sâmbătă, septembrie 24, 2011

Bucuriile şoarecelui de bibliotecă

Am reuşit ieri seară, chiar la sfârşitul săptămânii Porţilor deschise să ajungem la Biblioteca Judeţeană Goga şi să ne înscriem, atât eu cât şi Măriuţa. Nectaria mai aşteaptă puţin, deşi s-a bucurat şi ea de jucării, de mobilier şi de cărţi !
Am rămas plăcut impresionată de personalul extrem de amabil, de curăţenia şi bunul gust care caracterizează încăperile, de decorul prietenos care a cucerit-o pe Măriuţa, de multitudinea de cărţi despre care Măriuţa m-a asigurat că sunt în număr suficient şi nu îşi mai face griji că nu mai sunt poveşti de citit... Erau acolo ceva copii care se uitau la desene animate şi, cât am cercetat eu cu Nectaria spaţiul generos, s-a uitat şi Măriuţa la 101 dalmaţieni.
Oferta e îmbelşugată: cărţi pentru toate soiurile şi vârstele copiilor, în diferite limbi, enciclopedii şi tot felul de materiale ştiinţifice, desene animate şi documentare, CD-uri cu muzică şi poveşti, ce mai timp să ai pentru toate!

Pentru noi a fost o experienţă foarte plăcută, iar acum mă bate la cap să o duc la Ora Poveştilor, o activitate de o oră, în care bibliotecara le citeşte poveşti copiilor. Singurele impedimente şi deloc de neglijat sunt transportul şi aerul extrem de poluat din cartierul Mărăşti (Măriuţa a tuşit azi-noapte)... Dar poate că din când în când îi voi face această bucurie...



La ieşire, am admirat o minunată expoziţie de fotografie, intitulată sugestiv Evadare. Cred că e important să cultivăm frumosul de la vârste cât mai mici, aşa că am zăbovit puţin în faţa fiecărei fotografii, comentând cele văzute.


Am sfârşit seara cu linzer cu mere şi un buchet de flori galbene, deşi era vineri (!) şi am ajuns acasă, obosite frânte, dar (prea) entuziasmate! :)

Iar astăzi... am fost să o înscriu la balet (orice şoarec de bibliotecă are nevoie de mişcare!!!), la Palatul Copiilor, dar nu ştim încă dacă rămânem, din acelaşi motiv: transportul! Rămâne de văzut...

Weekend plăcut şi odihnitor, tuturor!

luni, septembrie 19, 2011

miercuri, septembrie 14, 2011

Atenţie la viespi !


Mă refer la cele adevărate, cu aripi şi ac ascuţit!
Una dintre ele a înţepat-o pe vecina noastră, mămică de doi copii, şi în 40 de minute a ajuns la Urgenţe, din cauza reacţiei alergice severe: faţă umflată şi roşie, tensiune scăzută, dificultate în respiraţie. O echipă de specialişti (slavă Domnului că există!) au pus-o pe picioare destul de repede, administrându-i diverse substanţe, dar i-au spus că viaţa i-a fost în pericol...
Şi pe mine şi pe Măriuţa ne-a înţepat câte o viespe, dar din fericire, nu am ajuns la Urgenţe, ci doar ... în casă unde am pus gheaţă şi uleiuri volatile de mentă şi tea tree pe locul dureros.

Sursa foto

luni, septembrie 12, 2011

luni, septembrie 05, 2011

Site-uri utile pentru activităţi cu copiii

Aici găsiţi:
  • modele de păpuşi din hârtie reprezentând copii din diferite părţi ale lumii (ideal pentru cei care vor să înveţe câte ceva despre alte culturi):
http://www.activity-sheets.com/cutout/world-children/

  • în completare puteţi folosi acest site (unde se găsesc şi videoclipuri de pe National Geographic for Kids)
http://www.mrdonn.org/index.html


  • albume grupate pe vârste cu activităţi pentru "lecţii" de biologie, geografie, istorie etc. în stil Montessori:
http://moteaco.com/albums.html

  • informaţii despre diferite habitate:
http://www.miamisci.org/ecolinks/everglades/animals.html

  • diverse experimente ştiinţifice:
http://www.exploratorium.edu/science_explorer/

  • extrem de multe activităţi practice pentru copii şi materiale didactice gratuite
http://educatie.inmures.ro/





joi, septembrie 01, 2011

Delicii de vară


Sunt din fire orientată mai mult spre trecut decât spre prezent, aşa că e explicabil de ce regret plecarea verii :)
Ca să mă consolez, încerc să îmi amintesc de bunătăţile pe care le-am putut prepara (şi pe care le savurez în prezent) şi de multele momente frumoase petrecute în familie. Azi voi scrie însă doar despre câteva bunătăţi pentru care nu am, din nefericire şi poze.

Gem de afine şi mure preparat la rece
2kg de afine, 200g mure, 2 kg zahăr brun (ideal era să avem miere), baton de vanilie
Fructele zdrobite le-am amestecat cu zahăr, le-am pus apoi într-un borcan mare, curat şi şters cu un şerveţel îmbibat în ulei de scorţişoară (pe post de conservant).
Rezultatul e delicios, dar mă îndoiesc că va rezista până în iarnă! Tot scoatem borcanul din frigider şi mai luăm câte o lingură...

