananas etc.
• oleaginoase : nucă râşnită, seminţe de cânepă, seminţe de in şi susan negru (râşnite, adăugate în piureuri de fructe sau alte mâncăruri), migdale (sub formă de lapte)
• cereale (fulgi de la Sanovita de orz, secară, grâu, ovăz sau de orez de la Solaris, mei şi quinoa, orez brun, hrişcă) înmuiate în zeamă de fructe sau mâncare, pâine şi paste integrale, mămăligă
  
• legume (crude sau preparate) : cartofi, fasole verde, linte roşie, mazăre, roşii, conopidă, dovlecel, cartof dulce, varză, ceapă, usturoi, ardei gras, morcov, pătrunjel, ţelină
• ciuperci (Champignon sau Pleurotus)
  
• verdeţuri: pătrunjel, mărar, frunze de ţelină, leuştean, morcov (cu ea am un succes mult mai mare decât la Măriuţa cu green smoothie!)
• mirodenii: cimbru, busuioc, oregano, chimen,scorţişoară, baton de vanilie, praf de curry (de la Solaris)
  
• produse animale: ou de găină sau prepeliţă, rar carne de peşte, extrem de rar carne de pui de casă şi lactate (caşcaval, orez cu lapte neîndulcit)
• dulciuri: miere, polen şi ce mai apucă de la Măriuţa (o bucăţică de prăjitură, o pufarină, halva, un covrigel etc, dar NU ciocolată)
• grăsimi: ulei de măsline sau de floarea-soarelui presat la rece
• lapte matern (nu intenţionăm să ne oprim curînd)
  

Combinaţiile sunt variate şi încercăm pe cât se poate să gătim ceva nou, nu numai pentru ea, ci şi pentru plăcerea noastră. Sunt mereu deschisă la sugestii şi în căutare de ceva mai sănătos. Pe lângă nenumăratele bloguri şi site-uri din care mă mai inspir, mi-au fost de folos şi două cărţi:
Copilul vegetarian de Elena Pridie şi Alimentaţia copilului de la 0 la 3 ani de Ruth Yaron (extrem de bogată în tot felul de informaţii, nu numai referitoare la alimentaţie).

Nu reuşesc să evit întotdeauna ceea ce consider nociv (zahărul sau făina albă, de pildă) şi nici să găsesc numai fructe şi legume NEtratate chimic (deşi caut toată piaţa şi întreb toţi vânzătorii). Aş fi fericită să revenim la mâncarea neotrăvită de odinioară, dar spre disperarea mea nu mulţi par a fi foarte interesati de acest subiect, accentul cade pe profitul producătorului...

Sursa foto

Read More

Simplu, bun şi nou: cartoful dulce!

Cartoful dulce este una dintre cele mai recente descoperiri ale mele. Îl ştiam de mult, dar n-am fost tocmai curioasă să îl încerc, până săptămâna trecută. L-am cumpărat din Kaufland şi l-am spălat bine, l-am curăţat de coajă (şi am rămas surprinsă să văd că e portocaliu!), l-am dat pe răzătoare şi l-am gustat. Într-adevăr e dulce!:) L-am amestecat cu varză dulce rasă, sare, zeamă de lămâie şi ulei de măsline şi a rezultat o salată delicioasă, care s-a terminat spre uluirea mea RAPID. Pentru Nectaria l-am ras foarte fin şi l-am amestecat cu conopidă rasă, crudă şi un cartof fiert+ ulei de măsline şi seminţe măcinate de susan negru. A mâncat pe săturate, spre bucuria mea!

Dacă vă interesează ce conţine cartoful dulce, aruncaţi o privire peste tabelul de mai jos.

Raw Sweet Potato

Nutritional value per 100 g (3.5 oz)
Energy	360 kJ (86 kcal)
Carbohydrates	20.1 g
- Starch	12.7 g
- Sugars	4.2 g
- Dietary fibre	3.0 g
Fat	0.1 g
Protein	1.6 g
Vitamin A equiv.	709 μg (79%)
- beta-carotene	8509 μg (79%)
- lutein and zeaxanthin	0 μg
Thiamine (Vit. B1)	0.1 mg (8%)
Riboflavin (Vit. B2)	0.1 mg (7%)
Niacin (Vit. B3)	0.61 mg (4%)
Pantothenic acid (B5)	0.8 mg (16%)
Vitamin B6	0.2 mg (15%)
Folate (Vit. B9)	11 μg (3%)
Vitamin C	2.4 mg (4%)
Vitamin E	0.26 mg (2%)
Calcium	30.0 mg (3%)
Iron	0.6 mg (5%)
Magnesium	25.0 mg (7%)
Phosphorus	47.0 mg (7%)
Potassium	337 mg (7%)
Sodium	55 mg (2%)
Zinc	0.3 mg (3%)
Percentages are relative to US recommendations for adults. Source: nutritiondata.comSource: USDA Nutrient database

Sursa foto

Read More

Slănic Moldova- cazare-ajutor!

V-aş fi tare recunoscătoare dacă mă puteţi ajuta cu un sfat, un număr de telefon etc. ca să găsim cazare potrivită pentru noi 4, în staţiunea Slanic Moldova.
Condiţii:

• curăţenie
• linişte
• acces la bucătărie şi baie în cameră
• preţ rezonabil (sub 80 ron/noapte)
• poziţie relativ bună (nu avem maşină)

Aveţi vreo informaţie? :) Mii de mulţumiri!

Read More