Sirop de cătină cu miere de salcâm
1kg de fructe, 1kg de miere
Fructele bine stoarse (cojile şi seminţele le-am păstrat pentru ceai) se amestecă cu mierea. Nu cred că mai are nevoie de descriere...

Îngheţată de cireşe amare cu zmeură de pădure
Fructele se amestecă cu zahăr brun şi iaurt (ochiometric). Se bagă la congelator, unde se amestecă din când în când pentru a obţine o compoziţie cremoasă. Pentru o zi cred că m-au iubit şi copiii vecinilor !

Suc de coacăze roşii cu miere
coacăze roşii stoarse bine , miere după gust
A rezistat câteva zile în frigider, culoarea, gustul, aroma sunt absolut delicioase!

duminică, august 28, 2011

Ce înseamnă să fii adevărat?

Cum să creşti nişte copii minunaţi este o carte amuzantă, emoţionantă, plină de exemple reale şi soluţii practice, numai bună de citit de către părinţii de copii năzdrăvani, obosiţi şi sătui de conflicte cu odraslele lor, îngrijoraţi şi frustraţi de încăpăţânarea copiilor lor care le solicită toată răbdarea şi tot autocontrolul pe care le (mai) au. Sunt destule zile în care mă veţi regăsi în această categorie de părinţi! :)
De aceea citesc şi recitesc cărţi despre creşterea copiilor, îmi iau notiţe, fac promisiuni măreţe cum că sigur data viitoare îmi voi păstra calmul, zic o rugăciune şi o iau de la capăt... Uneori am chiar nostalgia zilelor când Măriuţa ştia doar să fie dusă în eşarfa port-bebe (wrap etc) şi să gângurească, fără să ceară mereu câte ceva :)

Din cartea aceasta am aflat despre o altă carte, pe care am şi primit-o în scurt timp, ca s-o citesc împreună cu Măriuţa. Eram deja extrem de curioasă din pricina unui fragment citat de soţii Borsellino:

"Oare ce înseamnă să fii adevărat? întrebă Iepuraşul într-o dimineaţă, pe când stăteau amândoi ascunşi într-un colţ mai liniştit, ştiind că, în scurt timp, dădaca va veni să facă ordine în cameră. Înseamnă să ai în tine ceva care face zgomot şi un arc cu cheiţă? Nu lucrurile din care eşti alcătuit te fac să fii adevărat, răspunse Căluţul de piele. Pur şi simplu, ţi se întâmplă la un moment dat. Când un copil te iubeşte mult, mult timp, şi nu numai pentru că vă jucaţi împreună, ci pentru că te iubeşte cu adevărat, atunci devii şi tu adevărat. Şi doare? întrebă Iepuraşul. Uneori, răspunse cu blândeţe Căluţul de piele, care era întotdeauna sincer. Dar, când devii adevărat, nu te superi dacă te doare puţin." (fragment citat din cartea Iepuraşul de catifea sau Cum prind viaţă jucăriile, de Margery Williams, editura Cartea Copiilor )

Am stat şi m-am gândit la cât de reală sunt eu, căci uneori nici eu nu mai ştiu cine sunt eu, omul care trebuie să se adapteze la cerinţele familiei, prietenilor, cunoscuţilor s.a.m.d. Cum să le arăţi celorlalţi slăbiciunile, lipsurile când pare atât de atrăgător să te prezinţi ca omul cel mai fericit, priceput la multe, sigur pe sine, stăpân pe viaţa sa şi a copiilor săi, cu preocupări elevate, cu o dragoste lipsită de egoism, ce mai încoace şi încolo, mama perfectă şi soţia ideală (cel puţin la acest capitol sunt convinsă ca există persoane care au dubii :) ) ? Cum îţi arăţi imperfecţiunea şi vulnerabilitatea fără a-i îndepărta pe ceilalţi de tine sau fără a-i sminti (termen specific ortodoxiei, pentru care nu găsesc un echivalent mai bun)?
Simt că devin adevărată pe zi ce trece, doare ceva mai mult decât spune Căluţul de piele, dar sunt recunoscătoare pentru această transformare. Cu siguranţă nu e uşor să îţi accepţi greşelile şi să renunţi la vălurile protectoare, dar copiii au un dar special de a te scăpa de iluzia perfecţiunii, iar iubirea lor te face să te simţi adevărat în ciuda inevitabilelor erori pe care le faci...
M-am îndepărtat puţin de mesajul cărţii apărute de curând la editura Cartea Copiilor, dar o carte adevărată pentru copii stârneşte tot felul de asocieri în mintea unui adult! Am citit şi recitit cu Măriuţa povestea plină de sensibilitate despre iepuraşul de catifea, ne-am bucurat de desenele atât de pline de nevinovăţia copilăriei, ne-am bucurat, întristat şi iarăşi bucurat de soarta iepuraşului care dintr-o jucărie oarecare ajunge o jucărie iubită şi apoi... Dar v-aş strica plăcerea lecturii dacă aş dezvălui deznodământul poveştii.
Cu siguranţă timpul şi banii vor fi bine investiţi într-o poveste din care învăţăm multe, mari şi mici deopotrivă.

Blog Archive